Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului

A XXI-a Zi Mondială a Tineretului
„Cuvântul tău e făclie pentru pașii mei și lumină pentru cărările mele” (Ps 118 [119],105)
Mesajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului
9 aprilie 2006

Dragi tineri,

Adresându-mă cu bucurie vouă care vă pregătiți pentru Cea de-a XXI-a Zi Mondială a Tineretului, retrăiesc în sufletul meu amintirea experiențelor îmbogățitoare avute în luna august anul trecut în Germania. Ziua din acest an va fi celebrată în diferitele Biserici locale și va fi o ocazie oportună pentru a reaprinde flacăra de entuziasm aprinsă la Köln și pe care mulți dintre voi ați dus-o în propriile familii, parohii, asociații și mișcări. În același timp va fi un moment privilegiat pentru a implica atâția prieteni ai voștri în pelerinajul spiritual al noilor generații spre Cristos.

Tema pe care o propun pentru reflecția voastră este un verset din Psalmul 118 [119]: „Cuvântul tău e făclie pentru pașii mei și lumină pentru cărările mele” (v. 105). Iubitul Ioan Paul al II-lea a comentat astfel aceste cuvinte ale Psalmului: „Cel care se roagă se revarsă în lauda adusă legii lui Dumnezeu, pe care el o adoptă ca făclie pentru pașii săi în drumul adesea întunecat al vieții” (Insegnamenti di Giovanni Paolo II, XXIV/2, 2001, p. 715). Dumnezeu se revelează în istorie, vorbește oamenilor și cuvântul său este creator. De fapt, conceptul ebraic „dabar„, tradus în mod obișnuit cu termenul „cuvânt”, înseamnă atât cuvânt, cât și act. Dumnezeu spune ceea ce face și face ceea ce spune.

În Vechiul Testament vestește fiilor lui Israel venirea lui Mesia și instaurarea unei „noi” alianțe; în Cuvântul făcut trup el împlinește promisiunile sale. Acest lucru îl evidențiază bine și Catehismul Bisericii Catolice: „Cristos, Fiul lui Dumnezeu făcut om, este Cuvântul unic, desăvârșit și definitiv al Tatălui. În el Tatăl spune totul și nu va mai exista alt cuvânt decât acesta” (nr. 65). Duhul Sfânt, care a condus poporul ales inspirându-i pe autorii Sfintelor Scripturi, deschide inimile celor care cred spre înțelegerea a ceea ce este conținut în ele. Același Duh este prezent în mod activ în celebrarea euharistică atunci când preotul, rostind „in persona Christi” cuvintele consacrării, transformă pâinea și vinul în trupul și sângele lui Cristos, pentru ca să fie hrană spirituală a credincioșilor. Pentru a înainta în pelerinajul pământesc spre patria cerească, avem nevoie cu toții să ne hrănim din cuvânt și din pâinea vieții veșnice, inseparabile între ele!

Apostolii au primit cuvântul de mântuire și l-au transmis succesorilor lor ca o bijuterie prețioasă păstrată în caseta sigură a Bisericii: fără Biserică acest mărgăritar riscă să se piardă sau să se sfărâme. Dragi tineri, iubiți cuvântul lui Dumnezeu și iubiți Biserica; ea vă permite să ajungeți la o comoară de o valoare așa de înaltă, făcându-vă să-i apreciați bogăția. Iubiți și urmați Biserica; ea a primit de la Întemeietorul său misiunea de a arăta oamenilor drumul fericirii adevărate. Nu este ușor de a recunoaște și a întâlni fericirea autentică în lumea în care trăim, în care omul este adesea prizonier al curentelor de gândire, care îl conduc, chiar crezându-se „liber”, la pierdere în erorile sau în iluziile ideologiilor aberante. Este urgent de „a elibera libertatea” (cf. Enciclica Veritatis splendor, 86), de a lumina întunericul în care bâjbâie omenirea. Isus a arătat cum poate să se întâmple acest lucru: „Dacă rămâneți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera” (In 8,31-32).

Cuvântul întrupat, Cuvânt al adevărului, ne face liberi și conduce libertatea noastră spre bine. Dragi tineri, meditați des cuvântul lui Dumnezeu și lăsați ca Duhul Sfânt să fie învățătorul vostru. Atunci veți descoperi că gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile oamenilor; veți fi duși să-l contemplați pe adevăratul Dumnezeu și să citiți evenimentele istoriei cu ochii săi; veți gusta în mod deplin bucuria care se naște din adevăr. Pe drumul vieții, care nu este ușor și nici lipsit de capcane, veți putea întâlni dificultăți și suferințe și uneori veți fi tentați să exclamați împreună cu psalmistul: „Am fost umilit peste măsură” (Ps 118 [119], v. 107). Nu uitați să adăugați împreună cu el: „Doamne, dă-mi viață după cuvântul tău… Sufletul meu este în mâinile mele totdeauna și nu am uitat de legea ta” (Ps 118 [119], v. 107.109). Prezența iubitoare a lui Dumnezeu, prin intermediul cuvântului său, este făclie care risipește întunericul fricii și luminează drumul chiar și în momentele cele mai dificile.

Autorul Scrisorii către Evrei scrie: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri; el pătrunde până la despărțitura sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei și judecă sentimentele și gândurile inimii” (4,12). Trebuie luat în serios îndemnul de a considera cuvântul lui Dumnezeu ca o „armă” indispensabilă în lupta spirituală; el acționează în mod eficace și aduce rod dacă învățăm să-l ascultăm, pentru ca apoi să ne supunem lui. Catehismul Bisericii Catolice explică: „A asculta (ob-audire) în credință înseamnă a se supune în mod liber cuvântului ascultat, pentru că adevărul lui este garantat de Dumnezeu, adevărul însuși” (n. 144). Dacă Abraham este modelul acestei ascultări care este supunere, Solomon se revelează la rândul său un căutător pasionat al înțelepciunii care se află în Cuvânt. Atunci când Dumnezeu îi propune: „Cere-mi ceea ce trebuie să-ți dau”, înțeleptul răspunde: „Dă slujitorului tău o inimă docilă” (1Re 3,5.9). Secretul pentru a avea „o inimă docilă” este formarea unei inimi gata să asculte. Acest lucru se obține meditând fără încetare cuvântul lui Dumnezeu și rămânând înrădăcinați în el, prin angajarea de a-l cunoaște tot mai bine.

Dragi tineri, vă îndemn să deprindeți familiaritatea cu Biblia, să o țineți la îndemână, pentru ca să fie pentru voi ca o busolă care arată drumul ce trebuie urmat. Citind-o, veți învăța să-l cunoașteți pe Cristos. În acest sens, sfântul Ieronim spune: „Necunoașterea Scripturilor este necunoaștere a lui Cristos” (PL 24,17; cf. Dei verbum, 25). O cale foarte verificată pentru a aprofunda și a cunoaște cuvântul lui Dumnezeu este lectio divina, care constituie un adevărat itinerar spiritual pe etape. De la lectio, care constă în a citi și a reciti un pasaj din Sfânta Scriptură percepându-i elementele principale, se trece la meditatio, care este ca o pauză interioară, în care sufletul se îndreaptă spre Dumnezeu încercând să înțeleagă ceea ce cuvântul său spune astăzi pentru viața concretă. Apoi urmează oratio, care ne face să vorbim cu Dumnezeu în colocviul direct și în sfârșit se ajunge la contemplatio, care ne ajută să menținem inima atentă la prezența lui Cristos, al cărui cuvânt este „lumină ce strălucește în loc întunecos, până când se va lumina de ziuă și va răsări luceafărul de dimineață în inimile voastre” (2Pt 1,19). Lectura, studierea și meditarea cuvântului trebuie să se concretizeze apoi într-o viață de adeziune coerentă la Cristos și la învățăturile sale.

Sfântul Iacob avertizează: „Căutați să împliniți cuvântul, nu numai să-l ascultați, înșelându-vă pe voi înșivă, pentru că, dacă cineva ascultă cuvântul și nu-l împlinește, se aseamănă cu omul care își privește propria față în oglindă: s-a privit pe sine, a plecat și a uitat îndată cum era. Dacă cineva privește cu atenție la legea desăvârșită a libertății și rămâne în ea, nu o ascultă ca apoi să o uite, ci ca să o pună în practică. Astfel va fi fericit în lucrarea sa” (1,22-25). Cine ascultă cuvântul lui Dumnezeu și face referință constantă la el își sprijină propria existență pe un fundament solid. „Oricine ascultă aceste cuvinte ale mele și le împlinește – spune Isus – va fi asemenea cu bărbatul înțelept care și-a construit casa pe stâncă” (Mt 7,24): nu va ceda intemperiilor.

A construi viața pe Cristos, primindu-i cu bucurie cuvântul și punându-i în practică învățăturile: iată, tineri ai celui de-al treilea mileniu, care trebuie să fie programul vostru! Este urgent să apară o nouă generație de apostoli înrădăcinați în cuvântul lui Cristos, gata să răspundă provocărilor timpului nostru și gata să apere pretutindeni evanghelia. Acest lucru vi-l cere Domnul, la aceasta vă invită Biserica, nu vă fie teamă să-i răspundeți cu generozitate, în special atunci când vă propune să-l urmați în viața consacrată sau în viața preoțească. Nu vă fie teamă; încredeți-vă în el și nu veți rămâne dezamăgiți.

Dragi prieteni, cu Cea de-a XXI-a Zi Mondială a Tineretului, pe care o vom celebra la 9 aprilie, Duminica Floriilor, vom întreprinde un pelerinaj ideal spre întâlnirea mondială a tinerilor, care va avea loc la Sydney în iulie 2008. Ne vom pregăti pentru această mare întâlnire reflectând împreună asupra temei Duhul Sfânt și misiunea, prin etape succesive. Anul acesta atenția se va concentra asupra Duhului Sfânt, Duh al adevărului, care ni-l revelează pe Cristos, Cuvântul făcut trup, deschizând inima fiecăruia la Cuvântul mântuirii, care conduce la tot adevărul.

Anul viitor, 2007, vom medita asupra unui verset din Evanghelia după Ioan: „Așa cu eu v-am iubit, așa să vă iubiți unul pe altul” (13,34) și vom descoperi mai profund că Duhul Sfânt este Duh de iubire, care revarsă în noi dragostea divină și ne face sensibili la necesitățile materiale și spirituale ale fraților. În sfârșit, vom ajunge la întâlnirea mondială din anul 2008, care va avea ca temă: „Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veți primi o putere și îmi veți martori” (Fap 1,8).

Încă de acum, într-un climat de ascultare neîntreruptă a cuvântului lui Dumnezeu, invocați, dragi tineri, pe Duhul Sfânt, Duh al tăriei și al mărturiei, pentru ca să vă facă să proclamați fără teamă evanghelia până la marginile pământului. Maria, prezentă în Cenacol împreună cu apostolii așteptând Rusaliile, să vă fie mamă și călăuză. Să vă învețe să primiți cuvântul lui Dumnezeu, să-l păstrați și să-l meditați în inima voastră (cf. Lc 2,19) așa cum a făcut ea în timpul întregii vieți. Să vă încurajeze ca să spuneți „da”-ul vostru Domnului, trăind „supunerea credinței”. Să vă ajute să rămâneți tari în credință, statornici în speranță, perseverenți în iubire, mereu docili față de cuvântul lui Dumnezeu. Eu vă însoțesc cu rugăciunea mea, în timp ce vă binecuvântez pe toți din inimă.

Vatican, 22 februarie 2006, sărbătoarea Catedrei Sfântul Apostol Petru

Benedict al XVI-lea