Discursul Papei adresat Cardinalilor şi preşedinţilor Conferinţelor Episcopale

Discursul Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
adresat Cardinalilor la întâlnirea din 18 octombrie 2003

Excelența voastră Cardinal Decan,
Excelențelor voastre Cardinali și Patriarhi,
venerați frați în Episcopat!

1. Am ascultat cu mare atenție mesajul vostru, citit de Decanul Colegiului Cardinalilor, Cardinalul Joseph Ratzinger. Cu recunoștință în suflet primesc salutul plin de respect și urarea cordială pe care a dorit să mi le adreseze în numele tuturor celor prezenți.

Îi salut pe Cardinali, pe venerații Patriarhi, pe Președinții Conferințelor Episcopale și pe cei care au luat parte la Întâlnirea promovată de voi, în timpul căreia au fost trecute în revistă unele linii doctrinale și pastorale care au inspirat, în cei 25 de ani care au trecut, activitatea Succesorului lui Petru.

Spre voi se îndreaptă, într-un mod deosebit, iubiți frați din Colegiul Cardinalilor, mulțumirea mea sinceră pentru apropierea afectuoasă pe care mă faceți să o simt, nu numai cu această ocazie, ci în mod constant. Și această întâlnire este o dovadă elocventă a acestui lucru. Astăzi devine într-un fel mai vizibil sensul de unitate și de colegialitate care trebuie să îi anime pe Păstorii sacri în slujirea lor comună a Poporului lui Dumnezeu. Mulțumesc pentru această mărturie a voastră!

2. Mergând din nou cu mintea la anii care au trecut, îmi amintesc multele ocazii în care m-ați ajutat cu sfatul vostru să înțeleg mai bine probleme relevante referitoare la Biserică și omenire. Cum aș putea să nu recunosc că Domnul a acționat prin intermediul vostru în sprijinirea slujirii pe care Petru este chemat să o aducă credincioșilor și tuturor oamenilor?

Omul de astăzi – așa cum ați dorit să subliniați dumneavoastră, Cardinale Decan – se agită într-o obositoare căutare de valori. Iar el – conform intuiției pe care a avut-o și Augustin – nu va putea afla pace decât în iubirea față de Dumnezeu împinsă până la disponibilitatea de a se sacrifica pe sine.

Transformările profunde care au avut loc în ultimii 25 de ani interpelează ministerul nostru de Păstori, puși de Dumnezeu ca mărturisitori curajoși ai adevărului și ai speranței. Nu trebuie să scadă niciodată curajul proclamării Evanghelia; ba chiar, până la ultima suflare, trebuie să fie principala noastră angajare, abordată cu dăruire mereu reînnoită.

3. O unică Evanghelie vestită cu o singură inimă și un singur suflet: aceasta este porunca lui Cristos; acest lucru îl cere de la noi, ca indivizi și Colegiu, Biserica de astăzi și dintotdeauna; acest lucru îl așteaptă de la noi omul contemporan.

De aceea, este indispensabil să cultivăm între noi o unitate profundă, care să nu se limiteze la o colegialitate afectivă, ci care să fie întemeiată pe deplina împărtășire doctrinală, și care să se traducă într-o armonioasă înțelegere la nivel operativ.

Cum am putea fi autentici învățători pentru omenire și apostoli credibili ai noii evanghelizări dacă am lăsa să pătrundă în inimile noastre zâzania diviziunii? Omul de astăzi are nevoie de Cristos și de cuvântul său de mântuire. Într-adevăr, numai Domnul știe să dea răspunsuri adevărate temerilor și întrebărilor contemporanilor noștri. El ne-a trimis în lume ca unic și nedespărțit Colegiu, care trebuie să dea mărturie cu glas unanim despre persoana, cuvântul, misterul lui. Depinde de credibilitatea noastră!

Cu atât mai incisivă va fi lucrarea noastră cu cât vom face să strălucească mai mult chipul Bisericii care îi iubește pe cei săraci, care este simplă și care este de partea celor mai slabi. Un exemplu emblematic al acestei atitudini evanghelice ne este oferit de Maica Tereza de Calcutta, pe care mâine voi avea bucuria de a o înscrie în rândul fericiților.

4. Voi, domnilor Cardinali, care aparțineți veneratei Bisericii din Roma cu un titlu special, provenind de pe fiecare continent, puteți fi un sprijin real pentru Succesorul lui Petru în îndeplinirea misiunii sale. Prin ministerul vostru, cu înțelepciunea adunată din culturile din care faceți parte, cu zelul consacrării voastre, alcătuiți o cunună cinstită care împodobește chipul Miresei lui Cristos. Și datorită acestui motiv, vi se cere un efort constant pentru o mai deplină fidelitate față de Dumnezeu și față de Biserica sa. Într-adevăr, sfințenia este secretul evanghelizării și al oricărei reînnoiri pastorale autentice.

Asigurându-vă pe fiecare dintre voi că vă amintesc în rugăciune, vă cer să continuați să vă rugați pentru mine, ca să pot duce cu fidelitate la bun sfârșit slujirea mea adusă Bisericii până când va voi Domnul. Să ne însoțească și să ne ocrotească Maria, Maica Bisericii, și să mijlocească pentru noi evanghelistul Luca, a cărui sărbătoare o celebrăm astăzi.

Cu aceste sentimente, vă împart tuturor din inimă o Binecuvântare Apostolică specială.