Discursul Papei adresat Episcopilor germani

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la întâlnirea cu Episcopii catolici germani
Aula Pius a Seminarului din Köln
duminică, 21 august 2005

Dragi frați întru episcopat,

Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat bucuria întâlnirii cu voi, aici, pe pământ german, la încheierea acestei a XX-a Zile Mondiale a Tineretului. Cred că putem spune că mâna providenței a fost vizibilă în aceste zile, și nu numai că m-a încurajat pe mine, Succesorul lui Petru, dar a dat și un semn de speranță Bisericii din această țară, și mai ales vouă, Păstorilor ei. Vouă tuturor vă mulțumesc călduros încă o dată pentru eforturile pe care le-ați făcut în pregătirea acestui eveniment. În special îl mulțumesc Cardinalului Joachim Meisner și Episcopilor săi auxiliari, precum și președintelui Conferinței Episcopale, Cardinalul Karl Lehmann, împreună cu toți cei care i-au asistat în diverse moduri.

După cum am spus azi-dimineață, la încheierea marii celebrări euharistice de pe Marienfeld, Germania a fost în aceste zile martora unui remarcabil pelerinaj. Nu a fost un grup oarecare de pelerini, ci un pelerinaj al tinerilor! Acest eveniment, la pregătirea căruia Dieceza de Köln și voi toți ați muncit din greu, acum s-a încheiat: și acesta este motiv de aducere de mulțumire lui Dumnezeu, de reflecție și de angajament înnoit! Mult-iubitul Papă Ioan Paul al II-lea, fondatorul Zilelor Mondiale ale Tineretului, obișnuia să spună că în aceste pelerinaje tinerii sunt protagoniștii și Papa, într-un anume sens, îi urmează. O observație cu umor, dar care ascunde un adevăr profund: tinerii, care sunt în căutarea plinătății vieții, în ciuda slăbiciunilor și limitărilor lor, îi impulsionează pe păstori să le asculte întrebările și să facă tot ce pot pentru a-i ajuta să înțeleagă singurul răspuns adevărat, care este Cristos. Trebuie deci să prețuim acest dar pe care Dumnezeu l-a făcut Bisericii din Germania, să acceptăm provocările pe care le ridică și să ne folosim bine de întregul său potențial.

Trebuie subliniat faptul că acest eveniment, deși excepțional, nu este unic. Catedrala din Köln nu este, să folosesc o expresie familiară, „o Catedrală în deșert”. Mă gândesc la multele daruri care îmbogățesc Biserica din Germania. Este o bucurie pentru inima mea să le amintesc pe scurt, aici, împreună cu voi, în același spirit de mulțumită și recunoștință care a marcat aceste zile de har. Numeroși oameni din această țară își trăiesc viața de credință în mod exemplar, cu o mare iubire pentru Biserică, pentru Păstorii ei și pentru Succesorul lui Petru. Un mare număr de voluntari iau pe umeri responsabilități adesea provocatoare în viața Diecezelor sau a parohiilor lor, în asociațiile sau mișcările din care fac parte, în special pentru a-i ajuta pe tineri. Numeroși preoți, călugări și laici îndeplinesc diferite misiuni în situații pastorale adesea dificile. În plus, catolicii germani sunt foarte generoși față de săraci. Mulți preoți Fidei Donum și misionari germani își desfășoară activitatea de apostolat în țări îndepărtate. Biserica Catolică menține o prezență în viața publică prin numeroase și diferite instituții. O importantă activitate o desfășoară organizațiile caritabile: Misereor, Adveniat, Missio, Renovabis, precum și alte organizații diecezane și parohiale. La fel de vastă este opera educațională ce se desfășoară prin școlile catolice și prin alte instituții și organizații catolice în favoarea tinerilor. Acestea sunt doar câteva scurte exemple, incomplete dar semnificative, care schițează un portret al unei Biserici vii, al unei Biserici care ne-a născut la credință și pe care noi avem onoarea și bucuria să o slujim.

Știm că pe fața acestei Biserici există din păcate și riduri, umbre care îi ascund din splendoare. Și acestea trebuie să le avem în vedere, într-un spirit de iubire, în acest moment de celebrare și mulțumită. Secularismul și decreștinarea continuă să avanseze. Influența eticii și moralei catolice este într-un declin constant. Mulți oameni abandonează Biserica sau, dacă rămân, acceptă doar o parte a învățăturii Bisericii. Situația religioasă în est în special este foarte îngrijorătoare, deoarece majoritatea populației este nebotezată și fără nici o legătură cu Biserica. În fiecare din aceste probleme recunoaștem o nouă provocare. Voi înșivă sunteți conștienți de aceasta mai mult decât oricine, după cum reiese evident din Scrisoarea voastră pastorală din 21 septembrie 2004, la aniversarea a 1250 de ani de la martiriul Sf. Bonifaciu. În acea scrisoare, citându-l pe pr. Alfred Delp, ați afirmat că „am devenit un teritoriu de misiune”. Ca unul născut în această țară, care îmi este atât de dragă, mă simt în mod special afectat de problemele ei. Astăzi doresc să vă asigur de dragostea și solidaritatea mea, precum și a întregului Colegiu al Episcopilor, și vă încurajez să rămâneți uniți și să perseverați în misiunea voastră fără să vă descurajați vreodată. Biserica din Germania trebuie să devină și mai misionară, angajată în găsirea celor mai bune căi de transmitere a credinței către generațiilor viitoare.

Aceasta este panorama pe care Ziua Mondială a Tineretului o deschide în fața noastră: ne invită să privim spre viitor. Pentru Biserică, în special pentru păstori, părinți și educatori, tinerii sunt chemarea vie la credință și speranță. Venerabilul meu predecesor, în alegerea temei „Am venit să ne închinăm Lui” (Matei 2,2) pentru această a XX-a Zi Mondială a Tineretului, confirmă implicit această chemare. El a trasat un drum clar pe care să îl urmeze tinerii. I-a îndemnat să îl caute pe Cristos, avându-i pe Magi ca model; i-a invitat să urmeze steaua, o reflectare a lui Cristos pe firmamentul vieții personale și sociale; i-a învățat, prin exemplul său puternic dar blând, să îngenuncheze înaintea Dumnezeului întrupat, Fiul Fecioarei Maria, și să recunoască în El Răscumpărătorul omenirii. Același model pe care l-a propus tinerilor, Papa Ioan Paul al II-lea l-a oferit și Păstorilor lor, ca mijloc de călăuzire a ministerului lor în rândul generațiilor tinere și al întregii familii a Bisericii. Calea, Adevărul și Viața pe care fiecare le caută, în special fiecare tânăr, ne-au fost încredințate nouă, Păstorilor, de însuși Cristos, care ne-a făcut mărturisitori și slujitori ai Evangheliei sale (cf. Matei 28,18-20). Drept urmare nu trebuie să reducem niciodată intensitatea căutării, nici să facem concesii adevărului, ci să menținem tensiunea rodnică ce există între acești doi poli: o tensiune ce corespunde profund caracterului modern al omului. Cu lumina și tăria care vin din acest dar, adică din Evanghelia pe care Duhul Sfânt nu încetează niciodată să o facă vie și activă, putem să îl proclamăm fără frică pe Cristos și să îi invităm pe toți să nu le fie teamă să își deschidă inimile către El, pentru că noi suntem convinși că în El se găsește plinătatea vieții și a fericirii.

Aceasta înseamnă să fim o Biserică deschisă către viitor, și de aceea una plină de promisiuni pentru generațiile viitoare. De fapt, tinerii nu caută o Biserică ce să stimuleze tinerii, ci una care să fie cu adevărat tânără în spirit; o Biserică deschisă total către Cristos, noul Om. Acesta este angajamentul pe care dorim să ni-l luăm astăzi, în acest moment cu adevărat semnificativ, la încheierea acestui mare eveniment de tineret, un eveniment care ne-a obligat să ne gândim la viitorul Biserici și al societății. În această lumină pozitivă și plină de speranță putem înfrunta cu încredere cele mai dificile probleme ale Bisericii din Germania. Încă o dată tinerii sunt pentru noi, Păstorii lor, o provocare salutară, pentru că ne cer să fim coerenți, uniți și curajoși. Noi, la rândul nostru, trebuie să le educăm răbdarea, discernământul, un realism sănătos. Aici nu pot exista false compromisuri nici diluări ale Evangheliei.

Dragi frați, experiența ultimilor douăzeci de ani ne-a învățat că fiecare Zi Mondială a Tineretului reprezintă un fel de nou început pentru asistența pastorală a tinerilor din țara gazdă. Pregătirea pentru eveniment mobilizează oameni și resurse și scoate la suprafață un entuziasm care trebuie să fie canalizat în cel mai bun mod posibil. Acest entuziasm conține o energie potențială enormă, care apoi crește răspândindu-se în teritoriu. Mă gândesc la parohii, la asociațiile laice, la mișcări; și la preoți, călugări, cateheți și la animatorii de tineret. Evident, în Germania un mare număr de persoane au fost implicate în organizarea evenimentului. Mă rog ca pentru fiecare acesta să fi fost o ocazie de adevărată creștere spirituală, în iubirea pentru Cristos și pentru Biserică, și îi încurajez pe toți să continue să colaboreze, într-un înnoit spirit de slujire, pentru îmbunătățirea pastorației tineretului.

Majoritatea tinerilor germani trăiesc într-un context social și economic confortabil, dar situațiile dificile nu lipsesc. În toate straturile sociale numărul tinerilor care provin din familii dezmembrate crește. Șomajul în rândurilor tinerilor din Germania a crescut din păcate. Mai mult, mulți tineri și tinere sunt într-o stare de confuzie, lipsindu-le răspunsuri adevărate la întrebările lor despre semnificația vieții și a morții, despre prezentul și viitorul lor. Multe dintre ideile promovate de societatea modernă nu i-au condus nicăieri, astfel că mulți tineri au sfârșit afundați în mlaștina alcoolului și a drogurilor, sau în menghina grupărilor extremiste. Unii tineri germani, în special din est, nu au avut niciodată o întâlnire personală cu Vestea cea Bună a lui Isus Cristos. Chiar și în zone tradițional catolice, predarea religiei și catehezele nu au reușit întotdeauna să facă durabile relațiile dintre tineri și comunitatea eclezială. Din acest motiv, Biserica din Germania este angajată în găsirea de noi căi de a ajunge la tineri, pentru a-l proclama lor pe Cristos. Ziua Mondială a Tineretului este întotdeauna, pentru a folosi o expresie dragă Papei Ioan Paul al II-lea, un extraordinar „laborator” pentru aceasta. Este de asemenea un laborator pentru vocații, deoarece în cursul acestor zile Domnul nu va ezita să își facă auzită chemarea în inimile multor tineri. Este o chemare ce evident trebuie primită și interiorizată, dacă se dorește să prindă rădăcini adânci și astfel să aducă roade bune și durabile. Atâtea mărturii ale tinerilor și ale unor cupluri au arătat că experiența acestor întâlniri mondiale, dacă are loc în cadrul unui drum al credinței, discernământului și slujirii ecleziale, poate să conducă la decizii mature înspre căsătorie, viață călugărească, preoție sau slujire misionară. În lumina reducerii numărului de preoți și călugări, fenomen ce a atins proporții dramatice în Germania, vă încurajez, dragi Episcopi, să promovați pastorația vocațională cu o vigoare înnoită, pentru a ajunge în parohii, în centrele de educație și în familii. Asistența pastorală a tinerilor și a vocațiilor este în definitiv legată de cea a familiei. Nu spun nimic nou atunci când observ că familia de astăzi se confruntă cu numeroase probleme și dificultăți. Vă îndemn cu căldură să nu vă descurajați ci să mergeți înainte cu încredere în angajamentul vostru de sprijinire a familiei creștine. Scopul pe care îl urmărim este să ne asigurăm că cuplurile căsătorite pot să își îndeplinească în mod deplin misiunea, în special evanghelizarea copiilor și tinerilor.

Între tineri, un rol important este jucat de asociații și de mișcări, care sunt în mod clar o sursă de mare bogăție. Biserica trebuie să le aprecieze valoarea și în același timp să le îndrume cu prudență pastorală, pentru ca ele să contribuie în cel mai bun mod posibil, prin varietatea lor de daruri, la construirea comunității, fără să intre vreodată în competiție, ci respectându-se una pe alta și conlucrând pentru trezirea în tineri a bucuriei credinței, iubirii pentru Biserică și pasiunii pentru Împărăția lui Dumnezeu. Din acest motiv este esențial ca cei care sunt implicați în activitatea cu tinerii să fie ei înșiși mărturisitori convinși ai lui Cristos și fideli învățăturii Bisericii. Aceeași cerință se aplică în domeniul educației catolice și al catehizării: sunt singur că vă veți asigura ca persoana aleasă să fie profesor de religie sau catehet să fie bine pregătită și fidelă Magisteriului Bisericii. Un ajutor util în acest angajament pentru formarea creștină a tinerei generații îl reprezintă cu siguranță Compendiumul Catehismului Bisericii Catolice, care reunește și sintetizează toate elementele esențiale ale credinței și moralei catolice, într-un limbaj clar și accesibil.

Dragi frați întru episcopat, cu voia lui Dumnezeu vor mai fi alte oportunități pentru a explora mai departe numeroasele probleme care solicită implicarea pastorală a voastră și a mea. Cu această ocazie, am dorit să reflectăm împreună asupra mesajului acestui mare pelerinaj al tinerilor. Eu cel puțin, la finalul acestei experiențe, îi văd pe tineri spunându-ne cam așa: „Am venit să ne închinăm Lui. L-am găsit. Ajutați-ne acum să devenim discipolii și mărturisitorii Lui.” Este o rugăminte imperioasă, dar ce mare mângâiere aduce inimii unui Păstor! Fie care amintirea acestor zile pline de speranță, petrecute în Köln, să susțină slujirea voastră, slujirea noastră. Vă ofer încurajarea mea din inimă, împreună cu cererea fraternă de a trăi și lucra împreună, în unitate, în baza unei comuniuni care își are culmea și izvorul inepuizabil în Euharistie. Încredințându-vă Preasfintei Fecioare Maria, Mama lui Cristos și a Bisericii, împart asupra fiecăruia dintre voi și asupra comunităților voastre o binecuvântare apostolică specială.