24. Milostivirea purifică inima (cf. Lc 5,12-16)
miercuri, 22 iunie 2016
Iubiți frați și surori, bună ziua!
„Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți” (Lc 5,12): este cererea pe care am auzit-o adresată lui Isus de către un lepros. Acest om nu cere numai să fie vindecat, ci să fie „curățat”, adică însănătoșit integral, în trup și în inimă. De fapt, lepra era considerată o formă de blestem al lui Dumnezeu, de impuritate profundă. Leprosul trebuia să stea departe de toți; nu putea să meargă la templu și la nicio funcțiune divină. Departe de Dumnezeu și departe de oameni. Viață tristă trăiau acești oameni!
Cu toate acestea, acel lepros nu se resemnează nici cu boala nici cu dispozițiile care fac din el un exclus. Pentru a ajunge la Isus, nu s-a temut să încalce legea și intră în cetate – lucru pe care nu trebuia să-l facă, îi era interzis – și când l-a găsit „a căzut cu fața la pământ și l-a rugat spunând: Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți” (v. 12). Tot ceea ce acest om considerat impur face și spune este expresie a credinței sale! Recunoaște puterea lui Isus: este sigur că are puterea de a-l vindeca și că totul depinde de voința sa. Această credință este forța care i-a permis să încalce orice convenție și să caute întâlnirea cu Isus și, îngenunchindu-se în fața Lui, îl numește „Domn”. Implorarea leprosului arată că atunci când ne prezentăm la Isus nu este necesar să facem discursuri lungi. Sunt suficiente puține cuvinte, cu condiția să fie însoțite de încrederea deplină în atotputernicia sa și în bunătatea sa. A ne încredința voinței lui Dumnezeu înseamnă de fapt a ne încredința milostivirii sale infinite. Și eu vă voi face o destăinuire personală. Seara, înainte de a merge la culcare, eu mă rog această scurtă rugăciune: „Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți”. Și mă rog cinci „Tatăl nostru”, câte unul pentru fiecare rană a lui Isus, pentru că Isus ne-a curățat cu rănile. Dar dacă asta o fac eu, puteți s-o faceți și voi, acasă la voi, și să spuneți: „Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți” și să vă gândiți la rănile lui Isus și să spuneți un „Tatăl nostru” pentru fiecare dintre ele. Și Isus ne ascultă mereu.
Isus este profund uimit de acest om. Evanghelia lui Marcu subliniază că „i s-a făcut milă și, întinzând mâna, l-a atins și i-a spus: Vreau, curăță-te!” (1,41). Gestul lui Isus însoțește cuvintele sale și face mai explicită învățătura. Împotriva dispozițiilor Legii lui Moise, care interzicea apropierea de un lepros (cf. Lev 13,45-46), Isus întinde mâna și chiar îl atinge. De câte ori noi întâlnim un sărac care ne vine în întâmpinare! Putem să fim și generoși, putem avea milă, însă de obicei nu-l atingem. Îi oferim moneda, o aruncăm acolo, dar evităm să atingem mâna. Și uităm că acela este trupul lui Cristos! Isus ne învață să nu ne fie teamă să-l atingem pe cel sărac și pe cel exclus, pentru că El este în ei. A-l atinge pe cel sărac ne poate purifica de ipocrizie și ne poate face neliniștiți pentru condiția sa. A-i atinge pe cei excluși. Astăzi mă însoțesc aici acești copii. Atâția cred despre ei că ar fi fost mai bine ca să fi rămas în țara lor, dar acolo sufereau mult. Sunt refugiații noștri, dar atâția îi consideră excluși. Vă rog, sunt frații noștri! Creștinul nu exclude pe nimeni, dă loc tuturor, îi lasă pe toți să vină.
După ce l-a vindecat pe lepros, Isus îi poruncește să nu vorbească despre asta cu nimeni, ci îi spune: „Mergând, arată-te preotului și adu jertfă pentru curățarea ta, după cum a porunci Moise, ca să fie mărturie pentru ei” (v. 14). Această dispoziție a lui Isus arată cel puțin trei lucruri. Primul: harul care acționează în noi nu caută senzaționalismul. De obicei el se mișcă în mod discret și fără zgomot. Pentru a îngriji rănile noastre și a ne conduce pe calea sfințeniei el lucrează modelând cu răbdare inima noastră după Inima Domnului, așa încât să-i asume tot mai mult gândurile și sentimentele. Al doilea: făcându-i pe preoți să verifice oficial vindecarea și celebrând o jertfă de ispășire, leprosul este readmis în comunitatea credincioșilor și în viața socială. Reintegrarea sa completează vindecarea. După cum a implorat el însuși, acum este curățat complet! În sfârșit, prezentându-se preoților leprosul le dă mărturie cu privire la Isus și la autoritatea sa mesianică. Forța compasiunii cu care Isus l-a vindecat pe lepros a făcut ca să se deschidă la misiune credința acestui om. Era un exclus, acum este unul dintre noi.
Să ne gândim la noi, la mizeriile noastre… Fiecare le are pe ale sale. Să ne gândim cu sinceritate. De câte ori le acoperim cu ipocrizia „bunelor maniere”. Și chiar atunci este necesar să stăm singuri, să ne punem în genunchi în fața lui Dumnezeu și să ne rugăm: „Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți”. Și faceți asta, faceți asta înainte de a merge la culcare, în fiecare seară. Și acum să spunem împreună această frumoasă rugăciune: „Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți”.
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 22.06.2016
Publicarea pe acest sit: 22.06.2016
Etichete: Audiențe generale, Papa F, Jubileul Milostivirii