Discursul Papei adresat Patriarhului ecumenic

Discursul Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea
adresat Patriarhului ecumenic Bartolomeu I
Vatican, 29 iunie 2004

Sanctitate,

Venerați și iubiți frați ai Patriarhului ecumenic!

1. Bine ați venit în numele Domnului! Lui îi mulțumim, pentru că ne dă să ne întâlnim astăzi, în sărbătoarea Sfinților Petru și Paul, venerați și de Liturgia ortodoxă drept Protóthronoi, adică cei care stau pe primele tronuri.

În plus, îi aducem mulțumire lui Dumnezeu aniversând împreună binecuvântata întâlnire care a avut loc acum patruzeci de ani între veneratul meu predecesor, Papa Paul al VI-lea, și veneratul Patriarh Atenagoras I. Această întâlnire a avut loc la Ierusalim, unde Isus a fost ridicat pe cruce pentru a răscumpăra omenirea și a o aduna în unitate. Cât de providențială a fost pentru viața Bisericii acea întâlnire, curajoasă și fericită în același timp! Îndemnați de încrederea și de iubirea față de Dumnezeu, luminații noștri predecesori au știut să depășească prejudecăți și neînțelegeri seculare, și au oferit un exemplu extraordinar de păstori și călăuze ale Poporului lui Dumnezeu. Redescoperindu-se frați, au simțit un sentiment de profundă bucurie, care i-a îndemnat să reia cu încredere relațiile dintre Biserica Romei și Biserica Constantinopolului. Dumnezeu să îi răsplătească în Împărăția sa!

2. Sanctitate, Vă întâmpin cu mare afecțiune, cu adevărat bucuros să Vă pot găzdui în această casă în care este vie memoria Sfinților Apostoli. Împreună cu dumneavoastră, îi salut pe cei care vă însoțesc și, în mod deosebit, pe Mitropoliții și delegația Patriarhiei; salut și grupul de credincioși din Arhidieceza greco-ortodoxă din America, și grupul de profesori și studenți de la Institutul de Teologie ortodoxă de Studii Superioare din Chambésy, conduși de Episcopul Makarios. Le mulțumesc tuturor pentru prezența cordială.

În acești patruzeci de ani, Bisericile noastre, în relațiile lor, au trăit ocazii importante de contact, care au favorizat spiritul de reconciliere reciprocă. Nu putem uita, de exemplu, schimbul de vizite dintre Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Atenagoras I din 1967. Păstrez, apoi, o vie amintire a vizitei mele la Fanar în 1979 și a proclamării, împreună cu Patriarhul Dimitrios I, a începutului dialogului teologic. În plus, îmi amintesc vizita la Roma a Patriarhului Dimitrios I, din 1987, și cea a Sanctității Voastre, din 1995, care a fost urmată de ale ocazii semnificative de întâlnire. Sunt multe semne ale angajamentului comun de a continua parcurgerea drumului întreprins, pentru a se realiza cât mai curând voința lui Cristos: ut unum sint!

3. De-a lungul acestui drum cu siguranță au apăsat greu amintirile dureroaselor întâmplări din istoria trecută. În particular, în acest sens, nu putem uita ceea ce s-a întâmplat în luna aprilie a anului 1204. O armată plecată pentru a recupera Țara Sfântă pentru creștinism s-a îndreptat spre Constantinopol pentru a-l cuceri și prăda, vărsând sângele fraților în credință. Cum să nu împărtășim și noi, după opt secole, indignarea și durerea pe care a manifestat-o imediat Papa Inocențiu al III-lea aflând ceea ce s-a întâmplat? După atâta timp putem analiza evenimentele de atunci cu mai multă obiectivitate, fiind totuși conștienți de cât e de greu să cercetezi întregul adevăr istoric.

În acest sens, avem nevoie de îndemnul apostolului Paul: „De aceea, nu judecați ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului și va vădi sfaturile inimilor” (1 Cor 4,5). Să ne rugăm, așadar, împreună, pentru ca Domnul istoriei să purifice memoria noastră de orice prejudecată și resentiment, și să ne dea să înaintăm în mod liber pe drumul unității.

4. La aceasta ne invită și exemplul lăsat de Patriarhul Atenagoras I și de Papa Paul al VI-lea, pe care îi aniversăm astăzi. Amintirea acelei întâlniri să favorizeze un salt înainte în dialog și în consolidarea relațiilor fraterne reciproce. Dialogul teologic, prin intermediul Comisiei mixte, rămâne, în acest scop, un instrument important. De aceea doresc ca el să fie reluat cât mai curând. Sunt într-adevăr convins de această urgență, și este voința mea și a colaboratorilor mei aceea de a folosi orice mijloc pentru a alimenta spiritul de reciprocă primire și înțelegere, în fidelitate față de Evanghelie și față de Tradiția apostolică comună. Ne îndeamnă pe acest drum porunca veche și mereu nouă a iubirii, pe care apostolul Paul o făcea să răsune în cunoscutele cuvinte: „În iubire frățească, unii pe alții iubiți-vă; în cinste, unii altora dați-vă întâietate” (Rom 12,10).

5. Încredințez aceste hotărâri de reconciliere și de deplină comuniune Sfinților Apostoli pe care îi amintim astăzi. Îi invocăm cu încredere, pentru ca mijlocirea lor cerească să ne întărească în credință și să ne facă perseverenți în încercarea de a împlini cât mai curând voința lui Cristos. Să ne dobândească acest dar Maria, Maica Aceluia care ne cheamă pe toți la deplina unitate în iubirea sa.

Cu aceste sentimente reînnoiesc Sanctității Voastre și vouă tuturor, oaspeții mei dragi, cel mai cordial bun venit.