Predica Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
la sărbătoarea Epifaniei Domnului
1. „Lumen gentium … Christus”, „Cristos este lumina neamurilor ” (LG, n. 1).
Tema luminii domină sărbătoarea Crăciunului și a Epifaniei, care în antichitate – și chiar până astăzi în Orient – erau celebrate împreună într-o singură „sărbătoare a luminilor”. În climatul sugestiv al Nopții Sfinte a apărut lumina: s-a născut Cristos, Lumina lumii, (se naște). El este „Soarele care răsare din înălțime” (Lc 1, 78). Un soare care vine în lume să risipească întunericul răului și să o inunde cu splendoarea dragostei divine. Evanghelistul Ioan scrie: „Adevărata Lumină era aceea care, venind în lume, luminează pe orice om” (In 1,9).
„Deus lux est – Dumnezeu este Lumină”, ne amintește Sfântul Ioan, rezumând nu o teorie gnostică, ci „vestea pe care am auzit-o de la El” (1 In 1,5), de la Isus. În Evanghelie, el citează cuvintele primite din gura Învățătorului: „Eu sunt Lumina lumii. Cine mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (In 8,12).
Întrupându-se, Fiul lui Dumnezeu s-a manifestat ca lumină. O lumină prezentă nu numai în exterior, în istoria lumii, dar de asemenea în interiorul omului, în istoria sa personală. A devenit unul dintre noi, dând un sens și o valoare reînnoită existenței noastre terestre. Astfel, respectând libertatea umană, Cristos devine „lux mundi – lumina lumii”. El este lumina care strălucește în întuneric (cf. I. 1,5).
2. Astăzi, în sărbătoarea „Epifaniei”, care înseamnă „manifestare”, tema luminii revine în forță. Astăzi, Mesia, care s-a arătat la Bethleem unor sărmani păstori, continuă să se reveleze ca lumină a neamurilor din orice timp sau loc. Pentru magii sosiți din Orient să-L adore, lumina „Împăratului iudeilor care s-a născut” (Mt. 2,2) ia forma unui astru ceresc, atât de luminos încât le atrage privirea și îi conduce spre Ierusalim. Lumina îi plasează pe urmele anticei profeții mesianice: „o stea coborâtă din Iacob și un sceptru va răsări din Israel…”
Cât de sugestiv este simbolul stelei, care parcurge întreaga iconografie a Crăciunului și Epifaniei! Și astăzi evocă sentimente profunde, chiar dacă, asemenea altor semne sacre, riscă să se banalizeze din cauza utilizării comerciale excesive. Redată contextului său originar, steaua pe care o contemplăm deasupra ieslei se adresează minții și inimii omului celui de-al treilea mileniu. Ea vorbește omului secularizat, trezind în el nostalgia condiției sale de peregrin în căutarea adevărului cu o profundă dorință de absolut. Însăși etimologia verbului „a dori” (desiderare) ne amintește de experiența navigatorilor care se orientează noaptea după astre, numite în latină „sidera”.
3. Cine nu simte nevoia unei „stele” călăuzitoare de-a lungul drumului pe pământ? Indivizii, ca și popoarele simt aceeași nevoie. Pentru a răspunde acestei aspirații universale la mântuire, Domnul a ales un popor pentru a deveni steaua călăuzitoare pentru „toate familiile pământului” (Gen. 12, 3). Prin întruparea Fiului Său, Dumnezeu a extins alegerea Sa asupra tuturor popoarelor, fără deosebire de rasă sau cultură. Astfel s-a născut Biserica, alcătuită din oameni care, adunați laolaltă în Cristos, sunt călăuziți de Duhul Sfânt în peregrinarea spre Împărăția Tatălui și au primit mesajul de mântuire ce trebuie vestit tuturor.” (GS, n.1)
Revelația profetului Isaia pe care am ascultat-o la prima lectură răsună în întreaga comunitate eclezială: „Scoală-te, strălucește! Căci lumina ta vine și slava Domnului răsare peste tine… și neamuri vor umbla în lumina ta și împărați în strălucirea razelor tale.” (Is. 60, 1.3)
4. Dragi frați, prin ordinarea episcopală de astăzi, sunteți instituiți păstori ai acestui popor mesianic care este Biserica. Cristos vă face slujitorii săi și vă cheamă să fiți misionari ai Evangheliei sale. Unii dintre voi veți exersa „administrarea harului lui Dumnezeu” (Efes. 3,2) în calitate de reprezentanți pontificali în diferite țări: Mgr. Giuseppe Pinto în Senegal și Mauritania; Mgr. Claudio Gugerotti în Georgia, Armenia și Azerbaidjan; Mgr. Adolfo Tito Yllana în Papua Noua-Guinee și Mgr. Giovanni d’Aniello în Republica democratică Congo.
Alții vor fi păstori în Biserici locale: Mgr. Daniel Mizonzo, va conduce dioceza din Nkayi, în Republica Congo; Mgr. Louis Portella, pe cea din Kinkala, în aceeași Republică Congo. Mgr. Marcel Utembi Tapa i-am încredințat dioceza din Mahagi-Nioka, în Republica democratică Congo; iar Mgr. Franco Agostinelli, pe cea din Grosseto, în Italia. Mgr. Amândio José Tornás va fi episcop auxiliar pe lângă arhiepiscopul de Evora, în Portugalia. Episcopul Vittorio Lanzani își va continua serviciul în slujba Bisericii aici, în Vatican, în această bazilică patriarhală, care îi este atât de dragă.
5. În urmă cu un an, de sărbătoarea Epifaniei, la sfârșitul Anului Sfânt, am prezentat familiei de credincioși și întregii lumi Scrisoarea Apostolică Novo Millennio ineunte care începe cu invitația adresată de Cristos lui Petru și celorlalți: „Duc in altum!” – „Înaintează în larg!”
Dragi frați, revin la acel moment de neuitat și vă încredințez din nou fiecăruia dintre voi textul acesta programatic în privința noii evanghelizări. Vă repet cuvintele Mântuitorului: „Duc in altum!”. Nu vă fie frică de întunericul lumii, pentru că cel care vă cheamă este „lumina lumii” (In 8,12), „steaua luminoasă a dimineții” (Ap. 22,16).
Isus, tu, care le-ai spus apostolilor: „Voi sunteți lumina lumii” (Mt. 5,14), fă în așa fel încât mărturia evanghelică a acestor frați ai noștri să strălucescă în ochii oamenilor timpului nostru. Fă-le misiunea rodnică, pentru ca toți cei pe care i-am încredințat spre păstorire să-l preamărească pe Tatăl nostru din Ceruri (cf. Mt. 5,16).
Mama Cuvântului Întrupat, Fecioară credincioasă, păstrează-i pe acești noi episcopi sub protecția ta astfel încât să rămână curajoși misionari ai Evangheliei; reflectare fidelă a dragostei lui Cristos, lumină a neamurilor și speranță a lumii.
Bazilica San Pietro,
6 ianuarie 2002
Papa Ioan Paul al II-lea