Audiența generală de miercuri

Pacea de Paște
miercuri, 13 aprilie 2022

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Suntem în centrul Săptămânii Sfinte, care se întinde de la Duminica Floriilor la Duminica Paștelui. Ambele duminici se caracterizează prin sărbătoarea care este făcută în jurul lui Isus. Dar sunt două sărbători diferite.

Duminica trecută l-am văzut pe Cristos intrând solemn în Ierusalim, ca o sărbătoare, primit ca Mesia: și pentru el sunt așternute pe stradă mantii (cf. Lc 19,36) și ramuri tăiate din copaci (cf. Mt 21,8). Mulțimea exultantă binecuvântează cu glas tare „pe cel ce vine, regele”, și aclamă: „Pace în cer și glorie în înaltul cerurilor” (Lc 19,38). Acei oameni sărbătoresc acolo pentru că văd în intrarea lui Isus venirea unui nou rege, care va aduce pace și glorie. Iată care era pacea așteptată de acei oameni: o pace glorioasă, rod al unei intervenții regale, aceea a unui Mesia puternic care va elibera Ierusalimul de ocupația romanilor. Alții, probabil, visau restabilirea unei păci sociale și vedeau în Isus pe regele ideal, care va sătura mulțimile cu pâine, așa cum făcuse deja, și va săvârșit mari minuni, aducând astfel mai multă dreptate în lume.

Dar Isus nu vorbește niciodată despre asta. Are în fața sa un Paște diferit, nu un Paște triumfal. Singurul lucru la care ține pentru a pregăti intrarea sa în Ierusalim este să meargă călare pe „un măgăruș legat, pe care nimeni nu s-a așezat niciodată” (v. 30). Iată cu aduce Cristos pacea în lume: prin docilitate și blândețe, simbolizate de acel măgăruș legat, pe care nimeni nu s-a așezat niciodată. Nimeni, pentru că modul lui Dumnezeu de a acționa este diferit de modul lumii. De fapt, Isus, chiar înainte de Paște, le explică discipolilor: „Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă. Eu nu v-o dau așa cum o dă lumea” (In 14,27). Sunt două modalități diferite: un mod în care lumea ne dă pacea și un mod în care Dumnezeu ne dă pacea. Sunt diferite.

Pacea pe care Isus ne-o dă la Paște nu este pacea care urmează strategiile lumii, care crede că o obține prin forță, cu cuceriri și cu diferite forme de impunere. În realitate, această pace este numai un interval între războaie: știm bine asta. Pacea Domnului urmează calea blândeții și a crucii: înseamnă a se ocupa de ceilalți. De fapt, Cristos a luat asupra sa răul nostru, păcatul nostru și moartea noastră. A luat asupra sa toate acestea. Astfel ne-a eliberat. El a plătit pentru noi. Pacea nu este rod al vreunui compromis, ci se naște din dăruirea de sine. Însă această pace blândă și curajoasă este greu de primit. De fapt, mulțimea care striga osanale lui Isus este aceeași care după câteva zile strigă „Răstignește-l” și, înfricoșată și dezamăgită, nu mișcă un deget pentru el.

În această privință, este mereu actuală o mare relatare a lui Dostoievski, așa-numita Legendă a Marelui Inchizitor. Se povestește despre Isus care, după mai multe secole, se întoarce pe pământ. Imediat este primit de mulțimea în sărbătoare, care îl recunoaște și îl aclamă. „Ah, te-ai întors! Vino, vino cu noi!”. Dar după aceea este arestat de Inchizitor, care reprezintă logica lumească. Acesta îl interoghează și îl critică în mod atroce. Motivul final al reproșului este că Cristos, deși putea, n-a voit niciodată să devină Cezar, cel mai mare rege din această lume, preferând să-l lase liber pe om în loc să-l subjuge și să-i rezolve problemele cu forța. Ar fi putut stabili pacea în lume, subjugând inima liberă, dar precară a omului în virtutea unei puteri superioare, dar n-a voit: a respectat libertatea noastră. „Tu – îi spune Inchizitorul lui Isus -, acceptând lumea și purpura Cezarilor, ai fi întemeiat împărăția universală și ai fi dat pacea universală” (Frații Karamazov, Milano, 2012, p. 345); și cu sentință biciuitoare conclude: „Dacă există cineva care a meritat mai mult decât toți rugul nostru, ești chiar tu” (p. 348). Iată înșelătoria care se repetă în istorie, ispita unei păci false, bazate pe putere, care conduce după aceea la ură și la trădarea lui Dumnezeu și la atâta amărăciune în suflet.

La sfârșit, conform acestei relatări, Inchizitorul ar vrea ca Isus „să-i spună ceva, eventual și ceva amar, teribil”. Dar Cristos reacționează cu un gest dulce și concret: „se apropie în tăcere și îl sărută dulce pe bătrânele buze uscate” (352). Pacea lui Isus nu-i stăpânește pe ceilalți, nu este niciodată o pace înarmată: niciodată! Armele Evangheliei sunt rugăciunea, duioșia, iertarea și iubirea gratuită față de aproapele, iubirea față de fiecare aproape. Așa se aduce pacea lui Dumnezeu în lume. Iată de ce agresiunea armată din aceste zile, ca orice război, reprezintă o ofensă adusă lui Dumnezeu, o trădare sacrilegă a Domnului Paștelui, o preferare a feței dumnezeului fals din această lume în locul feței sale blânde. Războiul este întotdeauna o acțiune umană pentru a duce la idolatria puterii.

Isus, înainte de ultimul său Paște, le-a spus discipolilor săi: „Să nu se tulbure inima voastră și nici să nu se teamă” (In 14,27). Da, pentru că în timp ce puterea lumească lasă numai distrugere și moarte – am văzut asta în aceste zile -, pacea sa edifică istoria, pornind de la inima fiecărui om care o primește. Paștele este așadar adevărata sărbătoare a lui Dumnezeu și a omului, pentru că pacea, pe care Cristos a cucerit-o pe cruce în dăruirea de sine, ne este distribuită și nouă. De aceea Cel Înviat, în ziua de Paște, se arată discipolilor și cum îi salută? „Pace vouă!” (In 20,19.21). Acesta este salutul lui Cristos învingător, al lui Cristos înviat.

Fraților, surorilor, Paște înseamnă „trecere”. Este, mai ales în acest an, ocazia binecuvântată pentru a trece de la dumnezeul lumesc la Dumnezeul creștin, de la aviditatea pe care o purtăm înăuntrul nostru la caritatea care ne face liberi, de la așteptarea unei păci aduse cu forța la angajarea de a mărturisi concret pacea lui Isus. Fraților și surorilor, să ne punem în fața Răstignitului, izvorul păcii noastre, și să-i cerem pacea inimii și pacea în lume.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 13.04.2022
Publicarea pe acest sit: 13.04.2022
Etichete: ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.