Predica Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
la Veghea Pascală din Sâmbăta Mare – 2003
1. „Nu vă înspăimântați! Îl căutați pe Isus Nazarineanul, cel răstignit. A înviat, nu este aici” (Mc 16,6).
În zorii primei zile după sâmbătă, după cum relatează Evanghelia, câteva femei merg la mormânt pentru a cinsti trupul lui Isus care, răstignit fiind vineri, fusese înfășurat într-un giulgiu și așezat în mormânt. Îl caută, dar nu-l găsesc: nu mai este în locul unde a fost înmormântat. De la El nu rămân decât semnele înmormântării: mormântul gol, ștergarul, giulgiul. Femeile, însă, rămân tulburate la vederea unui „tânăr îmbrăcat cu o haină albă„, care le vestește: „A înviat, nu este aici„.
Această veste impresionantă, destinată să schimbe destinele istoriei, continuă de atunci să răsune din generație în generație: veste antică și mereu nouă. A răsunat încă o dată în timpul acestei Vigilii pascale, început al tuturor veghilor, și se răspândește în aceste ceasuri pe întreg pământul.
2. O sublim mister al acestei Nopți Sfinte! Noapte în care retrăim evenimentul extraordinar al Învierii! Dacă Cristos ar fi rămas prizonier în mormânt, omenirea și întreaga creație și-ar fi pierdut, într-un fel, sensul. Dar Tu, Cristoase, ai înviat cu adevărat!
Se împlinesc așadar Scripturile pe care le-am ascultat cu puțin timp în urmă în liturgia Cuvântului, parcurgând din nou etapele întregului plan salvific. La începutul creației „a privit Dumnezeu toate câte a făcut, și iată erau bune foarte” (Gen 1,31). Lui Avram îi făgăduise: „Se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele pământului” (Gen 22,18). Ni s-a propus unul din imnurile cele mai vechi ale tradiției iudaice, care dezvăluie semnificația vechiului exod când „a izbăvit Domnul în ziua aceea pe Israeliți” (Ex 14,30). Continuă să se împlinească în zilele noastre făgăduințele profeților: „pune-voi înăuntrul vostru Duhul meu și voi ca să umblați…” (Ez 36,27).
3. În această noapte a Învierii totul începe din nou de la „început”; creația recapătă semnificația sa autentică în planul mântuirii. Este asemenea unui nou început al istoriei și al universului, deoarece Cristos a înviat, „începutul [învierii] celor adormiți” (1 Cor 15,20). El, „cel din urmă Adam„, a devenit „Duh dătător de viață” (1 Cor 15,45).
Păcatul primilor noștri părinți este cântat în Preconiul pascal drept „felix culpa„, „fericită vină, pentru că ai avut parte de un Răscumpărător atât de mare!” Unde s-a înmulțit păcatul, s-a revărsat cu prisosință Harul, iar „piatra pe care au aruncat-o zidarii a ajuns în capul unghiului” (Psalm resp.) unui edificiu spiritual ce nu poate fi distrus.
În această Noapte Sfântă s-a născut un popor nou cu care Dumnezeu a încheiat un legământ veșnic prin sângele Cuvântului întrupat, răstignit și înviat.
4. Prin Botez devenim membrii ai poporului celor răscumpărați. „Am fost înmormântați – ne amintește apostolul Paul în Scrisoarea către Romani – împreună cu el prin botez în moartea lui pentru ca, după cum Cristos a înviat din morți prin gloria tatălui, la fel și noi să umblăm într-o viață nouă” (6,4).
Acest îndemn este adresat în mod deosebit vouă, iubiți catehumeni, cărora peste puțin timp Maica Biserică vă va oferi marele dar al vieții dumnezeiești. Providența divină v-a condus din diferite țări aici, lângă mormântul Sfântului Petru, pentru a primi sacramentele inițierii creștine: Botezul, Mirul și Euharistia. Astfel, intrați în Casa Domnului, sunteți consacrați cu uleiul bucuriei și vă puteți hrăni cu Pâine din cer.
Susținuți de puterea Duhului Sfânt, perseverați în fidelitatea voastră față de Cristos și proclamați cu curaj Evanghelia sa.
5. Iubiți frați și surori prezenți aici! Și noi ne vom alătura peste câteva momente catehumenilor pentru a reînnoi făgăduințele noastre de la Botez. Ne vom lepăda din nou de satana și de toate faptele lui pentru a adera cu hotărâre la Dumnezeu și la planurile sale de mântuire. Vom exprima astfel o angajare mai fermă de viață evanghelică.
Maria, martoră bucuroasă a evenimentului Învierii, să ne ajute pe toți să umblăm „într-o viață nouă„; să ne facă pe fiecare conștienți de faptul că, omul nostru cel vechi fiind răstignit împreună cu Cristos, trebuie să ne considerăm și să ne comportăm ca oameni noi, persoane „vii pentru Dumnezeu în Cristos Isus” (cf Rom 6,4-11).
Amin. Aleluia!