Scrisoarea Papei către președintele Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări

Scrisoarea Sfântului Părinte Papa Francisc
către președintele Consiliul Pontifical
pentru Promovarea Noii Evanghelizări
în apropierea Jubileului Extraordinar al Milostivirii
1 septembrie 2015

Către veneratul frate,
Mons. Rino Fisichella,
președinte al Consiliului Pontifical
pentru Promovarea Noii Evanghelizări

Apropierea Jubileului Extraordinar al Milostivirii îmi permite să focalizez câteva puncte asupra cărora consider că este important să intervin pentru a permite să fie celebrarea Anului Sfânt pentru toți credincioșii un adevărat moment de întâlnire cu milostivirea lui Dumnezeu. De fapt, este dorința mea ca Jubileul să fie experiență vie a apropierii Tatălui, aproape pentru a atinge cu mâna duioșia sa, pentru ca să se învigoreze credința fiecărui credincios și astfel mărturia să devină tot mai eficace.

În primul rând, gândul meu se îndreaptă către toți credincioșii care în fiecare dieceză, sau ca pelerini la Roma, vor trăi harul Jubileului. Doresc ca indulgența jubiliară să ajungă pentru fiecare ca experiență genuină a milostivirii lui Dumnezeu, care iese în întâmpinare tuturor cu fața Tatălui care primește și iartă, uitând complet păcatul comis. Pentru a trăi și a dobândi indulgența, credincioșii sunt chemați să facă un scurt pelerinaj spre Poarta Sfântă, deschisă în fiecare catedrală sau în bisericile stabilite de episcopul diecezan, și în cele patru Bazilici Papale la Roma, ca semn al dorinței profunde de adevărată convertire. La fel, dispun ca în sanctuare unde s-a deschis Poarta Milostivirii și în bisericile care în mod tradițional sunt identificate ca jubiliare să se poată dobândi indulgența. Este important ca acest moment să fie unit, înainte de toate, cu sacramentul Reconcilierii și cu celebrarea sfintei Euharistii ca o reflexie asupra milostivirii. Va fi necesar să se însoțească aceste celebrări cu mărturisirea de credință și cu rugăciunea pentru mine și pentru intențiile pe care le port în inimă pentru binele Bisericii și al lumii întregi.

În afară de asta, mă gândesc la cei care din diferite motive nu vor avea posibilitate să meargă la Poarta Sfântă, în primul rând bolnavii și persoanele bătrâne și singure, adesea în condiții că nu pot ieși din casă. Pentru ei va fi de mare ajutor să trăiască boala și suferința ca experiență de apropiere de Domnul care în misterul pătimirii, morții și învierii sale arată calea maestră pentru a da sens durerii și singurătății. A trăi cu credință și speranță bucuroasă acest moment de încercare, primind împărtășania sau participând la sfânta Liturghie și la rugăciunea comunitară, chiar și prin diferitele mijloace de comunicare, va fi pentru ei modul de a dobândi indulgența jubiliară. Gândul meu se îndreaptă și spre cei închiși, care experimentează limitarea libertății lor. Jubileul a constituit mereu oportunitatea unei mari amnistii, destinată să implice atâtea persoane care, deși merită pedeapsă, totuși au conștientizat nedreptatea săvârșită și doresc cu sinceritate să se insereze din nou în societate aducând contribuția lor onestă. La toți aceștia să ajungă în mod concret milostivirea Tatălui care vrea să fie aproape de cei care au mai multă nevoie de iertarea sa. În capelele închisorilor vor putea dobândi indulgența și de fiecare dată când vor trece prin ușa celulei lor, îndreptându-și gândul și rugăciunea către Tatăl, fie ca acest gest să însemne pentru ei trecerea prin Poarta Sfântă, pentru că milostivirea lui Dumnezeu, capabilă să transforme inimile, este în măsură să transforme și gratiile în experiență de libertate.

Am cerut ca Biserica să redescopere în acest timp jubiliar bogăția conținută în faptele de milostenie trupească și sufletească. De fapt, experiența milostivirii devine vizibilă în mărturia de semne concrete așa cum însuși Isus ne-a învățat. De fiecare dată când un credincios va trăi una sau mai multe dintre aceste fapte personal, va dobândi cu siguranță indulgența jubiliară. De aici angajarea de a trăi din milostivire pentru a dobândi harul iertării complete și exhaustive prin forța iubirii Tatălui care nu-l exclude pe nimeni. De aceea va fi vorba despre o indulgență jubiliară deplină, rod al evenimentului însuși care este celebrat și trăit cu credință, speranță și caritate.

În sfârșit, indulgența jubiliară poate să fie dobândită și pentru cei care au decedat. Cu ei suntem legați prin mărturia de credință și caritate pe care ne-au lăsat-o. Așa cum îi amintim în celebrarea euharistică, tot așa putem, în merele mister al comuniunii sfinților, să ne rugăm pentru ei, pentru ca fața milostivă a Tatălui să-i elibereze de orice rămășiță de păcat și să-i poată aduna la sine în fericirea care nu are sfârșit.

Una dintre gravele probleme ale timpului nostru este desigur raportul modificat cu viața. O mentalitate foarte răspândită a făcut de acum să se piardă cuvenita sensibilitate personală și socială față de primirea unei vieți noi. Drama avortului este trăită de unii cu o conștiință superficială, aproape nedându-și seama de răul foarte grav pe care îl comportă un asemenea act. În schimb, mulți alții, deși trăiesc acest moment ca pe o înfrângere, consideră că nu au alt drum de parcurs. Îndeosebi, mă gândesc la toate femeile care au recurs la avort. Cunosc bine condiționările care le-au dus la această decizie. Știu că este o dramă existențială și morală. Am întâlnit atâtea femei care purtau în inima lor cicatricea datorită acestei alegeri grele și dureroase. Ceea ce s-a întâmplat este profund nedrept; și totuși, numai înțelegerea acestui fapt în adevărul său poate să permită să nu se piardă speranța. Iertarea lui Dumnezeu pentru oricine s-a căit nu poate să fie negată, mai ales atunci când cu inimă sinceră se apropie de sacramentul Spovezii pentru a dobândi reconcilierea cu Tatăl. Și pentru acest motiv am decis, în pofida oricărui lucru împotrivă, de a acorda tuturor preoților pentru Anul Jubiliar facultatea de a dezlega de păcatul de avort pe cei care l-au săvârșit și, fiind căiți din inimă, cer iertarea pentru asta. Preoții să se pregătească pentru această mare misiune știind să conjuge cuvinte de primire genuină cu o reflecție care să ajute la înțelegerea păcatului comis, și să indice un parcurs de convertire autentică pentru a ajunge la perceperea iertării adevărate și generoase a Tatălui care reînnoiește toate cu prezența sa.

O ultimă considerație se îndreaptă spre acei credincioși care din diferite motive se simt mai bine să frecventeze bisericile în care slujesc preoții din Fraternitatea „Sfântul Pius al X-lea”. Acest An Jubiliar al Milostivirii nu exclude pe nimeni. Din diferite părți, câțiva confrați episcopi mi-au spus despre buna lor credință și practică sacramentală, unită însă cu dificultatea de a trăi o condiție dificilă din punct de vedere pastoral. Am încredere că în viitorul apropiat se pot găsi soluțiile pentru a recupera comuniunea deplină cu preoții și superiorii Fraternității. Între timp, determinat de exigența de a corespunde binelui acestor credincioși, prin propria mea dispoziție stabilesc ca aceia care, în timpul Anului Sfânt al Milostivirii, se vor apropia pentru a celebra sacramentul Reconcilierii la preoții din Fraternitatea „Sfântul Pius al X-lea”, vor primi în mod valid și licit dezlegarea de păcatele lor.

Având încredere în mijlocirea Maicii Milostivirii, încredințez ocrotirii sale pregătirea acestui Jubileu extraordinar.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 01.09.2015
Publicarea pe acest sit: 02.09.2015
Etichete: ,

Lasă un răspuns