Milostivire și slujire
sâmbătă, 12 martie 2016
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Ne apropiem de sărbătoarea Paștelui, mister central al credinței noastre. Evanghelia după sfântul Ioan – așa cum am ascultat – relatează că înainte de a muri și de a învia pentru noi, Isus a făcut un gest care s-a sculptat în amintirea discipolilor: spălarea picioarelor. Un gest neașteptat și tulburător, până acolo încât Petru nu voia să-l accepte. Aș vrea să mă opresc asupra cuvintelor finale ale lui Isus: „Înțelegeți ce am făcut pentru voi? […] Așadar, dacă eu, Domnul și învățătorul, v-am spălat picioarele, și voi trebuie să vă spălați picioarele unii altora” (13,12.14). În acest mod Isus le indică discipolilor săi slujirea drept cale de parcurs pentru a trăi credința în el și a da mărturie despre iubirea sa. Isus însuși a aplicat sieși imaginea „Slujitorului lui Dumnezeu” folosită de profetul Isaia. El, care este Domnul, se face slujitor!
Spălând picioarele apostolilor, Isus a voit să reveleze modul de a acționa al lui Dumnezeu față de noi și să dea exemplul „poruncii noi” (In 13,34) de a ne iubi unii pe alții așa cum el ne-a iubit, adică dându-și viața pentru noi. Același Ioan scrie asta în prima sa scrisoare: „În aceasta am cunoscut iubirea: el și-a dat viața pentru noi. La fel și noi trebuie să ne dăm viețile pentru frați […]. Copii, să nu iubim numai cu vorba sau cu limba, ci cu fapta și adevărul” (3,16.18).
Deci, iubirea este slujirea concretă pe care o dăm unii altora. Iubirea nu sunt cuvinte, sunt fapte și slujire; o slujire umilă, făcută în tăcere și în ascuns, așa cum însuși Isus a spus: „să nu știe stânga ta ceea ce face dreapta ta” (Mt 6,3). Ea comportă a pune la dispoziție darurile pe care Duhul Sfânt ni le-a oferit, pentru a putea crește comunitatea (cf. 1Cor 12,4-11). În afară de aceasta, se exprimă în împărtășirea bunurilor materiale, pentru ca nimeni să nu fie în nevoie. Împărtășirea și dedicarea pentru cel care este în nevoie este un stil de viață pe care Dumnezeu îl sugerează și multor necreștini, drept cale de umanitate autentică.
În sfârșit, să nu uităm că spălând picioarele discipolilor și cerându-le să facă la fel, Isus ne-a invitat și să mărturisim reciproc lipsurile noastre și să ne rugăm unii pentru alții pentru a ști să ne iertăm din inimă. În acest sens, amintim cuvintele sfântului episcop Augustin când scria: „Să nu se rușineze creștinul să facă ceea ce a făcut Cristos. Pentru că atunci când trupul se apleacă până la picioarele fratelui, și în inimă se aprinde sau dacă era deja se alimentează, sentimentul de umilință […]. Să ne iertăm reciproc greșelile noastre și să ne rugăm reciproc pentru păcatele noastre și astfel într-un fel ne vom spăla picioarele unii altora” (In Joh. 58, 4-5). Iubirea, caritatea, este slujire, a-i ajuta pe alții, a-i sluji pe alții. Există atâția oameni care își petrec viața astfel, în slujirea altora. Săptămâna trecută am primit o scrisoare de la o persoană care îmi mulțumea pentru Anul Milostivirii; îmi cerea să mă rog pentru ea, pentru a putea fi mai aproape de Domnul. Viața acestei persoane era să-și îngrijească mama și fratele: mama la pat, bătrână, lucidă, dar nu se poate mișca, iar fratele neputincios, în scaunul cu rotile. Această persoană, viața sa, înseamnă a sluji, a ajuta. Și aceasta este iubire! Când tu uiți de tine însuți și te gândești la alții, aceasta este iubire! Și cu spălarea picioarelor Domnul ne învață să fim slujitori, mai mult: slujitori, așa cum el a fost slujitor pentru noi, pentru fiecare dintre noi.
Așadar, iubiți frați și surori, a fi milostivi ca Tatăl înseamnă a-l urma pe Isus pe calea slujirii. Mulțumesc!
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 12.03.2016
Publicarea pe acest sit: 13.03.2016
Etichete: Audiențe generale, Papa F, Jubileul Milostivirii