Mesajul de Paşti al IPS Jean-Claude Perisset

Mesajul de Paște al IPS Jean-Claude Perisset
Nunțiului Apostolic pentru România și Republica Moldova

Cristos, speranța mea, a înviat!

Această mărturie de credință, pe care o găsim în secvența ce precede Evanghelia în Octava Paștelui, aparține Mariei Magdalena. Acest imn, intitulat Victimae paschali laudes (Laudă Victimei Pascale) începe cu versurile:

„Creștinilor, aduceți Victimei Pascale,
jertfă de laudă”.

Speranța noastră este Cristos cel Inviat, pentru că prin El a fost învins păcatul și moartea. Lângă mormântul gol, alături de Maria Magdalena, și noi contemplăm în sărbătoarea pascală, „slava lui Cristos cel Inviat” și, în credință, spunem:

„Noi o știm:
Cristos Domnul a înviat cu adevărat din morți.
Tu, rege biruitor al morții,
îndură-te de noi toți”.

Acest Cânt sintetizează, în puține cuvinte, întregul mister al morții și învierii lui Cristos, care ne eliberează de păcat, și ne sfințește, pentru că:

„Mielul a răscumpărat turma;
Cristos cel nevinovat i-a împăcat pe oamenii păcătoși
cu Tatăl ceresc.”

Pe bună dreptate, salutul pascal dintre credincioși spune: „Cristos a înviat!”, pentru că aceste trei cuvinte conțin esența condiției noastre de creștini. Să ne amintim cele spuse de Sfântul Paul corintenilor pentru a afirma învierea din morți a lui Cristos în fața acelora care o negau, printre care și saduceii (cfr. Mt 22, 23-33):

„Iar dacă se propovăduiește că Cristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este învierea morților? Dacă nu este învierea morților, nici Cristos n-a înviat. Si dacă Cristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră” (1 Cor 15, 12-14).

De aceea, în salutul pascal afirmăm atât credința noastră cât și validitatea învățăturii Bisericii și, asemenea Mariei Magdalena, devenim purtători ai Cuvântului vieții, ai Evangheliei mântuirii lui Cristos mort și înviat. Făcând astfel, împlinim ceea ce Sfântul Părinte le cere creștinilor europeni, în Exortația Apostolică Ecclesia in Europa:

„Fiecare este invitat să-l proclame pe Isus și credința în el în orice împrejurare; să-i atragă pe alții la credință, adoptând moduri de viață personală, familială, profesională și comunitară care să reflecte evanghelia; să ‘iradieze‘ în jurul său bucuria, iubirea și speranța, pentru ca mulți, văzând faptele voastre bune, să-l cinstească pe Tatăl care este în ceruri (cf Mt 5,16), așa încât să fie ‘molipsiți‘ și cuceriți; să devină ‘plămadă’ care transformă și însuflețește din interior orice expresie culturală” (Ecclesia in Europa, n. 48,2).

Așadar, a proclama, a atrage, a iradia este misiunea noastră de discipoli ai lui Cristos, așa cum a făcut Maria Magdalena, care a alergat la apostoli pentru a le vesti Invierea. Ea a rămas „molipsită” și a devenit „plămadă” în comunitatea discipolilor; la fel suntem și noi când spunem celor pe care îi întâlnim: „Cristos a înviat!”, primind în schimb răspunsul „Adevărat a înviat!”. Ce măreață împărtășire a aceleiași credințe în Cristos, ce încurajare de „a face Biserică” cu toți cei care împărtășesc această credință, pentru a fi împreună plămadă a Invierii în lume.

Știm cât de mult a insistat Sfântul Părinte afirmând că Biserica nu poate spune că a încheiat misiunea de evanghelizare a unui popor până când Evanghelia nu a pătruns în cultura poporului căruia îi este anunțată.

Ne bucură frumoasa tradiție culturală a salutului pascal din Orient, dar dorim ca, precum plămada, acest tradițional salut de Paști să fie într-adevăr „animat din interior” și să fie într-adevăr expresie a credinței noastre în Cristos cel Inviat, așa cum a fost pentru Maria Magdalena sau pentru Sfântul Paul, care spunea: „pentru mine, a trăi este Cristos” (Fil 1,21).

Atunci, da! Inseamnă că proclamăm cu salutul „Cristos a înviat!” credința noastră, știind că:

„Moartea și viața s-au înfruntat
în mod minunat:
Stăpânul vieții a murit,
dar acum e viu și domnește.”

„Cristos a înviat!” „Adevărat a înviat!”