Audiența generală de miercuri

Cateheze despre pasiunea pentru evanghelizare:
zelul apostolic al credinciosului
29. Vestirea este în Duhul Sfânt
miercuri, 6 decembrie 2023

Iubiți frați și surori,

În catehezele trecute am văzut că vestirea evangheliei este bucurie, este pentru toți și trebuie adresată pentru astăzi. Acum să descoperim o ultimă caracteristică esențială: este nevoie ca vestirea să aibă loc în Duhul Sfânt. De fapt, pentru „a-l comunica pe Dumnezeu” nu sunt suficiente credibilitatea bucuroasă a mărturiei, universalitatea vestirii și actualitatea mesajului. Fără Duhul Sfânt orice zel este zadarnic și în mod fals apostolic: ar fi numai al nostru și n-ar aduce rod.

foto: Vatican Media

În Evangelii gaudium am amintit că „Isus este primul și cel mai mare evanghelizator”; că „în orice formă de evanghelizare primatul este mereu al lui Dumnezeu”, care „a voit să ne cheme să colaborăm cu el și să ne stimuleze cu forța Duhului său” (nr. 12). Iată primatul Duhului Sfânt! De aceea Domnul compară dinamismul împărăției lui Dumnezeu cu „un om care aruncă sămânța în pământ și fie că doarme, fie că se scoală, noaptea și ziua, sămânța răsare și crește, nici el nu știe cum” (Mc 4,26-27). Duhul este protagonistul, îi precedă mereu pe misionari și face să răsară roadele. Această conștiință ne mângâie mult! Și ne ajută să precizăm o altă conștiință, la fel de decisivă: și anume că în zelul său apostolic Biserica nu se vestește pe sine însăși, ci un har, un dar, și Duhul Sfânt este tocmai Darul lui Dumnezeu, așa cum a spus Isus femeii samaritene (cf. In 4,10).

Însă primatul Duhului nu trebuie să ne inducă la indolență. Încrederea nu justifică neimplicarea. Vitalitatea seminței care crește de la sine nu-i autorizează pe agricultori la neîngrijirea ogorului. Isus, dând ultimele recomandări înainte de a urca la cer, a spus: „Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veți primi o putere și îmi veți fi martori […] până la marginile pământului” (Fap 1,8). Domnul nu ne-a lăsat cursuri de teologie sau un manual de pastorație de aplicat, ci pe Duhul Sfânt care provoacă misiunea. Și inițiativa curajoasă pe care Duhul o revarsă ne face să imităm stilul său, care are mereu două caracteristici: creativitatea și simplitatea.

Creativitate, pentru a-l vesti pe Isus cu bucurie tuturor și în ziua de astăzi. În această epocă a noastră, care nu ajută să avem o privire religioasă asupra vieții și în care vestirea a devenit în diferite locuri mai dificilă, obositoare, aparent nerodnică, se poate naște ispita de a renunța la slujirea pastorală. Eventual, ne refugiem în zone de siguranță, precum repetarea obișnuită de lucruri care se fac mereu, sau în chemările ademenitoare ale unei spiritualități intimiste, sau iarăși într-un simț greșit înțeles al centralității liturgiei. Sunt ispite care se travestesc în fidelitate față de tradiție, dar adesea, mai mult decât răspunsuri date Duhului, sunt reacții la insatisfacțiile personale. În schimb, creativitatea pastorală, faptul de a fi îndrăzneți în Duhul, arzători de focul său misionar, este dovadă de fidelitate față de el. De aceea am scris că „Isus Cristos poate să strice și schemele plictisitoare în care pretindem să-l închidem și ne surprinde cu creativitatea sa divină constantă. De fiecare dată când încercăm să ne întoarcem la izvor și să recuperăm prospețimea originală a evangheliei apar noi drumuri, metode creative, alte forme de exprimare, semne mai elocvente, cuvinte încărcate de semnificație reînnoită pentru lumea actuală” (Evangelii gaudium, 11).

Așadar, creativitate; și apoi simplitate, tocmai pentru că Duhul ne duce la izvor, la „prima vestire”. De fapt, „focul Duhului […] ne face să credem în Isus Cristos, care cu moartea și învierea sa ne revelează și ne comunică milostivirea infinită a Tatălui” (ivi, 164). Aceasta este prima vestire, care „trebuie să ocupe centrul activității evanghelizatoare și al oricărei intenții de reînnoire eclezială”; pentru a repeta: „Isus Cristos te iubește, și-a dat viața pentru a te mântui și acum este viu alături de tine în fiecare zi, pentru a te ilumina, pentru a te întări, pentru a te elibera” (ibid.).

Fraților și surorilor, să ne lăsăm cuceriți de Duhul și să-l invocăm în fiecare zi: el să fie principiul existenței noastre și al acțiunii noastre; să fie la începutul fiecărei activități, întâlniri, reuniuni și vestiri. El dă viață și reîntinerește Biserica: cu el nu trebuie să ne temem, pentru că el, care este armonia, ține mereu împreună creativitatea și simplitatea, stârnește comuniunea și trimite în misiune, deschide la diversitate și reconduce la unitate. El este forța noastră, respirația vestirii noastre, izvorul zelului apostolic. Vino, Duhule Sfânt!

* * *

Și să nu uităm să ne rugăm pentru cei care suferă drama războiului, îndeosebi populațiile din Ucraina, din Israel și din Palestina. Războiul este mereu o înfrângere. Nimeni nu câștigă, toți pierd. Câștigă numai fabricanții de arme.

Și pentru toți binecuvântarea mea!