Audienţa generală de miercuri

Despre Sacramentul Căsătoriei
miercuri, 2 aprilie 2014

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Astăzi încheiem ciclul de cateheze despre Sacramente vorbind despre Căsătorie. Acest Sacrament ne conduce în inima planului lui Dumnezeu, care este un plan de alianță cu poporul Său, cu noi toți, un plan de comuniune. La începutul cărții Genezei, prima carte a Bibliei, ca încoronare a relatării Creației, se spune: „Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său. După chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat și femeie i-a creat… De aceea, îi va lăsa bărbatul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi un singur trup” (Gen 1,27; 2,24). Imaginea lui Dumnezeu este perechea matrimonială: bărbatul și femeia; nu numai bărbatul, nu numai femeia, ci amândoi. Aceasta este imaginea lui Dumnezeu: iubirea, alianța lui Dumnezeu cu noi este reprezentată în acea alianță între bărbat și femeie. Și acest lucru este foarte frumos! Suntem creați pentru a iubi, ca reflexie a lui Dumnezeu și a iubirii Sale. Și în unirea conjugală bărbatul și femeia realizează această vocație în semnul reciprocității și comuniunii de viață deplină și definitivă.

1. Când un bărbat și o femeie celebrează Sacramentul Căsătoriei, Dumnezeu, ca să spunem așa, se „oglindește” în ei, imprimă în ei propriile trăsături și caracterul de neșters al iubirii Sale. Căsătoria este icoana iubirii lui Dumnezeu față de noi. De fapt, și Dumnezeu este comuniune: cele trei Persoane – a Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt – trăiesc din totdeauna și pentru totdeauna în unitate perfectă. Și tocmai acesta este misterul Căsătoriei: Dumnezeu face din cei doi soți o singură existență. Biblia folosește o expresie puternică și spune „un singur trup”, atât de intimă este unirea dintre bărbat și femeie în căsătorie. Și tocmai acesta este misterul căsătoriei: iubirea lui Dumnezeu care se oglindește în cuplul care decide să trăiască împreună. Pentru aceasta bărbatul părăsește casa sa, casa părinților săi și merge să trăiască împreună cu soția sa și se unește atât de puternic cu ea încât cei doi devin – spune Biblia – un singur trup.

Dar voi, soților, vă amintiți de acest lucru? Sunteți conștienți de marele cadou pe care vi l-a oferit Domnul? Adevăratul „cadou de nuntă” este acesta! În unirea voastră este reflexia Preasfintei Treimi și cu harul lui Cristos voi sunteți o icoană vie și credibilă a lui Dumnezeu și a iubirii sale.

2. Sfântul Paul, în Scrisoarea către Efeseni, scoate în evidență faptul că în soții creștini se reflectă un mister mare: raportul instaurat de Cristos cu Biserica, un raport nupțial (cf. Ef 5,21-33). Biserica este mireasa lui Cristos. Acesta este raportul. Aceasta înseamnă că o Căsătorie răspunde la o vocație specifică și trebuie să fie considerată ca o consacrare (cf. Gaudium et spes, 48; Familiaris consortio, 56). Este o consacrare: bărbatul și femeia sunt consacrați în iubirea lor. De fapt soții, în virtutea Sacramentului, sunt învestiți cu o adevărată misiune, pentru ca să poată face vizibilă, pornind de la lucrurile simple, obișnuite, iubirea cu care Cristos iubește Biserica Sa, continuând să își dăruiască viața pentru ea, în fidelitate și în slujire.

3. Este într-adevăr un plan minunat acela care este imprimat în Sacramentul Căsătoriei! Și se realizează în simplitatea și chiar în fragilitatea condiției umane. Știm bine câte dificultăți și încercări există în viața a doi soți… Important este să se mențină vie legătura cu Dumnezeu, care este la baza legăturii conjugale. Și adevărata legătură este mereu cu Domnul. Atunci când familia se roagă, legătura se menține. Când soțul se roagă pentru soție și soția se roagă pentru soț, acea legătură devine puternică; unul se roagă pentru altul. Este adevărat că în viața matrimonială există atâtea dificultăți, atâtea; că locul de muncă, banii nu sunt suficienți, copiii au probleme. Atâtea dificultăți. Și de atâtea ori soțul și soția devin un pic nervoși și se ceartă între ei. Se ceartă, așa este, mereu există certuri în căsătorie, uneori zboară și farfuriile. Dar nu trebuie să devenim triști pentru aceasta, condiția umană este așa.

Și secretul este că iubirea e mai puternică decât momentul în care există certuri și pentru aceasta eu îi sfătuiesc mereu pe soți: nu terminați ziua în care v-ați certat fără să faceți pace. Mereu! Și pentru a face pace nu este necesar să fie chemate Națiunile Unite să vină acasă, să facă pace. Este suficient un mic gest, o mângâiere! Și pe mâine! Și mâine se ia de la început. Aceasta este viața: a o duce înainte cu curajul de a voi să o trăiască împreună. Și acest lucru este mare, este frumos! Este un lucru foarte frumos viața matrimonială și trebuie să o păzim mereu, să îi păzim pe copii. Alteori am spus în această Piață un lucru care ajută mult viața matrimonială. Sunt trei cuvinte care trebuie spuse mereu, trei cuvinte care trebuie să fie de-ale casei: te rog, mulțumesc, scuze. Cele trei cuvinte magice. Te rog: pentru a acționa cu tact soții între ei. Te rog, cum ți se pare? Te rog, permite-mi. Mulțumesc: a-i mulțumi soțului; mulțumesc pentru ceea ce ai făcut pentru mine, mulțumesc pentru aceasta. Frumusețea de a aduce mulțumire! Și de vreme ce noi toți greșim, celălalt cuvânt care este un pic dificil de a-l spune, dar trebuie spus: scuze.

Te rog, mulțumesc și scuze. Cu aceste trei cuvinte, cu rugăciunea soțului pentru soție și viceversa, cu împăciuirea mereu înainte de a se termina ziua, căsătoria va merge înainte. Cele trei cuvinte magice, rugăciunea și a face pace mereu. Fie ca Domnul să vă binecuvânteze și rugați-vă pentru mine.