Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Migranţilor

A XCIV-a Zi Mondială a Migrantului și a Refugiatului

Tinerii migranți

Mesajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea
cu ocazia Zilei Mondiale a Migrantului și a Refugiatului
13 ianuarie 2008

Iubiți frați și surori,

Tema Zilei Mondiale a Migrantului și a Refugiatului invită anul acesta să reflectăm îndeosebi asupra tinerilor migranți. De fapt, cronicile zilnice vorbesc adesea despre ei. Vastul proces de globalizare aflat în desfășurare în lume aduce cu sine o exigență de mobilitate, care face și numeroși tineri să emigreze și să trăiască departe de familiile și de țările lor. Consecința este că din țările de origine pleacă adesea tineretul înzestrat cu cele mai bune resurse intelectuale, în timp ce în țările care îi primesc pe migranți sunt în vigoare normative care fac dificilă inserarea lor efectivă. De fapt, fenomenul emigrării devine tot mai extins și cuprinde un număr crescând de persoane de orice condiție socială. De aceea, pe bună dreptate instituțiile publice, organizațiile umanitare și chiar Biserica Catolică dedică multe din resursele lor pentru a veni în întâmpinarea acestor persoane aflate în dificultate.

Pentru tinerii migranți este deosebit de simțită problematica așa-numitei „dificultăți a dublei apartenențe”: pe de o parte, ei simt în mod viu necesitatea de a nu pierde cultura de origine, în timp ce, pe de altă parte, apare în ei dorința comprehensibilă de a se insera în mod organic în societatea care îi primește, totuși fără ca acest lucru să comporte o completă asimilare și respectiva pierdere a tradițiilor strămoșești. Între tineri sunt apoi fetele, mai ușor victime ale exploatării, ale șantajelor morale și chiar ale abuzurilor de tot felul. Ce să spunem apoi despre adolescenții, despre minorii neînsoțiți, care constituie o categorie aflată în pericol între cei care cer azil? Acești băieți și fete ajung adesea pe drumuri abandonați și pradă a exploatatorilor fără scrupule care, mai mult decât odinioară, îi transformă în obiect de violență fizică, morală și sexuală.

Apoi, privind mai îndeaproape la sectorul migranților forțați, al refugiaților, al exilaților și al victimelor traficului de ființe umane, ne întâlnim din păcate și cu mulți copii și adolescenți. În acest sens, este imposibil să tăcem în fața imaginilor tulburătoare din marile lagăre de exilați sau de refugiați, prezente în diferite părți ale lumii. Cum să nu ne gândim că acele ființe mici au venit în lume cu aceleași așteptări legitime de fericire ca și ceilalți? Și, în același timp, cum să nu amintim că pruncia și adolescența sunt faze de importanță fundamentală pentru dezvoltarea bărbatului și a femeii și cer stabilitate, seninătate și siguranță? Acești copii și adolescenți au avut ca unică experiență de viață „lagărele” de ședere obligatorii, unde sunt segregați, departe de centrele locuite și fără posibilități de a frecventa în mod normal școala. Cum pot privi cu încredere la viitorul lor? Dacă este adevărat că se face mult pentru ei, totuși trebuie să ne angajăm și mai mult pentru a-i ajuta prin crearea de structuri corespunzătoare de primire și de formare.

Tocmai în această perspectivă se pune întrebarea: cum să răspundem la așteptările tinerilor migranți? Ce să facem pentru a le veni în întâmpinare? Desigur trebuie insistat în primul rând pe sprijinul familiei și al școlii. Dar cât de complexe sunt situațiile și cât de numeroase sunt dificultățile pe care le întâlnesc acești tineri în contextele lor familiare și școlare! În cadrul familiei au dispărut rolurile tradiționale care existau în țările de origine și se asistă adesea la o ciocnire între părinții rămași ancorați în cultura lor și copii înculturați rapid în noile contexte sociale. Nici nu trebuie subevaluată truda pe care tinerii o întâlnesc pentru a se insera în parcursurile educative care sunt în vigoare în țările în care sunt primiți. De aceea, însuși sistemul școlar ar trebui să țină cont de aceste condiții ale lor și să prevadă pentru tinerii imigranți itinerare formative specifice de integrare adaptate exigențelor lor. Va fi importantă și angajarea de a crea în săli un climat de respect și dialog reciproc între toți elevii, pe baza acelor principii și valori universale care sunt comune tuturor culturilor. Angajarea tuturor – profesori, familii și studenți – va contribui cu siguranță la ajutarea tinerilor migranți să înfrunte în modul cel mai bun provocarea integrării și le va oferi posibilitatea de a dobândi ceea ce poate folosi la formarea lor umană, culturală și profesională. Acest lucru este valabil și mai mult pentru tinerii refugiați pentru care vor trebui să se pregătească programe adecvate, în ambientul școlar și la fel în cel de muncă, în așa fel încât să garanteze pregătirea lor furnizând bazele necesare pentru o corectă inserare în noua lume socială, culturală și profesională.

Biserica privește cu atenție deosebită la lumea migranților și cere celor care au primit în țările de origine o formare creștină să facă să rodească acest patrimoniu de credință și de valori evanghelice în așa fel încât să ofere o mărturie coerentă în diferitele contexte existențiale. Tocmai în acest sens invit comunitățile ecleziale unde sosesc migranți să primească cu simpatie pe tinerii și pe cei foarte tineri împreună cu părinții lor, încercând să le înțeleagă vicisitudinile și să favorizeze inserarea lor. Apoi, există între migranți, așa cum am avut ocazie să scriu în Mesajul de anul trecut, o categorie care trebuie luată în considerare în mod special, și este aceea a studenților din alte țări care din motive de studiu se află departe de casă. Numărul lor este în continuă creștere: sunt tineri care au nevoie de o pastorație specifică, deoarece nu sunt numai studenți, ca toți ceilalți, ci și migranți temporari. Ei se simt adesea singuri, sub presiunea studiului și uneori constrânși și de dificultăți economice. Biserica, în grija sa maternă, privește la ei cu afecțiune și încearcă să pună în aplicare intervenții pastorale și sociale specifice, care să țină cont de marile resurse ale tinereții lor. Trebuie făcut în așa fel încât să aibă posibilitatea de a se deschide dinamismului interculturalității, îmbogățindu-se în contactul cu alți studenți din culturi și religii diferite. Pentru tinerii creștini această experiență de studiu și de formare poate să fie un câmp util de maturizare a credinței lor, stimulată să se deschidă acelui universalism care este element constitutiv al Bisericii Catolice.

Dragi tineri migranți, pregătiți-vă să construiți alături de tinerii de aceeași vârstă cu voi o societate mai dreaptă și fraternă, îndeplinind cu scrupulozitate și seriozitate îndatoririle față de familiile voastre și față de stat. Respectați legile și nu vă lăsați niciodată cuprinși de ură și de violență. Mai degrabă încercați să fiți protagoniști încă de acum ai unei lumi în care să domnească înțelegerea și solidaritatea, dreptatea și pacea. Îndeosebi, vouă, tineri credincioși, vă cer să profitați de timpul studiilor voastre pentru a crește în cunoașterea și în iubirea lui Cristos. Isus vă vrea adevărații lui prieteni și pentru aceasta este necesar să cultivați în mod constant o relație intimă cu el în rugăciune și în ascultarea docilă a cuvântului său. El vă vrea martorii lui și pentru aceasta este necesar să vă angajați să trăiți cu curaj evanghelia traducând-o în gesturi concrete de iubire față de Dumnezeu și de slujire generoasă a fraților. Biserica are nevoie și de voi și contează pe aportul vostru. Voi puteți desfășura un rol deosebit de providențial în actualul context al evanghelizării. Provenind din culturi diferite, dar uniți cu toții de apartenența la unica Biserică a lui Cristos, puteți arăta că evanghelia este vie și adaptată pentru orice situație; este mesaj vechi și mereu nou; cuvânt de speranță și de mântuire pentru oamenii de orice rasă și cultură, de orice vârstă și din orice epocă.

Mariei, mama întregii omeniri, și lui Iosif, soțul ei preacurat, amândoi refugiați în Egipt împreună cu Isus, încredințez pe fiecare dintre voi, familiile voastre, pe cei care se ocupă în diferite moduri de lumea vastă, a voastră tineri migranți, pe voluntarii și lucrătorii pastorali care sunt alături de voi cu disponibilitatea și sprijinul lor prietenesc. Domnul să fie mereu alături de voi și de familiile voastre, pentru ca împreună să puteți depăși obstacolele și dificultățile materiale și spirituale pe care le întâlniți în drumul vostru. Însoțesc aceste urări ale mele cu o specială binecuvântare apostolică pentru fiecare dintre voi și pentru persoanele care vă sunt dragi.

Vatican, 18 octombrie 2007

Benedict al XVI-lea