Predica Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
la beatificarea Servei lui Dumnezeu Maria a lui Isus Răstignit Petković
Dubrovnik, vineri, 6 iunie, 2003
1. „Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?” (Marcu 10,17). Aceasta a fost întrebarea pusă de un tânăr care l-a întâlnit pe Isus în acea zi și a îngenuncheat înaintea Lui.
Astăzi, dragi frați și surori, reuniți în această adunare liturgică asemenea discipolilor „Bunului Învățător”, îi punem aceeași întrebare lui Isus, pentru că dorim să cunoaștem drumul care conduce la viața veșnică.
Răspunsul lui Isus este simplu și vine imediat: „Păzește poruncile!” El vine de la Acela care este adevăratul izvor al adevărului și al vieții. Reuniți aici pentru această fericită celebrare, credincioșii din Dubrovnik, împreună cu pelerinii veniți din restul Croației, din Bosnia-Herțegovina, din Muntenegru și din alte țări, acceptă cu emoție invitația adresată de Bunul Învățător, și imploră ajutorul și harul Lui pentru a putea să răspundă la aceasta cu generozitate și convingere.
2. Vă salut cu afecțiune, dragi frați și surori, împreună cu Episcopii, preoții și persoanele consacrate care vă însoțesc pe drumul mărturiei voastre despre Cristos. Îl salut călduros pe Episcopul de Dubrovnic, Mons. Zelimir Puljic, căruia îi mulțumesc pentru cuvintele sale amabile de bun venit, și în special pe Fiicele Milostivirii, aparținând ordinului fondat de noua Fericită. Salutările mele respectuoase se îndreaptă și spre autoritățile civile și militare; le mulțumesc lor și tuturor acelora care au ajutat ca această vizită a mea să devină posibilă.
Mergând pe urmele predecesorului meu Papa Pius al IV-lea, care a fost Arhiepiscop aici, am venit cu bucurie în acest străvechi și glorios Dubrovnik, oraș mândru de istoria lui și de tradițiile lui de libertate, dreptate și progres pentru binele comun. Aceasta se observă din frazele scurte gravate pe fortăreața Sf. Laurențiu: „Non bene pro toto libertas venditur auro” („Libertatea nu poate fi vândută pe toți banii din lume”) și deasupra ușii Sălii Consiliului din Palatul Guvernamental: „Obliti privatorum, publica curate” („Lăsați la o parte interesele particulare, îngrijiți-vă de problemele publice”).
Este speranța mea că patrimoniul uman și valorile creștine acumuluate de-a lungul secolelor, vor continua, cu ajutorul lui Dumnezeu și al Sfântului vostru Patron Blaziu, să fie cea mai valoroasă comoară a poporului acestei țări.
3. „Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?” (Marcu 10,17). Aceasta este întrebarea pe care sora Maria lui Isus Răstignit i-a pus-o Domnului ei, încă din tinerețea ei, petrecută în Blato, pe insula Korcula, atunci când lua parte activă la viața parohiei ei și se dedica cu generozitate semenilor, în cadrul Asociației Bunului Păstor, în Asociația Mamelor Catolice și la cantina săracilor.
Răspunsul a găsit ecou clar în inima ei: „Vino și urmează-mi!” Copleșită de iubirea lui Dumnezeu, ea a ales să i se consacre Lui pentru totdeauna și să își împlinească propriile aspirații de devoțiune totală pentru binele spiritual și material al celor mai nevoiași. Mai târziu, ea a fondat Congregația Fiicelor Milostivirii din cel de-al Treilea Ordin Regular al Sf. Francisc, cu sarcina concretă de a „răspândi cunoașterea iubirii lui Dumnezeu prin activități de caritate spirituală și fizică”. Nu au lipsit dificultățile, dar sora Maria a perseverat cu un curaj neînfrânt, oferind suferințele ei, ca și multe acte de cult, și sprijinindu-și Surorile prin cuvinte și prin exemplul propriu. Timp de patruzeci de ani, ea a condus cu grijă maternă acest Institut, deschizându-l spre angajament misionar în diferite țări din America Latină.
4. Figura Fericitei Maria Propetoga Isusa îmi amintește de toate femeile din Croația, de acelea care sunt soții și mame, de acelea ale căror vieți au fost schimbate pentru totdeauna de durerea pierderii unui membru al familiei în crudul război al anilor ’90 sau de alte greutăți îndurate.
Mă gândesc la tine, femeie, deoarece prin sensibilitatea, generozitatea și tăria ta, „îmbogățești înțelegerea lumii și ajuți ca relațiile umane să devină mai oneste și mai autentice” (Scrisoarea către Femei, 2). Dumnezeu ți-a încredințat în mod special grija copiilor, astfel că ești chemată să devi un important sprijin în viața fiecărei persoane, în special în contextul familiei.
Mersul frenetic al vieții moderne poate duce la umbrirea sau chiar la pierderea a ceea ce este cu adevărat uman. Poate că mai mult decât în oricare altă perioadă a istoriei, în timpurile noastre este nevoie de „acel ‘geniu’ specific femeilor, care poate asigura sensibilitate ființelor umane în orice circumstanță” (Mulieris Dignitatem, 30).
Femei croate, conștiente de vocația voastră înaltă de „soții” și „mame”, continuați să priviți toate persoanele cu ochii inimii. Continuați să ajungeți la ele și să stați lângă ele, cu sensibilitatea născută din instinctul vostru matern. Prezența voastră este indispensabilă în familie, în societate, în comunitatea eclezială.
5. În mod special mă gândesc la voi, femei consacrate, care, asemenea Mariei Petkovic, ați acceptat invitația de a-l urma cu inima neîmpățită pe Isus Cristos, caste, sărace și ascultătoare.
Nu precupețiți nici un efort în a răspunde singurei Iubiri a vieții voastre. Pentru că viața consacrată nu este doar un angajament generos din partea unei ființe umane; este în primul rând și mai presus de toate un răspuns la un dar de sus care cere să fie acceptat cu deschidere totală. Fie ca experimentarea de zi cu zi a iubirii dăruite gratuit de Dumnezeu să vă inspire să vă oferiti viețile fără rezerve în slujirea Bisericii, a fraților și a surorilor, încredințând totul, prezent și viitor, în mâinile Lui.
6. „Isus, privindu-l, l-a îndrăgit” (Marcu 10,21). Dumnezeu își întoarce privirea iubitoare asupra tuturor celor care doresc să facă voia Sa și să umble pe cărările Sale (cf. Ps 1,1-3). Fiecare om, după vocația sa specifică, este chemat să împlinească în el și în jurul lui planul lui Dumnezeu. În acest scop, Spiritul Domnului îl umple pe cel fidel lui Dumnezeu „cu îndurare, cu bunătate, cu umilință, cu blândețe și cu răbdare” (Coloseni 3,12). Numai în acest fel se poate construi cetatea pământească după imaginea cetății cerești.
În iertare reciprocă, caritate și pace să crească și să se întărească comunitatea voastră creștină să: aceasta este rugăciunea pe care Papa o înalță astăzi către Domnul pentru voi toți.
„Și tot ceea ce faceți cu cuvântul sau cu fapta, toate [să le faceți] în numele Domnului Isus, mulțumindu-i lui Dumnezeu Tatăl prin el” (Coloseni 3,17).
Lui Cristos să îi fie slava în vecii vecilor!