Predica Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
la Liturghia la sărbătoarea Botezului Domnului
1. „Căutați pe Domnul cât îl puteți găsi, strigați către dânsul cât el este aproape” (Isaia 55,6).
Aceste cuvinte, luate din a doua parte a cărții lui Isaia, răsună în această duminică ce încheie timpul Crăciunului. Ele constituie o invitație la a aprofunda semnificația pe care o are pentru noi sărbătoarea de astăzi a Botezului Domnului.
Să ne întoarcem cu imaginația pe malul Iordanului, unde Ioan Botezătorul administra un botez al pocăinței, îndemnând la convertire. În fața Înaintemergătorului ajunge și Isus care, prin prezența sa, transformă acest gest de pocăință într-o solemnă manifestare a dumnezeirii sale. Deodată răsună un glas din cer: „Tu ești Fiul meu cel iubit, întru tine am binevoit” (Marcu 1,11), iar Duhul coboară asupra lui Isus în chip de porumbel.
În acel eveniment extraordinar Ioan vede împlinirea a ceea ce se spusese despre Mesia născut la Betleem, adorat de păstori și de magi. El este cel vestit de profeți, Fiul preaiubit al Tatălui, pe care trebuie să-l căutăm cât îl mai putem găsi, pe care trebuie să-l strigăm cât mai este aproape.
Prin Botez, fiecare creștin îl întâlnește în mod personal: este integrat în misterul morții și învierii sale, și primește o viață nouă, care este însăși viața lui Dumnezeu. Ce mare dar și ce mare responsabilitate!
2. Liturgia ne invită astăzi să luăm „cu bucurie din izvoarele mântuirii” (Isaia 12,3); ne îndeamnă să retrăim Botezul nostru, aducând mulțumire pentru darurile primite.
Cu aceste sentimente mă pregătesc, așa cum este de-acum tradiția, să administrez sacramentul Botezului câtorva noi născuți, în această minunată Capelă Sixtină, unde pensula unor mari artiști a reprezentat momente existențiale ale credinței noastre. Este vorba de 22 de copii proveniți în mare parte din Italia, dar și din Polonia și din Liban.
Vă salut pe toți, frați și surori, care ați dorit să luați parte la această sugestivă celebrare. Cu mare afecțiune vă salut în mod deosebit pe voi, iubiți părinți, nași și nașe, chemați să fiți pentru acești micuți primii mărturisitori ai darului fundamental al credinței. Domnul vă încredințează, ca păstrători responsabili, viețile lor care sunt prețioase în ochii lui. Implicați-vă cu dragoste ca să crească „în înțelepciune, vârstă și har”; ajutați-i să fie fideli vocației lor.
Peste puțin timp veți reînnoi, și în numele lor, promisiunea de a lupta împotriva răului și de a vă dărui cu totul lui Cristos. Fie ca viața voastră să fie mereu marcată de această angajare generoasă!
3. Fiți , totodată, conștienți că Domnul cere de la voi o nouă și mai profundă colaborare: vă încredințează misiunea zilnică de a-i însoți pe drumul sfințeniei. Străduiți-vă să fiți voi înșivă sfinți pentru a-i călăuzi pe fiii voștri spre acest țel al vieții creștine. Nu uitați că pentru a fi sfinți, „este nevoie de un creștinism care să se distingă înainte de toate prin arta rugăciunii ” (Novo millennio ineunte, 32).
Maria, Sfânta Maică a Răscumpărătorului, care a primit cu deplină disponibilitate planul lui Dumnezeu, să vă sprijine, sporind speranța voastră și dorința voastră de a-l sluji cu fidelitate pe Cristos și Biserica sa. Sfânta Fecioară să-i ajute în mod deosebit pe acești prunci, ca să împlinească până la sfârșit planul pe care Dumnezeu îl are cu fiecare dintre ei. Să ajute familiile creștine din lumea întreagă să fie adevărate „școli de rugăciune”, în care rugăciunea în comun să fie din ce în ce mai mult centrul și izvorul oricărei activități!
Capela Sixtină,
12 ianuarie 2003
Papa Ioan Paul al II-lea