Discursul Papei adresat Asociaţiei Italiene a Părinţilor

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat Asociației Italiene a Părinților

Vatican, 7 septembrie 2018

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Sunt bucuros să vă spun bun-venit vouă tuturor, reprezentanți ai AGe, Asociația Italiană a Părinților, care anul acesta împlinește 50 de ani. Frumoasă cifră! Și o ocazie prețioasă pentru a confirma motivațiile angajării voastre în favoarea familiei și a educației: o angajare pe care o duceți înainte conform principiilor eticii creștine, pentru ca familia să fie un subiect tot mai recunoscut și protagonistă în viața socială.

Multe din energiile voastre sunt dedicate să fiți alături de părinți și să-i susțineți în misiunea lor educativă, în special cu referință la școală, care din totdeauna constituie principalul partener al familiei în educația copiilor. Ceea ce faceți în acest domeniu este într-adevăr meritoriu. De fapt, astăzi, când se vorbește despre alianță educativă între școală și familie, se vorbește mai ales pentru a denunța dispariția ei: pactul educativ este în scădere. Familia nu mai apreciază ca odinioară munca profesorilor – adesea rău plătiți – și aceștia simt ca un amestec deranjant prezența părinților în școli, ajungând să-i țină la margine sau să-i considere adversari.

Pentru a schimba această situație este nevoie ca să facă cineva primul pas, învingând teama de celălalt și întinzând mâna cu generozitate. Pentru aceasta vă invit să cultivați și să alimentați mereu încrederea față de școală și față de profesori: fără ei riscați să rămâneți singuri în acțiunea voastră educativă și să fiți tot mai puțin în măsură să faceți față noilor provocări educative care vin de la cultura contemporană, de la societate, de la mass media, de la noile tehnologii. Profesorii sunt ca și voi angajați în fiecare zi în slujirea educativă a copiilor voștri. Dacă este corect a deplânge eventualele limite ale acțiunii lor, este necesar să fie stimați ca aliații cei mai prețioși în activitatea educativă pe care împreună o duceți înainte. Eu îmi permit să vă povestesc o anecdotă. Aveam zece ani și am spus un lucru urât învățătoarei. Învățătoarea a chemat-o pe mama mea. Ziua următoare a venit mama mea și învățătoarea a mers ca s-o primească; au vorbit, după aceea mama m-a chemat și în fața învățătoarei m-a certat și mi-a spus: „Cere scuze învățătoarei”. Eu am făcut asta. „Sărut-o pe învățătoare”, mi-a spus mama. Și eu am făcut asta și apoi m-am întors în clasă, fericit, și s-a terminat povestea. Nu, nu se terminase… Capitolul al doilea este când m-am întors acasă… Asta se numește „colaborare” în educația unui copil: între familie și profesori.

Prezența voastră responsabilă și disponibilă, semn de iubire nu numai față de copiii voștri ci față de acel bun al tuturor care este școala, va ajuta la depășirea atâtor diviziuni și neînțelegeri în acest domeniu și a face în așa fel încât să fie recunoscut familiilor rolul lor primar în educația și în instruirea copiilor și a tinerilor. De fapt, dacă voi părinții aveți nevoie de profesori, și școala are nevoie de voi și nu poate să obțină obiectivele sale fără a realiza un dialog constructiv cu acela care are prima responsabilitate a creșterii elevilor săi. Așa cum amintește Exortația Amoris laetitia: „Școala nu-i înlocuiește pe părinți ci este complementară lor. Acesta este un principiu de bază: orice alt colaborator în procesul educativ trebuie să acționeze în numele părinților, cu consensul lor și, într-o anumită măsură, și din încredințarea lor” (nr. 84).

Experiența voastră asociativă v-a învățat cu siguranță să vă încredeți în ajutorul reciproc. Ne amintim de proverbul înțelept african: „Pentru a educa un copil este nevoie de un sat”. De aceea, în educația școlară nu trebuie să lipsească niciodată colaborarea dintre diferitele componente ale înseși comunității educative. Fără comunicare frecventă și fără încredere reciprocă nu se construiește comunitate și fără comunitate nu se reușește să se educe.

A contribui la eliminarea singurătății educative a familiilor este și misiunea Bisericii, pe care vă invit s-o simțiți mereu alături de voi în misiunea de a-i educa pe copiii voștri și de a face toată societatea un loc pe măsura familiei, pentru ca fiecare persoană să fie primită, însoțită, orientată spre adevăratele valori și pusă în stare să dea ce are mai bun pentru creșterea comună. Așadar aveți o dublă forță: aceea care vine din faptul de a fi asociație, adică persoane care se unesc nu împotrivacuiva ci pentru binele tuturor, și forța pe care o primiți de la legătura voastră cu comunitatea creștină, în care găsiți inspirație, încredere, sprijin.

Dragi părinți, copiii sunt darul cel mai prețios pe care l-ați primit. Să știți să-l păstrați cu angajare și generozitate, lăsându-le lor libertatea necesară pentru a crește și a se maturiza ca persoane capabile la rândul lor, într-o bună zi, să se deschidă la darul vieții. Atenția cu care, ca asociație, vegheați asupra pericolelor care amenință viața celor mai mici să nu vă împiedice să priviți cu încredere la lume, știind să alegeți și să indicați copiilor voștri cele mai bune ocazii de creștere umană, civilă și creștină. A-i învăța pe copiii voștri discernământul moral, discernământul etic: acest lucru este bun, acest lucru nu este atât de bun și acest lucru este rău. Ei să știe să distingă. Însă acest lucru se învață acasă și se învață la școală: împreună, ambele.

Vă mulțumesc pentru această întâlnire și vă binecuvântez din inimă pe voi, familiile voastre și toată asociația. Vă asigur amintirea mea în rugăciune. Dar și voi, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 07.09.2018
Publicarea pe acest sit: 07.09.2018
Etichete: ,

Faci un comentariu sau dai un răspuns?