Audienţa generală de miercuri

Biserica: 5. Biserica este Mamă (I)
miercuri, 3 septembrie 2014

Iubiți frați și surori, bună ziua!

În catehezele precedente am avut ocazia să remarc de mai multe ori că nu devenim creștini de la noi înșine, adică prin propriile forțe, în mod autonom, nici nu devenim creștini în laborator, ci suntem născuți și crescuți în credință în cadrul acelui mare trup care este Biserica. În acest sens, Biserica este cu adevărat mamă, mama noastră Biserica – este frumos să o spunem așa: mama noastră Biserica – o mamă care ne dă viață în Cristos și care ne face să trăim cu toți ceilalți frați în comuniunea Duhului Sfânt.

1. În această maternitate a sa, Biserica o are ca model pe Fecioara Maria, modelul cel mai frumos și cel mai înalt care poate să existe. Este ceea ce deja primele comunități creștine au scos în evidență și Conciliul Vatican II a exprimat în mod minunat (cf. Constituția Lumen gentium, 63-64). Maternitatea Mariei este desigur unică, singulară și s-a realizat la plinirea timpurilor, când Fecioara l-a născut pe Fiul lui Dumnezeu, zămislit prin lucrarea Duhului Sfânt. Totuși, maternitatea Bisericii este tocmai în continuitate cu aceea a Mariei, ca o prelungire a sa în istorie. Biserica, în rodnicia Duhului, continuă să nască noi fii în Cristos, mereu în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu și în docilitatea față de planul Său de iubire.

Biserica este mamă. De fapt, nașterea lui Isus în sânul Mariei este preludiu al nașterii fiecărui creștin în sânul Bisericii, din moment ce Cristos este întâiul născut dintr-o mulțime de frați (cf. Romani 8,29). Întâiul nostru frate, Isus, născut din Maria, este modelul și noi toți suntem născuți în Biserică. Înțelegem, așadar, cum relația care le unește pe Maria și Biserica este deosebit de profundă: privind la Maria, descoperim fața cea mai frumoasă și cea mai duioasă a Bisericii; și privind la Biserică, recunoaștem trăsăturile sublime ale Mariei. Noi, creștinii, nu suntem orfani, avem o mamă, avem o mamă, și acest lucru este mare! Nu suntem orfani! Biserica este mamă, Maria este mamă.

2. Biserica este mama noastră pentru că ne-a născut la Botez. De fiecare dată când botezăm un copil, devine fiu al Bisericii, intră în Biserică. Și din acea zi, ca mamă grijulie, ne crește în credință și ne arată, cu forța Cuvântului lui Dumnezeu, drumul de mântuire, apărându-ne de rău.

Biserica a primit de la Isus comoara prețioasă a Evangheliei nu pentru a o ține pentru sine, ci pentru a o dărui cu generozitate celorlalți, așa cum face o mamă. În această slujire de evanghelizare se manifestă în mod special maternitatea Bisericii, angajată, ca o mamă, să ofere copiilor săi hrana spirituală care alimentează și face să rodească viața creștină. Prin urmare, toți suntem chemați să primim cu mintea și inima deschise Cuvântul lui Dumnezeu pe care Biserica în fiecare zi îl împarte, pentru că acest Cuvânt are capacitatea de a ne schimba dinăuntru. Numai Cuvântul lui Dumnezeu are această capacitate de a ne schimba mult dinăuntru, din rădăcinile noastre cele mai adânci. Are această putere Cuvântul lui Dumnezeu. Și cine ne dă Cuvântul lui Dumnezeu? Mama Biserica. Ea ne alăptează cu acest Cuvânt când suntem copii, ne crește în timpul întregii vieți cu acest Cuvânt și acest lucru este mare! Tocmai mama Biserica ne schimbă dinăuntru cu Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu pe care ni-l dă mama Biserica ne transformă, face umanitatea noastră să nu palpite după lumescul trupului, ci după Duh.

În grija sa maternă, Biserica se străduiește să arate credincioșilor drumul care trebuie parcurs pentru a trăi o existență rodnică de bucurie și de pace. Iluminați de lumina Evangheliei și susținuți de harul Sacramentelor, în special al Euharistiei, noi putem să orientăm alegerile noastre spre bine și să străbatem cu curaj și speranță momentele de întuneric și cărările cele mai întortocheate. Drumul de mântuire, prin care Biserica ne conduce și ne însoțește cu forța Evangheliei și sprijinul Sacramentelor, ne dă capacitatea de a ne apăra de rău. Biserica are curajul unei mame care știe că trebuie să-și apere copiii de pericolele care derivă din prezența satanei în lume, pentru a-i duce la întâlnirea cu Isus. O mamă îi apără mereu pe copii. Această apărare constă și în îndemnul la veghere: a veghea împotriva înșelării și a seducerii de către cel rău. Pentru că chiar dacă Dumnezeu l-a învins pe satana, acesta se întoarce mereu cu ispitele sale; noi știm aceasta, noi toți suntem ispitiți, am fost ispitiți și suntem ispitiți. Satana vine „ca un leu care rage” (1Petru 5,8), spune apostolul Petru, și ne revine nouă să nu fim naivi, ci să veghem și să rezistăm tari în credință. A rezista cu sfaturile mamei Biserici, a rezista cu ajutorul mamei Biserici, care ca o mamă bună mereu îi însoțește pe copiii săi în momentele dificile.

3. Dragi prieteni, aceasta este Biserica, aceasta este Biserica pe care toți o iubim, aceasta este Biserica pe care o iubesc: o mamă care are la inimă binele copiilor săi și care este capabilă să-și dea viața pentru ei. Nu trebuie să uităm însă că Biserica nu sunt numai preoții, sau noi, Episcopii, nu, suntem cu toții! Biserica suntem cu toții! De acord? Și noi suntem fii, dar și mame ale altor creștini. Toți cei botezați, bărbați și femei, împreună suntem Biserica. De câte ori în viața noastră nu dăm mărturie despre această maternitate a Bisericii, despre acest curaj matern al Bisericii! De câte ori suntem lași! Așadar, să ne încredințăm Mariei, pentru ca ea, ca mamă a fratelui nostru întâi-născut, Isus, să ne învețe să avem același spirit matern al său față de frații noștri, cu capacitatea sinceră de a primi, de a ierta, de a da forță și de a revărsa încredere și speranță. Și aceasta este ceea ce face o mamă. Mulțumesc!