Predica Papei la solemnitatea Mariei

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la sărbătoarea Sfintei Maria,
Născătoare de Dumnezeu
Vatican, 1 ianuarie 2015

Revin astăzi în minte cuvintele cu care Elisabeta a rostit binecuvântarea sa asupra Sfintei Fecioare: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul sânului tău. Și de unde îmi este dată mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine?” (Lc 1,42-43).

Această binecuvântare este în continuitate cu binecuvântarea sacerdotală pe care Dumnezeu i-a sugerat-o lui Moise pentru ca s-o transmită lui Aron și întregului popor: „Să te binecuvânteze Domnul și să te păzească. Domnul să-și lumineze fața asupra ta și să se îndure de tine. Domnul să-și îndrepte fața către tine și să-ți dăruiască pacea” (Num 6,24-26). Celebrând solemnitatea Preasfintei Maria, Sfânta Născătoare de Dumnezeu, Biserica ne amintește că Maria este prima destinatară a acestei binecuvântări. În ea a găsit împlinire: de fapt, nicio altă creatură n-a văzut strălucind asupra sa fața lui Dumnezeu ca Maria, care a dat o față umană Cuvântului veșnic, așa încât toți să-l putem contempla.

În afară de contemplarea feței lui Dumnezeu, noi putem să-l și lăudăm și să-l preamărim ca păstorii, care s-au întors de la Betleem cu o cântare de mulțumire după ce l-au văzut pe Prunc și pe tânăra sa mamă (cf. Lc 2,16). Erau împreună, așa cum au fost împreună la Calvar, deoarece Cristos și mama sa sunt inseparabili: între ei există un raport foarte strâns, ca între orice fiu și mama sa. Trupul lui Cristos – care este țâțâna mântuirii noastre (Tertulian) – a fost țesut în sânul Mariei (cf. Ps 139,13). Această inseparabilitate este semnificată și de faptul că Maria, aleasă dinainte pentru a fi Mamă a Răscumpărătorului, i-a împărtășit intim toată misiunea rămânând alături de Fiul până la sfârșit pe Calvar.

Maria este așa de unită cu Isus pentru că a avut cunoașterea inimii lui, cunoașterea credinței, hrănită de experiența maternă și de legătura intimă cu Fiul său. Sfânta Fecioară este femeia de credință, care i-a făcut loc lui Dumnezeu în inima sa, în proiectele sale; este credincioasa capabilă să perceapă în darul Fiului venirea acelei „plinătăți a timpului” (Gal 4,4) în care Dumnezeu, alegând calea umilă a existenței umane, a intrat personal în brazda istoriei mântuirii. Pentru aceasta nu poate fi înțeles Isus fără Mama sa.

La fel de inseparabili sunt Cristos și Biserica, deoarece Biserica și Maria merg mereu împreună și acesta este tocmai misterul femeii în comunitatea eclezială, și nu se poate înțelege mântuirea realizată de Isus fără a lua în considerare maternitatea Bisericii. A-l separa pe Isus de Biserică ar însemna a voi să introducem o „dihotomie absurdă”, așa cum a scris fericitul Paul al VI-lea (cf. Exortația apostolică Evangelii nuntiandi, 16). Nu este posibil „a-l iubi pe Cristos, dar nu și Biserica, a-l asculta pe Cristos, dar nu și Biserica, a aparține lui Cristos, dar în afara Bisericii” (Ibid.). De fapt, tocmai Biserica, marea familie a lui Dumnezeu, ni-l aduce pe Cristos. Credința noastră nu este o doctrină abstractă sau o filozofie, ci este relația vitală și deplină cu o persoană: Isus Cristos, Fiul unicul născut al lui Dumnezeu făcut om, mort și înviat pentru a ne mântui și viu în mijlocul nostru. Unde îl putem întâlni? Îl întâlnim în Biserică, în Sfânta noastră Maică Biserică Ierarhică. Biserica e cea care spune astăzi: „Iată Mielul lui Dumnezeu”; Biserica e cea care-l vestește; în Biserică Isus continuă să săvârșească gesturile sale de har care sunt Sacramentele.

Această acțiune și misiune a Bisericii exprimă maternitatea sa. De fapt, ea este ca o mamă care-l păzește pe Isus cu duioșie și îl dăruiește tuturor cu bucurie și generozitate. Nicio manifestare a lui Cristos, nici măcar cea mai mistică, nu poate vreodată să fie dezlipită de trupul și de sângele Bisericii, de concretețea istorică a Trupului lui Cristos. Fără Biserică, Isus Cristos ajunge să se reducă la o idee, la o morală, la un sentiment. Fără Biserică, raportul nostru cu Cristos ar fi în voia imaginației noastre, a interpretărilor noastre, a sentimentelor noastre.

Iubiți frați și surori! Isus Cristos este binecuvântarea pentru orice om și pentru întreaga omenire. Biserica, dăruindu-ni-l pe Isus, ne oferă plinătatea binecuvântării Domnului. Tocmai aceasta este misiunea poporului lui Dumnezeu: să iradieze asupra tuturor popoarelor binecuvântarea lui Dumnezeu întrupată în Isus Cristos. Și Maria, prima și desăvârșita ucenică a lui Isus, prima și desăvârșita credincioasă, model al Bisericii care merge, este cea care deschide acest drum de maternitate a Bisericii și îi susține mereu misiunea maternă adresată tuturor oamenilor. Mărturia sa discretă și maternă merge cu Biserica încă de la începuturi. Ea, Mamă a lui Dumnezeu, este și Mamă a Bisericii și, prin intermediul Bisericii, este Mamă a tuturor oamenilor și a tuturor popoarelor.

Fie ca această Mamă dulce și grijulie să ne dobândească binecuvântarea Domnului pentru întreaga familie umană. În mod special astăzi, Ziua Mondială a Păcii, să invocăm mijlocirea sa pentru ca Domnul să dăruiască pace acestor zile ale noastre: pace în inimi, pace în familii, pace între națiuni. Anul acesta, în mod deosebit, mesajul pentru Ziua Păcii este: „Nu mai sunteți sclavi, ci frați”. Toți suntem chemați să fim liberi, toți să fim fii și fiecare după propriile responsabilități să lupte împotriva formelor moderne de sclavie. Din orice popor, cultură și religie, să ne unim forțele noastre. Să ne conducă și să ne susține Cel care, pentru a ne face pe toți frați, s-a făcut slujitorul nostru.

Să o privim pe Maria, să o contemplăm pe Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Și aș vrea să vă propun s-o salutăm împreună, așa cum a făcut acel popor curajos din Efes, care striga în fața păstorilor săi când intrau în biserică: „Sfântă Născătoare de Dumnezeu!”. Ce salut frumos pentru Mama noastră… Spune o poveste, nu știu dacă e adevărată, că unii, printre acei oameni, aveau bastoane în mână, probabil pentru a-i face pe episcopi să înțeleagă ce li s-ar fi întâmplat dacă n-ar fi avut curajul de a o proclama pe Maria „Născătoare de Dumnezeu”. Vă invit pe voi toți, fără bastoane, să vă ridicați și de trei ori s-o salutați, în picioare, cu acest salut al Bisericii primare: „Sfântă Născătoare de Dumnezeu!”

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 01.01.2015
Publicarea pe acest sit: 01.01.2015
Etichete:

Lasă un răspuns