Discursul Papei adresat membrilor Comitetului Pontifical de Științe Istorice

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
membrilor Comitetului Pontifical de Științe Istorice
sâmbătă, 28 mai 2022

Dragi membri ai Comitetului Pontifical de Științe Istorice!

Sunt bucuros să vă spun bun-venit cu ocazia sesiunii voastre plenare. Mulțumesc președintelui, părintele Ardura, pentru cuvintele sale respectuoase și salut pe fiecare dintre voi, recunoscător pentru slujirea voastră generoasă adusă Sfântului Scaun. Este o contribuție prețioasă și prin modul cu care o desfășurați: dialogând și colaborând cu istoricii și cu instituțiile academice, care doresc să studieze nu numai istoria Bisericii, ci mai larg istoria umanității în raportul său cu creștinismul de-a lungul a două milenii.

În urmă cu o sută de ani, la 6 februarie 1922, Pius al XI-lea, papa bibliotecar și diplomat, a dat Bisericii și societății o orientare decisivă printr-un semn cu siguranță surprinzător în acea vreme. Imediat după alegere, papa Ratti a voit să inaugureze pontificatul său arătându-se la loja externă a Bazilicii Vaticane, și nu la cea internă, așa cum au făcut cei trei predecesori ai săi. Se spune că a fost nevoie de aproape 40 de minute pentru a deschide fereastra aceea, pe care timpul o ruginise pentru că nu se folosea niciodată. Cu acel gest, Pius al XI-lea ne invita să ne arătăm lumii și să fim în ascultarea și în slujba societății din timpul nostru.

Adeziunea la realitate puternic documentată rămâne indispensabilă pentru istoric, fără fugi idealiste într-un trecut care se presupune consolator. Istoricul creștinismului ar trebui să fie atent să perceapă bogăția diferitelor realități în care, de-a lungul secolelor, Evanghelia s-a întrupat și continuă să se întrupeze, dăruind capodopere care revelează acțiunea rodnică a Duhului Sfânt în istorie. Istoria Bisericii este loc de întâlnire și de confruntare în care se dezvoltă dialogul dintre Dumnezeu și omenire; și la ea este predispus cel care știe să unească gândirea cu concretețea. Vine în minte marele istoric Cesare Baronio: pe frontispiciul hotei de la sobă a lăsat această scriere: Baronius coquus perpetuus. Studios cu învățătură minunată precum și om cu mare virtute, continua să se considere bucătar al comunității, funcție care în tinerețe i-a fost dată de Sfântul Filip Neri. Adesea personaje ilustre, care mergeau la el pentru a primi sfatul său, îl găseau cu salopeta de muncă, angajat să spele castroanele (cf. A. Capecelatro, Vita di S. Filippo Neri, Napoli 1879, vol. I, pag. 416). Așadar, teoria și practica – unite – conduc la adevăr.

Comitetul vostru, voit de venerabilul Pius al XII-lea pentru a fi în slujba papei, a Sfântului Scaun și a Bisericilor locale, este desigur ținută să promoveze studiul istoriei, indispensabil pentru laboratorul păcii, drept cale de dialog și de căutare de soluții concrete și pașnice pentru a rezolva neînțelegeri și pentru a cunoaște mai profund persoanele și societățile. Îmi doresc ca istoricii să contribuie cu cercetările lor, cu analizele lor ale dinamicelor care marchează evenimentele umane, la demararea curajoasă de procese de confruntare în concretul istoriei popoarelor și a statelor.

Actuala situație din Europa de Est nu vă permite, deocamdată, să întâlniți pe unii dintre interlocutorii voștri obișnuiți în cadrul întâlnirilor care, de multe decenii, vă văd colaborând fie cu Academia Rusă de Științe din Moscova, fie cu istoricii din Patriarhia Ortodoxă de Moscova. Dar sunt sigur că veți ști să profitați de ocaziile juste pentru a relua și a intensifica această lucrare comună, care va fi o contribuție prețioasă menită să favorizeze pacea.

Dacă istoria este impregnată adesea de evenimente războinice, de conflicte, studiul istoriei mă face să mă gândesc la ingineria punților, care face posibile raporturi rodnice între persoane, între cei care cred și cei care nu cred, între creștini de diferite confesiuni. Experiența voastră este bogată în învățături. Avem nevoie de ea, pentru este purtătoare a amintirii istorice necesare pentru a înțelege miza în a face istorie a Bisericii și a omenirii: aceea de a oferi o deschidere spre reconcilierea fraților, vindecarea rănilor, reintegrarea dușmanilor de ieri în concertul națiunilor, așa cum au știut să facă, după Al Doilea Război Mondial, părinții fondatori ai Europei unite.

Actualmente, comitetul vostru constă din membri care provin din 14 țări și din trei continente. Mă bucur că această diversitate exprimă o dinamică multiculturală, internațională și pluridisciplinară. Participarea voastră, în luna august, la al XXIII-lea Congres al Comitetului Internațional de Științe Istorice la Poznan, cu o masă rotundă despre tematica „Sfântul Scaun și revoluțiile din secolul al XIX-lea și al XX-lea”, va fi o altă oportunitate pentru a realiza misiunea care vă este încredințată, ca slujire adusă căutării adevărului prin metodologia proprie a științelor istorice.

Programul vostru de întâlnire și editorial, studiile voastre istorice și istoriografice, precum și, pentru cea mai mare parte dintre voi, învățământul universitar, constituie domeniul de activitate în care desfășurați lucrarea voastră. Vă încurajez s-o duceți înainte, chiar și în cadrul și cu metodologia care vă revin, deschiși mereu la orizontul istoriei mântuirii. Acest orizont este ca atmosfera în care evenimentele umane, ca să spunem așa, „respiră”, iau lumină, revelând un sens mai amplu: acela care vine de la Cristos, „care este Domn al Bisericii sale și Domn al istoriei omului în virtutea misterului Răscumpărării” (Ioan Paul al II-lea, Enciclica Redemptor hominis, 4 martie 1979, 22).

Vouă și celor dragi ai voștri împart din inimă binecuvântarea mea. Și vă cer, cu rugăminte, să vă rugați pentru mine. Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 28.05.2022
Publicarea pe acest sit: 28.05.2022
Etichete: ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.