Predica Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
la ceremonia de canonizare a cinci Servi ai lui Dumnezeu
1. „Îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu” (Fapte 2, 11)! Iată ce exclamă, în ziua Cincizecimii, mulțimea de pelerini „din toate neamurile care sunt sub cer” (v. 5), ascultând propovăduirea Apostolilor.
Aceeași uimire ne copleșește și pe noi atunci când contemplăm marile miracole înfăptuite de Dumnezeu în viața celor cinci noi sfinți, ridicați la gloria altarelor, chiar în ziua de Rusalii: Alonso de Orozco, preot, din Ordinul Sfântului Augustin; Ignazio da Santhia, preot, din Ordinul Fraților Minori Capucini; Umile da Bisignano, călugăr, din Ordinul Fraților Minori; Paulina a Inimii agonizante a lui Isus, fecioară, fondatoare a Congregației Micilor Surori ale Neprihănitei Zămisliri; Benedetta Cambiagio Frassinello, călugăriță, fondatoare a Institutului Surorilor Benedictine ale Providenței.
Ei au străbătut drumurile lumii anunțându-l și mărturisindu-l pe Cristos prin cuvântul și prin viața lor. De aceea ei au devenit semne elocvente ale Rusaliilor eterne ale Bisericii.
2. „Luați Spirit Sfânt; cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate” (Ioan 20, 22-23). Cu aceste cuvinte, Cristos cel Înviat le transmite Apostolilor darul Sfântului Spirit și, cu acesta, puterea divină de a ierta păcatele. Misiunea de a ierta greșelile și de a însoți oamenii pe căile perfecțiunii evanghelice a fost trăită, într-un mod deosebit, de preotul capucin Ignazio da Santhia, care, din iubire pentru Cristos și pentru a progresa mai repede în perfecțiunea evanghelică, a mers pe urmele „sărăcuțului” din Assisi.
Ignazio da Santhia a fost părinte, confesor, sfătuitor și model pentru numeroase persoane – preoți, călugări și laici – care, în Piemontul epocii sale, cereau ajutorul său înțelept și luminat. El continuă și astăzi să le reamintească tuturor valorile sărăciei, ale simplității și ale autenticității vieții.
3. „Pace vouă!” (Ioan 20,19.21), a spus Isus apărând în fața Apostolilor în Cenacol. Pacea este primul dar făcut Apostolilor de Cristos cel Înviat. Umile da Bisignano, fiu demn al nobilului pământ al Calabriei, s-a făcut purtătorul constant al păcii lui Cristos, care este principiu inspirator și al păcii sociale. El a împărtășit cu Ignazio da Santhia același angajament al sfințeniei, pe urmele spirituale ale Sfântului Francisc de Assisi, oferind la rândul său o mărturie deosebită a carității față de frați.
În societatea noastră, în care urmele lui Dumnezeu par adesea că dispar, Fratele Umile reprezintă o invitație fericită și încurajatoare la blândețe, la bunătate, la simplitate și la o sănătoasă detașare de bunurile trecătoare ale lumii.
4. „Fiecăruia se dă arătarea Spiritului spre folosul tuturor” (1Corinteni 12,7). Este ceea ce s-a întâmplat în viața Sfântului Alonso de Orozco, din Ordinul Sfântului Augustin. Născut în orașul Oropesa, aproape de Toledo, votul său de ascultare religioasă i-a dat ocazia de a vizita numeroase locuri din Spania, încheindu-și viața la Madrid. Devotamentul său pastoral, în serviciul celor mai săraci din spitale și din închisori, face din el un model pentru cei care, sub impulsul Sfântului Spirit, își fondează întreaga lor existență pe iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele, după mandatul suprem dat de Isus.
5. Acțiunea Sfântului Spirit s-a manifestat de asemenea în mod deosebit în viața și în misiunea Maicii Paulina, inspirând-o să constituie, împreună cu un grup de tinere prietene, o casă de primire, botezată puțin timp după aceea de către oameni „Micul Spital Sfântul Virgil”, destinată asistenței materiale și spirituale a persoanelor bolnave și abandonate. Astfel s-a născut, ca răspuns la planurile Providenței, prima Comunitate religioasă din sudul Braziliei, numită Congregația Micilor Surori ale Neprihănitei Zămisliri. În acest spital faptul de „a fi pentru alții” a devenit principiul călăuzitor al vieții Maicii Paulina. În serviciul săracilor și al bolnavilor, ea a devenit manifestarea Sfântului Spirit, „mângâietorul perfect; cel mai iubit oaspete al sufletului; dulce pregustare aici pe pământ” (Suită).
6. „O, lumină binecuvântată, umple în profunzime inimile credincioșilor tăi”. Cuvintele Suitei constituie o frumoasă sinteză a întregii existențe a Benedettei Cambiagio Frassinello, și explică extraordinara sa bogăție spirituală.
Condusă de harul divin, noua sfântă a căutat să îndeplinească cu fidelitate și coerență voința lui Dumnezeu. Cu o încredere nelimitată în bunătatea lui Dumnezeu, ea s-a abandonat „Providenței Sale iubitoare”, profund convinsă, cum îi plăcea să o repete, că trebuie să facem totul „din iubire pentru Dumnezeu și a-i face plăcere Lui”. Aceasta este prețioasa moștenire pe care Sfânta Benedetta Cambagio Frassinello a lăsat-o fiicelor sale spirituale, și care astăzi este propusă întregii comunități creștine.
7.”Vino, Spirite Sfinte, umple inimile credincioșilor Tăi și aprinde în ei focul iubirii Tale” (Cânt la Evanghelie). Ne însușim această invocare din Liturghia de astăzi. Spiritul Sfânt i-a transformat, în mod radical, pe Apostolii care, de frică, se închiseseră înainte în Cenacol, în vestitori înflăcărați ai Evangheliei. De-a lungul secolelor, Spiritul Sfânt a continuat să susțină Biserica în misiunea ei evanghelizatoare, ridicând în fiecare epocă mărturisitori curajoși ai credinței.
Fecioara Maria a primit darul Sfântului Spirit odată cu Apostolii (cf. Fapte 1,14). Împreună cu ea, în comuniune cu noii sfinți, implorăm la rândul nostru miracolul unor Rusalii reînnoite pentru Biserică. Cerem ca abundența darurilor Sfântului Spirit să coboare asupra omenirii timpului nostru.
Vino, Spirite Sfinte, aprinde inimile credincioșilor Tăi! Ajută-ne și pe noi să răspândim în lume focul iubirii Tale. Amin!
Piața San Pietro,
Solemnitatea de Rusalii,
19 mai 2002
Papa Ioan Paul al II-lea