Mesajul Urbi et Orbi – Crăciun

Mesajul Urbi et Orbi
al Sanctității Sale Papa Benedict al XVI-lea
25 decembrie 2005

„Nu vă temeți, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie […]: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul.” (Luca 2,10-11)

Noaptea trecută am ascultat din nou cuvintele îngerului către păstori și am retrăit atmosfera acelei nopți sfinte, Noaptea Betleemului, când Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om și, născându-se într-un grajd sărac, a venit să locuiască în mijlocul nostru. În această zi solemnă, proclamarea îngerului răsună din nou, invitându-ne și pe noi, bărbații și femeile celui de-al treilea mileniu, să îl primim pe Mântuitorul. Fie ca omenirea de astăzi să nu ezite să îl lase să intre în propriile case, în orașe, în națiuni, în fiecare colț al pământului! Este adevărat, în mileniul care tocmai trecut, în special în ultimele secole, s-au realizat multe progrese în domeniile tehnologiei și științei; astăzi putem dispune de resurse materiale vaste. Însă omul epocii tehnologice riscă să devină victimă a propriilor realizări intelectuale și tehnice, sfârșind într-o ariditate spirituală și o golire a inimii. De aceea este atât de important să își deschidă mintea și inima față de Nașterea lui Cristos, eveniment al mântuirii care poate da o nouă speranță existenței fiecărei ființe umane.

„Trezește-te, omule: pentru tine Dumnezeu s-a făcut om!” (Sf. Augustin, Predici, 185)

Trezește-te, omule al mileniului trei! De Crăciun, Atotputernicul se face copil și are nevoi de ajutor și protecție. Modul său de a fi Dumnezeu reprezintă o provocare pentru modul nostru de a fi oameni. Bătând la ușile noastre, el ne provoacă pe noi și libertatea noastră; ne invită să ne examinăm modul în care ne înțelegem și trăim viețile noastre. Epoca modernă este adesea văzută ca o trezire a rațiunii din somnul ei, ca o ieșire la lumină a omenirii, după o epocă a întunericului. Fără Cristos însă, lumina rațiunii nu este suficientă pentru a lumina omul și lumea. De aceea, cuvintele evanghelice din ziua de Crăciun: „lumina adevărată care, venind în lume, luminează pe orice om” (Ioan 1,9) răsună acum mai mult ca niciodată ca o vestire a mântuirii pentru toți. „Doar în misterul Cuvântului făcut carne misterul umanității devine cu adevărat clar” (Gaudium et Spes, nr. 22). Biserica nu obosește să repete acest mesaj de speranță reafirmat de Conciliul Vatican II, încheiat acum 40 de ani.

Omule modern, adult și totuși uneori slab în gând și în voință, lasă-te luat de mână de Pruncul din Betleem; nu te teme, ai încredere în El! Forța dătătoare de viață a luminii sale te încurajează să te implici în edificarea unei noi ordini mondiale, bazată pe raporturi drepte etice și economice. Iubirea lui să călăuzească popoarele și să le întărească conștiința comună de a fi „familie” chemată să construiască relații de încredere și de sprijin reciproc. Omenirea unită va putea să facă față multelor și îngrijorătoarelor probleme ale momentului prezent: de la amenințarea teroristă la condițiile de sărăcie umilitoare în care trăiesc milioane de ființe umane, de la proliferarea armelor la epidemii și la distrugerea mediului care pune în pericol viitorul planetei.

Fie ca Dumnezeu, care s-a făcut om din iubire pentru om, să îi susțină pe toți cei care lucrează în Africa în favoarea păcii și a dezvoltării integrale, opunându-se luptelor fratricide, pentru ca să se consolideze actualele tranziții politice încă fragile, și să fie protejate cele mai elementare drepturi ale celor care trec prin tragice crize umanitare, precum în Darfur și în alte regiuni ale Africii centrale. Să conducă popoarele latino-americane la a trăi în pace și armonie. Să dea curaj oamenilor de bunăvoință din Țara Sfântă, din Irak, din Liban, unde semnele de speranță, care nu lipsesc, așteaptă să fie confirmate de acțiuni inspirate de corectitudine și înțelepciune; să favorizeze procesele de dialog în peninsula coreeană și în celelalte țări asiatice, pentru ca, odată depășite divergențele periculoase, să se ajungă, în spirit de prietenie, la concluzii coerente de pace, atât de așteptate de acele populații.

De Crăciun, sufletele noastre se deschid spre speranță, contemplând gloria divină ascunsă în sărăcia unui Prunc înfășat și așezat într-o iesle: este Creatorul universului, redus la neputința unui nou născut! A accepta acest paradox, paradoxul Crăciunului, înseamnă a descoperi Adevărul care ne face liberi, Iubirea care transformă existența. În Noaptea Betleemului, Răscumpărătorul se face unul dintre noi, pentru a ne însoți pe drumurile nesigure ale istoriei. Să prindem mâna pe care El ne-o întinde: este o mână care nu caută să ne ia nimic, ci doar să ne dea.

Împreună cu păstorii să intrăm în grajdul din Betleem sub privirea iubitoare a Mariei, martora tăcută a nașterii lui miraculoase. Să ne ajute ea să trăim un Crăciun fericit; să ne învețe să păstrăm în inimile noastre misterul lui Dumnezeu care s-a făcut om pentru noi; să ne călăuzească să dăm mărturie în lume de adevărul său, de iubirea sa, de pacea sa.