Discursul Papei la întâlnirea cu credincioșii Diecezei de Vanimo

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu credincioșii Diecezei de Vanimo
duminică, 8 septembrie 2024

Iubiți frați și surori, bună după-amiază!

Mulțumesc episcopului pentru cuvintele pe care mi le-a adresat. Salut autoritățile, preoții, călugărițele și călugării, misionarii, cateheții, tinerii, credincioșii – unii veniți de foarte departe – și pe voi, preaiubiți copii! Mulțumesc lui Maria Joseph, Steven, sora Jaisha Joseph, David și Maria pentru ceea ce ați împărtășit. Sunt bucuros să vă întâlnesc în acest ținut minunat, ținut tânăr și misionar!

foto: Vatican Media

Așa cum am auzit, de la jumătatea secolului al XIX-lea misiunea aici nu s-a întrerupt niciodată: călugărițe, călugări, cateheți și misionari laici nu au încetat să predice Cuvântul lui Dumnezeu și să ofere ajutor fraților, în îngrijirea pastorală, în instruire, în asistența sanitară și în multe alte domenii, înfruntând multe dificultăți, pentru a fi toți instrument „de pace și de iubire”, așa cum a spus sora Jaisha Joseph.

Astfel bisericile, școlile, spitalele și centrele misionare mărturisesc în jurul nostru că Cristos a venit să aducă mântuire tuturor, pentru ca fiecare să înflorească în toată frumusețea sa pentru binele comun (cf. Exortația apostolică Evangelii gaudium, 182).

Voi aici sunteți „experți” de frumusețe, pentru că sunteți înconjurați de frumusețe! Trăiți într-un ținut magnific, bogat într-o mare varietate de plante și de păsări, în care se rămâne cu gura căscată în fața culorilor, sunetelor și parfumurilor, și a spectacolului grandios al unei naturi care explodează de viață, evocând imaginea Edenului!

Dar această bogăție Domnul v-o încredințează ca un semn și un instrument, pentru ca să trăiți și voi așa, uniți în armonie cu El și cu frații, respectând casa comună și păzindu-vă reciproc (cf. Mesaj pentru celebrarea celei de-a V-a Zi Mondiale de Rugăciune pentru Îngrijirea Creației, 1 septembrie 2019).

Privind în jurul nostru, vedem cât de dulce este scenariul naturii. Dar reintrând în noi înșine, ne dăm seama că există un spectacol și mai frumos: acela a ceea ce crește în noi atunci când ne iubim reciproc, așa cum au mărturisit David și Maria, vorbind despre drumul lor de soți, în sacramentul căsătoriei. Și misiunea noastră este tocmai aceasta: a răspândi pretutindeni, prin iubirea lui Dumnezeu și a fraților, frumusețea Evangheliei lui Cristos (cf. Evangelii gaudium, 120)!

Am auzit cum unii dintre voi, pentru a face asta, înfruntă călătorii lungi, pentru a ajunge și la comunitățile cele mai îndepărtate, uneori părăsind propria casă, așa cum ne-a spus Steven. Fac un lucru foarte frumos și este important ca să nu fie lăsați singuri, ci toată comunitatea să-i susțină, pentru ca să poată desfășura cu seninătate mandatul lor, în special când trebuie să concilieze exigențele misiunii cu responsabilitățile familiei.

Însă există și un alt mod în care îi putem ajuta, și este ca fiecare dintre noi să promoveze vestirea misionară acolo unde trăiește (cf. Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Decretul Ad gentes, 23): acasă, la școală, în ambientele de muncă, pentru ca peste tot, în păduri, în sate și în orașe, frumuseții panoramelor să-i corespundă frumusețea unei comunități în care membri se iubesc, așa cum ne-a învățat Isus când ne-a spus: „Prin aceasta vor recunoaște toți că sunteți discipolii mei: dacă aveți dragoste unii față de alții” (In 13,35; cf. Mt 22,35-40).

Astfel vom forma, tot mai mult, ca o mare orchestră – care îi place mult lui Maria Joseph, violonista noastră – capabilă, cu notele sale, să recompună rivalitățile, să învingă diviziunile – personale, familiale și tribale –; să alunge din inima persoanelor frica, superstiția și magia; să pună capăt comportamentelor distructive ca violența, infidelitatea, exploatarea, folosirea alcoolului și a drogurilor: rele care închid și fac nefericiți atâția frați și surori, și aici.

Să ne amintim asta: iubirea este mai puternică decât toate acestea și frumusețea poate să vindece lumea, pentru că își are rădăcinile în Dumnezeu (cf. Cateheză, 9 septembrie 2020). De aceea, s-o răspândim și s-o apărăm, și atunci când pentru a face asta ne poate consta vreo neînțelegere, vreo opoziție. Ne-a mărturisit asta, cu cuvintele și cu exemplul, fericitul Petru To Rot – soț, tată, catehet și martir din această țară –, care și-a dăruit viața tocmai pentru a apăra unitatea familiei în fața celor care voia să amenințe fundamentele sale.

Dragi prieteni, mulți turiști, după ce au vizitat țara voastră, se întorc acasă spunând că au văzut „paradisul”. Se referă, în general, la atracțiile peisagistice și ambientale de care s-au bucurat. Însă noi știm că, așa cum am spus, comoara cea mai mare nu este aceea. Există alta, mai frumoasă și fascinantă, care se află în inimile voastre și care se manifestă în caritatea cu care vă iubiți.

Acesta este darul cel mai prețios pe care-l puteți împărtăși și să-l faceți cunoscut tuturor, făcând Papua Noua Guinee faimoasă nu numai prin varietatea de floră și de faună, prin plajele sale încântătoare și prin marea sa limpede, ci și mai ales prin persoanele bune care se întâlnesc aici; și spun asta în special vouă, copii, cu zâmbetele voastre contagioase și cu bucuria voastră care izbucnește, care stropește în fiecare direcție. Sunteți imaginea cea mai frumoasă pe care acela care pleacă de aici poate s-o poarte cu sine și s-o păstreze în inimă!

De aceea vă încurajez să înfrumusețați tot mai mult această țară fericită cu prezența voastră de Biserică ce iubește. Vă binecuvântez și mă rog pentru voi. Și vă recomand: și voi rugați-vă pentru mine. Mulțumesc.