Cum intrăm în Europa?

Baia Mare, 26 septembrie 2006-09-28
Nr. 89

CONFERINȚA EPISCOPILOR CATOLICI DIN ROMÂNIA
Comunicat de Presă

Cum intrăm în Europa?

Este una dintre întrebările pe care ni le-am pus în Adunarea Plenară a Conferinței Episcopale Române, întrunită la Baia Mare, între 25-26 septembrie 2006. Această întrebare ne neliniștește. De ani buni se pare că toate eforturile politicii naționale tind spre atingerea scopului mult râvnit, fapt transformat într-un vis colectiv. Dar care este prețul pe care îl plătim pentru a depăși pragul judecății pozitive din partea instituțiilor europene competente? Avem de plătit un preț mare la nivelul reformelor structurale ale stării sociale și al pieței muncii față de categoriile cele mai defavorizate.

Din partea noastră, ca Biserică Catolică, în coerență cu principiul evanghelic al carității și cu cel civil al subsidiarității, am investit multe energii, dacă nu pentru a rezolva, cel puțin pentru a atenua situațiile de sărăcie și urgențele pe care România le înfruntă de la sfârșitul regimului comunist și de la începutul procesului de aderare. Am crezut în acest proces deoarece alegerea libertății este o opțiune de fond la care nu se poate renunța. Asemenea întregii populații din România, în toate componentele sale, am împărtășit încrederea că marele preț de plătit era pe măsura înaltului proiect în care investim energiile noastre. Dar, ni se pare că, în raport cu atâtea energii investite, nici conaționalilor noștri, nici Bisericii Catolice nu le-au fost răsplătite eforturile și buna credință.

Europa nu este doar o piață globalizată. Dacă ne pregătim pentru Europa fără a ține cont de ceea ce este mai original și mai adevărat în noi, adică valorile care ne însuflețesc, acest fapt nu va putea decât să ne ducă la pierderea identității. Înainte de toate, intrarea în Europa ar trebui să însemne o radicală schimbare a stilurilor moștenite din perioada comunistă, atunci când puterea era valoarea supremă și limbajul politicii era cel al minciunii sistematice și al tăcerii lipsite de respect din partea instanțelor legitime civile. Care este situația actuală? Poate fi ea considerată demnă de intrarea în Uniunea Europeană? Multe exemple recente ne lasă cel puțin perplecși.

Cu ce demnitate putem să intrăm în Europa când un ministru al României nu se gândește că trebuie să răspundă pentru documentele pe care le-a semnat: documente în care el sugerează minciuna ca politică de Stat, ca formă de relație cu partenerii internaționali, și ilegalitatea susținută printr-o tăcere complice. Ne referim, evident, la nota B1-1/11576 a Ministrului de Externe, publicată recent aproape din greșeală, dar îndată uitată de principalele mijloace de informare atât publice cât și private.

Catedrala romano-catolică din București a devenit simbolul violărilor sistematice ale normelor care respectă și tutelează bunurile culturale ale țării, dar și ale unei minorități religioase. Nota mai sus menționată concordă cu ceea ce Arhiepiscopia Romano-Catolică de București afirmă în permanență de mai multe luni, anume că o serie întreagă de norme și reglementări au fost violate în procesul de autorizare a construcției alăturate Catedralei. Dar nu avem de-a face cu nici o logică atunci când ministrul conclude că proiectul ar trebui să continue până la fericita finalizare. Noi susținem că proiectul trebuie să înceteze îndată. Cuvintele ministrului sunt, din păcate, ecoul tăcerii surde a autorităților administrative competente și a justiției care, până în prezent au stat exclusiv de partea continuării construcției.

Astfel apare dubiul că prețul de plătit pentru a intra în Europa nu este altul decât sistematica sacrificare, pe altarul marilor interese economice, a drepturilor unei minorități și a dreptului tuturor de a conserva memoria istorică și culturală a unei națiuni.

Pe de altă parte, dacă alăturăm tăcerea de care aminteam mai sus cu tăcerea nejustificată a autorităților competente, care însoțește procesul de recuperare a bunurilor confiscate de regimul comunist, constatăm că acest tip de politică nu este doar un incident de traseu, care este deja foarte grav în sine, anume cel al Catedralei „Sfântul Iosif”, ci se extinde la sectoare mult mai vaste din viața socială și religioasă a țării noastre. Cum poate fi comentat faptul că după 16 ani, Biserica Greco-Catolică nu a recuperat bisericile proprii, că întreaga Biserică încearcă să recupereze încă bunurile sale precum sunt școlile care îi sunt necesare pentru desfășurarea misiunii proprii în slujba întregii națiuni? Uneori justiția s-a pronunțat, dar de cât timp este nevoie ca aceste decizii să fie urmate de punerea în practică?

Dacă drumul spre Europa rămâne acesta, un drum marcat de dese scandaluri de corupție, de mari ramificații de complicități, poate unele având legături cu vechiul regim, credem că este un drum greșit care trebuie îndreptat cât mai repede. Situația libertății religioase din țara noastră a făcut obiectul unui amplu studiu al Departamentului de Stat din SUA care enumeră un incredibil șir de violări a principiilor de bază ale Statului de drept (cf. http:/www.state.gov/g/drl/rls/irf/2006/71402.htm).

Acestea fiind spuse, reînnoind încrederea în forța poporului nostru, care merită o clasă politică înțeleaptă și capabilă să se inspire din adevăratele valori, dorim ca autoritățile competente să găsească remediu celor mai controversate situații. Cerem ca lucrările la proiectul de lângă Catedrala „Sfântul Iosif” să fie suspendate și ca întrebările noastre adresate autorităților să-și afle răspuns. În numele Bisericii Catolice, noi Episcopii din România, ridicăm vocea noastră, dând voce celor care nu au nici o voce: nu căutăm privilegii, dar ne dorim un Stat de drept, care vrem să fie ca atare pentru toți, neținând cont de capacitatea economică, de rudeniile politice și de apartenența religioasă.

+ IPS Lucian Mureșan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică,
În calitate de Președinte

+ IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București,
În calitate de Vicepreședinte

+ IPS György Jakubinyi, Arhiepiscop de Alba-Iulia
+ PS Martin Roos, Episcop de Timișoara
+ PS Jenö Schönberger, Episcop de Satu Mare
+ PS József Tempfli, Episcop de Oradea
+ PS Petru Gherghel, Episcop de Iași
+ PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla
+ PS Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj
+ PS Virgil Bercea, Episcop de Oradea
+ PS Ioan Șișeștean, Episcop de Maramureș
+ PS József Tamás, Episcop auxiliar de Alba-Iulia
+ PS Aurel Percă, Episcop auxiliar de Iași
+ PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București

Autor: CER
Copyright: Catholica.ro
Publicarea în original: 30.09.2006
Publicarea pe acest sit: 30.09.2006
Etichete:

Comentariile sunt închise.