Discursul Papei la biserica Sf. Paul din Rabat

Discursul Sanctității Sale Papa Benedict al XVI-lea
la biserica Sf. Paul din Rabat
sâmbătă, 17 aprilie 2010

Iubite Arhiepiscop Cremona,
Dragi frați și surori,

Pelerinajul meu în Malta a început cu un moment de rugăciune în liniște în grota sfântului Pavel, primul care a adus credința pe aceste insule. Am venit pe urmele acelor nenumărați pelegrini de-a lungul secolelor, care în acest sfânt loc s-au rugat, încredințându-se pe sine, familiile lor și prosperitatea acestei națiuni mijlocirii Apostolului Neamurilor. Mă bucur să fiu în sfârșit în mijlocul vostru și vă salut pe toți cu mare afecțiune în Domnul.

Naufragiul lui Pavel și oprirea sa pentru trei luni în Malta au lăsat un semn de neșters în istoria țării voastre. Cuvintele sale adresate tovarășilor înainte de a ajunge în Malta sunt amintite pentru noi în Faptele Apostolilor și au fost tema specială a pregătirii voastre pentru vizita mea. Aceste cuvinte – „Jehtieg izda li naslu fi gzira” [„Și trebuie să ajungem pe o insulă”] (Fapte 27,26) – în contextul original sunt o invitație la curaj în fața necunoscutului și la încredere de nezdruncinat în providența misterioasă a lui Dumnezeu. Naufragiații, într-adevăr, au fost primiți foarte călduros de oamenii din Malta, în urma exemplului dat de sfântul Publius. În planul lui Dumnezeu, sfântul Pavel a devenit astfel părintele vostru în credința creștină. Mulțumită prezenței sale în mijlocul vostru, Evanghelia lui Isus Hristos s-a înrădăcinat cu putere și a adus mult rod nu numai în viața indivizilor, a familiilor și a comunităților, ci și în formarea identității naționale a Maltei, precum și în a sa vibrantă și particulară cultură.

Eforturile apostolice ale lui Pavel au dus și la o bogată recoltă în generația de predicatori care au mers pe urmele lui, și în mod particular în marele număr al preoților și călugărilor care au imitat zelul său misionar părăsind Malta pentru a merge și a duce Evanghelia pe țărmuri depărtate. Sunt bucuros pentru că am avut oportunitatea să îi întâlnesc astăzi în număr atât de mare în această biserică a Sfântului Pavel, și să îi încurajez în vocația lor plină de provocări și deseori eroică. Dragi misionari: vă mulțumesc fiecăruia dintre voi, în numele întregii Biserici, pentru mărturia voastră despre Domnul Înviat și pentru viețile consumate în slujirea celorlalți. Prezența și activitatea voastră în atâtea țări din lume face cinste patriei voastre și dă mărturie despre avântul misionar al Bisericii din Malta. Îl rugăm pe Domnul să cheme și mai mulți bărbați și femei care să continue nobila misiune de a proclama Evanghelia și de a lucra pentru dezvoltarea Împărăției lui Dumnezeu pe orice pământ și în toate popoarele!

Sosirea sfântului Pavel în Malta nu fusese programată. Așa cum știm, se îndrepta spre Roma când s-a dezlănțuit o furtună puternică și corabia sa a fost aruncată pe această insulă. Marinarii pot să traseze o rută, dar Dumnezeu, în înțelepciunea și providența Sa, dispune propriul itinerariu. Pavel, care îl întâlnise într-o manieră dramatică pe Domnul Înviat pe calea Damascului, știa foarte bine acest lucru. Cursul vieții sale s-a schimbat pe neașteptate; pentru el, prin urmare, a trăi era Hristos (cf. Filipeni 1,21); fiecare acțiune a sa și fiecare gând al său erau îndreptate spre a vesti misterul crucii și mesajul său al iubirii lui Dumnezeu care reconciliază.

Același cuvânt, cuvântul Evangheliei, are și astăzi puterea de a se dezlănțui în viețile noastre și de a le schimba cursul. Astăzi aceeași Evanghelie pe care Pavel a predicat-o continuă să îndemne poporul din aceste insule la convertire, la o viață nouă și la un viitor de speranță. În timp ce mă găsesc între voi ca și Succesor al apostolului Petru, vă invit să ascultați cuvântul lui Dumnezeu cu un suflet nou, așa cum au făcut-o strămoșii voștri, și să lăsați ca el să ridice o provocare pentru modurile voastre de a gândi și pentru felul în care vă duceți viața voastră.

Din acest loc sfânt de unde predicarea apostolică s-a răspândit prima dată în aceste insule, vă invit pe fiecare dintre voi să simtă ca personală provocarea exaltantă a noii evanghelizări. Trăiți credința voastră într-o manieră tot mai deplină împreună cu membrii familiilor voastre, cu prietenii voștri, în cartierele voastre, la locurile de muncă și în întregul țesut al societății malteze. În mod particular vă îndemn pe părinți, învățători și cateheți să vorbiți celorlalți despre propria voastră întâlnire vie cu Isus înviat, în mod special tinerilor care sunt viitorul Maltei. „Credința se întărește când este oferită altora” (cf. Redemptoris missio, 2). Să știți că momentele voastre de credință asigură o întâlnire cu Dumnezeu, care în atotputernicia Sa mișcă inima omului. Astfel, veți introduce tinerii în frumusețea și bogăția credinței catolice, oferindu-le o cateheză solidă și invitându-i la o participare tot mai activă la viața sacramentală a Bisericii.

Lumea are nevoie de o astfel de mărturie! În fața atâtor amenințări la adresa sacralității vieții omenești, a demnității căsătoriei și familiei, nu au oare nevoie contemporanii noștri de a fi în mod constant rechemați la mărirea demnității noastre de fii ai lui Dumnezeu și la vocația sublimă pe care am primit-o în Hristos? Nu are oare nevoie societatea să recupereze și să apere acele adevăruri morale fundamentale care sunt la baza libertății și progresului autentic?

Tocmai acum, în timp ce stăteam în fața acestei grote, reflectam asupra marelui dar spiritual (cf. Romani 1,11) pe care Pavel l-a dat Maltei, și m-am rugat ca să puteți menține integră moștenirea lăsată vouă de marele Apostol. Fie ca Domnul să vă păstreze pe voi și familiile voastre în credința care acționează prin intermediul iubirii (cf. Galateni 5,6), și să vă facă martori bucuroși ai acelei speranțe care nu înșeală (cf. Romani 5,5). Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Aleluia!