Predica Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
la Liturghia Crismei din Joia Sfântă
Bazilica San Pietro, 8 aprilie 2004
1. „Părinte al noii și veșnice alianțe„. Astfel ne apare Isus, într-un mod deosebit, în această Sfântă Liturghie a Crismei, care arată legătura profundă existentă între Euharistie și preoția ministerială. Cristos este Marele Preot al acelei Noi Alianțe, anunțată deja de exilul babilonian (cf. Is 61,1-3). Vechea profeție se împlinește în El, așa cum El însuși proclamă în sinagoga din Nazaret, chiar la începutul vieții sale publice (cf. Lc 4,21). Mesia făgăduit, „Unsul Domnului”, va duce la împlinire pe Cruce eliberarea definitivă a oamenilor din vechea robie a celui Rău. Și, înviat a treia zi, va inaugura viața care nu mai cunoaște moarte.
2. „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta” (Lc 4, 21). Acel „astăzi” evanghelic se reînnoiește, în mod singular, în această Liturghie a Crismei, care reprezintă un adevărat preludiu la Triduumul Pascal. Dacă Liturghia in Cena Domini subliniază misterul Euharistiei și încredințarea poruncii noi a iubirii, aceasta pe care o celebrăm acum, numită Liturghia Crismei, subliniază darul preoției ministeriale. Am dorit să repet această strânsă unitate ce există între Euharistie și Preoție în Scrisoarea către preoți pe care, chiar cu ocazia Joii Sfinte, le-am adresat-o lor. Euharistia și Preoția sunt „două sacramente care s-au născut împreună, ale căror destine sunt legate în mod indisolubil până la sfârșitul lumii” (nr. 3).
3. Iubiți frați în episcopat și în preoție, vă salut pe toți cu afecțiune și vă mulțumesc pentru prezența voastră numeroasă și pentru participarea voastră plină de devoțiune. Peste puțin timp vom reînnoi făgăduințele preoțești, aducând mulțumire lui Dumnezeu pentru darul Preoției noastre. Vom afirma din nou, în același timp, hotărârea noastră fermă de a fi mereu tot mai fideli lui Cristos, Marele Preot. El, Bunul Păstor, ne cheamă să urmăm exemplul său, și să ne oferim viața zi de zi pentru mântuirea turmei pe care a încredințat-o grijii noastre.
Cum să nu ne întoarcem cu gândul plin de emoție la entuziasmul primului ‘da’, rostit în ziua hirotonirii preoțești? „Iată-mă!”. Am răspuns Celui care ne chema să lucrăm pentru Împărăția sa. „Iată-mă!”. Trebuie să repetăm în fiecare zi, conștienți că am fost invitați să slujim, într-un mod deosebit, in persona Christi, comunitatea celor salvați. Într-adevăr, este extraordinar „darul și misterul” pe care l-am primit. Experiența de fiecare zi ne învață că el trebuie păstrat, printr-o adeziune la Cristos care nu trebuie să lipsească niciodată, alimentată de o rugăciune constantă. Poporul creștin vrea să ne vadă mai ales ca „oameni ai rugăciunii”. Cine ne întâlnește trebuie să poată experimenta din cuvintele noastre și din comportamentul nostru iubirea fidelă și milostivă a lui Dumnezeu.
4. Iubiți frați și surori! Liturghia Crismală de astăzi vede, în fiecare Dieceză, poporul creștin reunit în jurul propriului Episcop și al întregului cler. Este vorba de o celebrare solemnă și semnificativă, în timpul căreia sunt binecuvântate crisma sacră și uleiurile bolnavilor și catehumenilor. Acest rit invită la a-l contempla pe Cristos, care a luat fragilitatea noastră umană și a făcut-o instrument de mântuire universală. După chipul său fiecare credincios, plin de ungerea Duhului Sfânt, este „consacrat” pentru a deveni ofrandă plăcută lui Dumnezeu.
Fecioara Maria, Mama Marelui Preot Cristos, care a cooperat în mod intim la opera mântuirii, să ne ajute pe noi preoții să reproducem tot mai fidel, în viața noastră și în slujirea noastră eclezială, chipul fiului său Isus. Ea să-i facă pe toți creștinii tot mai conștienți de vocația la care fiecare este chemat, pentru ca Biserica, hrănită din Cuvânt și sfințită prin sacramente, să continue să ducă la îndeplinire misiunea sa în lume.