Audienţa generală de miercuri

Despre Postul Mare
miercuri, 5 martie 2014

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Astăzi, Miercurea Cenușii, începe itinerarul Postului Mare de patruzeci de zile care ne va conduce la Triduum-ul pascal, comemorarea pătimirii, morții și învierii Domnului, inima misterului mântuirii noastre. Postul Mare ne pregătește pentru acest moment atât de important, pentru aceasta este un timp „forte”, un punct de cotitură care poate să favorizeze în fiecare dintre noi schimbarea, convertirea. Noi toți avem nevoie să ne îmbunătățim, să ne schimbăm în mai bine. Postul Mare ne ajută și astfel ieșim din obișnuințele obosite și din deprinderea cu răul care ne dă târcoale. În timpul Postului Mare Biserica ne adresează două invitații importante: să avem conștiința mai vie despre opera răscumpărătoare a lui Cristos; să trăim cu angajare mai mare Botezul propriu.

Conștiința despre minunățiile pe care Domnul le-a realizat pentru mântuirea noastră dispune mintea noastră și inima noastră la o atitudine de recunoștință față de Dumnezeu, pentru ceea ce El ne-a dăruit, pentru tot ceea ce săvârșește în favoarea poporului Său și a întregii omeniri. De aici pornește convertirea noastră: ea este răspunsul recunoscător dat misterului minunat al iubirii lui Dumnezeu. Când noi vedem această iubire pe care Dumnezeu o are față de noi, simțim voința de a ne apropia de El: aceasta este convertirea.

A trăi până la capăt Botezul – iată a doua invitație – înseamnă și a nu ne obișnui cu situațiile de degradare și de mizerie pe care le întâlnim mergând pe străzile din orașele noastre și din satele noastre. Există riscul de a accepta pasiv anumite comportamente și de a nu ne uimi în fața realităților triste care ne înconjoară. Ne obișnuim cu violența, ca și cum ar fi o știre zilnică sigură; ne obișnuim cu frați și surori care dorm pe stradă, care nu au un acoperiș pentru a se adăposti. Ne obișnuim cu refugiații în căutare de libertate și demnitate, care nu sunt primiți așa cum ar trebui. Ne obișnuim să trăim într-o societate care pretinde să se lipsească de Dumnezeu, în care părinții nu îi mai învață pe copii să se roage nici să-și facă semnul crucii. Eu vă întreb: copiii voștri, pruncii voștri știu să își facă semnul crucii? Gândiți-vă. Nepoții voștri știu să își facă semnul crucii? I-ați învățat asta? Gândiți-vă și răspundeți în inima voastră. Știu să se roage Tatăl Nostru? Știu să o roage pe Sfânta Fecioară Maria cu „Bucură-te, Marie”? Gândiți-vă și răspundeți. Această obișnuire cu comportamente necreștine și comode ne anesteziază inima!

Postul Mare vine la noi ca timp providențial pentru a schimba ruta, pentru a recupera capacitatea de a reacționa în fața realității răului care mereu ne provoacă. Postul Mare trebuie trăit ca timp de convertire, de reînnoire personală și comunitară prin apropierea de Dumnezeu și adeziunea încrezătoare la Evanghelie. În acest mod ne permite și să privim cu ochi noi la frați și la necesitățile lor. Pentru aceasta Postul Mare este un moment potrivit pentru a ne converti la iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele; o iubire care să știe să își însușească atitudinea de gratuitate și de milostivire a Domnului, care „s-a făcut sărac pentru a ne îmbogăți cu sărăcia Sa” (cf. 2Cor 8,9). Meditând misterele centrale ale credinței, pătimirea, crucea și învierea lui Cristos, ne vom da seama că darul fără măsură al Răscumpărării ne-a fost oferit prin inițiativa gratuită a lui Dumnezeu.

Aducere de mulțumire lui Dumnezeu pentru misterul iubirii sale răstignite; credință autentică, convertire și deschiderea inimii către frați: acestea sunt elementele esențiale pentru a trăi timpul Postului Mare. În acest drum, vrem să invocăm cu încredere deosebită ocrotirea și ajutorul Fecioarei Maria: ea, prima care a crezut în Cristos, să ne însoțească în zilele de rugăciune intensă și de pocăință, pentru a ajunge să celebrăm, purificați și reînnoiți în spirit, marele mister al Paștelui Fiului său.