Declarația comună a Papei și a Catolicosului asirian

Declarația comună a Papei Francisc
și a Catolicosului Mar Gewargis al III-lea,
Patriarh al Bisericii asiriene din Orient
Vatican, 9 noiembrie 2018

1. Lăudând Preasfânta Treime, Tată, Fiu și Duh Sfânt, noi, papa Francisc și catholicosul patriarh Mar Gewargis al III-lea, ridicăm mințile noastre și inimile noastre în aducere de mulțumire Atotputernicului pentru apropierea crescândă în credință și în iubire între Biserica asiriană din Orient și Biserica catolică. Astăzi, întâlnirea noastră ca frați face ecou cuvintelor sfântului apostol Paul: „Pace și iubire cu credință de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul Isus Cristos” (Ef 6,23).

2. În ultimele decenii, Bisericile noastre au devenit mai apropiate decât au fost vreodată în decursul secolelor. Încă de la prima lor întâlnire la Roma în 1984, predecesorii noștri, de venerată amintire, sfântul papă Ioan Paul al II-lea și catholicosul patriarh Mar Dinkha al IV-lea, au întreprins un drum de dialog. Suntem foarte recunoscători pentru roadele acestui dialog de iubire și de adevăr, care confirmă că diversitatea de obiceiuri și de discipline nu este în niciun mod o piedică în calea unității și că anumite diferențe în exprimările teologice sunt adesea mai degrabă complementare decât contrastante. Este speranța noastră în rugăciune că dialogul nostru teologic ne ajută să netezim drumul spre ziua îndelung așteptată în care vom putea celebra împreună jertfa Domnului pe același altar. Între timp, vrem să continuăm în recunoașterea reciprocă și în mărturia comună a Evangheliei. Botezul nostru comun este fundamentul solid al adevăratei comuniuni care deja există între noi: „noi toți am fost botezați într-un singur Duh pentru a forma un singur trup” (1Cor 12,13). Mergând împreună în încredere, căutăm caritatea care „este legătura desăvârșirii” (Col 3,14).

3. În pelerinajul nostru spre unitatea vizibilă, experimentăm o suferință comună care se naște din situația dramatică a fraților și surorilor noștri creștini din Orientul Mijlociu, în special în Irak și în Siria. Importanța prezenței și a misiunii creștine în Orientul Mijlociu a fost evidențiată încă o dată în mod clar în timpul Zilei de rugăciune și de reflecție care s-a ținut la Bari la 7 iulie 2018, când conducătorii Bisericilor și comunităților creștine din Orientul Mijlociu s-au reunit pentru a se ruga și pentru a vorbi unii cu alții. Vestea Bună a lui Isus, răstignit și înviat din iubire, a venit din Orientul Mijlociu și în decursul secolelor a cucerit inimi umane, nu cu forța pământească, ci cu forța dezarmată a Crucii. Totuși, de mai multe decenii de acum Orientul Mijlociu este un epicentru de violență, unde în fiecare zi întregi populații îndură încercări dureroase. Sute de mii de bărbați, femei și copii nevinovați suferă imens din cauza conflictelor violente pe care nimic nu le poate justifica. Războaiele și persecuțiile au mărit exodul creștinilor din ținuturile în care au trăit umăr la umăr cu alte comunități religioase din timpurile apostolilor. Fără deosebire de rit sau confesiune, suferă pentru că mărturisesc numele lui Cristos. În ei vedem Trupul lui Cristos care, și astăzi, este chinuit, lovit și batjocorit. Suntem profund uniți în rugăciunea noastră de mijlocire și în angajarea noastră caritabilă față de aceste mădulare suferinde ale trupului lui Cristos.

4. În mijlocul acestei suferințe, al cărei sfârșit imediat îl implorăm, continuăm să vedem frați și surori care parcurg calea crucii, mergând cu docilitate pe urmele lui Cristos, în unire cu Acela care ne-a reconciliat cu crucea sa și în acest mod „a distrus în el însuși dușmănia” (cf. Ef 2,14-16). Suntem recunoscători acestor frați și surori ai noștri care ne inspiră să urmăm drumul lui Isus pentru a înfrânge dușmănia. Le suntem recunoscători pentru mărturia pe care o dau Împărăției lui Dumnezeu prin relațiile fraterne existente între diferitele lor comunități. Așa cum sângele lui Cristos, vărsat din iubire, a adus reconciliere și unitate și a făcut să prospere Biserica, tot așa și sângele acestor martiri din timpul nostru, membri ai diferitelor Biserici, dar uniți de suferința lor comună, este sămânță de unitate creștină.

5. În fața acestei situații, ne unim cu frații noștri și cu surorile noastre persecutați pentru că sunt glas al celor care nu au glas. Împreună vom face tot posibilul pentru a alina suferința lor și a-i ajuta să găsească moduri pentru a începe o viață nouă. Dorim să reafirmăm încă o dată că nu este posibil să ne imaginăm Orientul Mijlociu fără creștini. Această convingere nu se întemeiază numai pe baze religioase, ci și pe realități sociale și culturale, deoarece creștinii, împreună cu alți credincioși, contribuie pe larg la identitatea specifică a regiunii: un loc de toleranță, respect reciproc și acceptare. Orientul Mijlociu fără creștini n-ar mai fi Orientul Mijlociu.

6. Convinși că creștinii vor rămâne în regiune numai dacă va fi restabilită pacea, înălțăm rugăciunile noastre sincere către Cristos, Principele Păcii, cerând ca să revină acel fundamental „rod al dreptății” (cf. Is 32,17). Un armistițiu menținut cu ziduri și demonstrații de forță nu va duce la pace, pentru că pacea autentică poate fi obținută și păstrată numai prin ascultarea reciprocă și dialog. De aceea, îndemnăm încă o dată comunitatea internațională să implementeze o soluție politică aptă să recunoască drepturile și obligațiile tuturor părților implicate. Suntem convinși de necesitatea de a garanta drepturile fiecărei persoane. Primatul dreptului, inclusiv respectarea libertății religioase și egalitatea în fața legii, bazat pe principiul de „cetățenie”, făcând abstracție de originea etnică sau de religie, este un principiu fundamental pentru instituirea și menținerea unei coexistențe stabile și productive între popoarele și comunitățile din Orientul Mijlociu. Creștinii nu vor să fie considerați o „minoritate protejată” sau un grup tolerat, ci cetățeni cu titlu deplin, ale căror drepturi sunt garantate și tutelate împreună cu cele ale tuturor celorlalți cetățeni.

7. În sfârșit, reafirmăm că situația cu cât este mai dificilă, cu atât este mai necesar dialogul interreligios întemeiat pe o atitudine de deschidere, adevăr și iubire. Un astfel de dialog este și cel mai bun antidot față de extremism, care este o amenințare pentru adepții tuturor religiilor.

8. Deoarece ne întâlnim aici la Roma, îi rugăm împreună pe apostolii Petru și Paul pentru ca, prin mijlocirea lor, Dumnezeu să reverse binecuvântările sale îmbelșugate asupra creștinilor din Orientul Mijlociu. Cerem Preasfintei Treimi, model de adevărată unitate în diversitate, să întărească inimile noastre în așa fel încât să putem răspunde la chemarea Domnului adresată discipolilor săi de a fi una în Cristos (cf. In 17,21). Fie ca Atotputernicul, care a început această lucrare bună în noi, s-o ducă la împlinire în Cristos Isus (cf. Fil 1,6).