Predica Papei la Liturghia celebrată în Florența

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia celebrată în Florența
stadionul Artemio Franchi
marți, 10 noiembrie 2015

În Evanghelia de astăzi Isus le adresează discipolilor săi două întrebări. Prima: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” (Mt16,13) este o întrebare care demonstrează cât de mult sunt deschise față de toți inima și privirea lui Isus. Pe Isus îl interesează ceea ce oamenii gândesc nu pentru a-i mulțumi, ci pentru a putea comunica. Fără a ști ceea ce gândesc oamenii, discipolul se izolează și începe să-i judece pe oameni după propriile gânduri și propriile convingeri. A menține un contact sănătos cu realitatea, cu ceea ce oamenii trăiesc, cu lacrimile sale și bucuriile sale, este singurul mod de a-i putea ajuta, de a-i putea forma și comunica. Este singurul mod pentru a vorbi la inimile persoanelor atingând experiența lor zilnică: munca, familia, problemele de sănătate, traficul, școala, serviciile sanitare și așa mai departe… Este singurul mod pentru a deschide inima lor la ascultarea lui Dumnezeu. În realitate, când Dumnezeu a vorbit cu noi s-a întrupat. Discipolii lui Isus nu trebuie să uite niciodată de unde au fost aleși, adică oamenii, și nu trebuie să cadă niciodată în ispita de a asuma atitudini dezlipite, ca și cum ceea ce gândesc și trăiesc oamenii nu i-ar interesa sau nu ar fi importante pentru ei.

Și acest lucru este valabil și pentru noi. Și faptul că astăzi ne-am adunat să celebrăm Sfânta Liturghie pe un stadion de sport ne amintește asta. Biserica, asemenea lui Isus, trăiește în mijlocul oamenilor și pentru oameni. Pentru aceasta Biserica, în toată istoria sa, a purtat în sine mereu aceeași întrebare: cine este Isus pentru bărbații și femeile de astăzi?

Și sfântul papă Leon cel Mare, originar din Toscana, a cărui comemorare o celebrăm astăzi, purta în inima sa această întrebare, această apostolică neliniște ca toți să-l poată cunoaște pe Isus și să-l cunoască prin ceea ce este cu adevărat, nu o imagine a sa deformată de filozofiile sau de ideologiile timpului.

Și pentru aceasta este necesar să se formeze o credință personală în El. Și iată așadar a doua întrebare pe care Isus o adresează discipolilor: „Dar voi, cine spuneți că sunt eu?” (Mt 16,15). Întrebare care răsună și astăzi în conștiința noastră, discipolii săi, și este decisivă pentru identitatea noastră și misiunea noastră. Numai dacă îl recunoaștem pe Isus în adevărul său, vom fi în măsură să privim adevărul condiției noastre umane și vom putea aduce contribuția noastră la umanizarea deplină a societății.

A păstra și a vesti credința dreaptă în Isus Cristos este inima identității noastre creștine, pentru că în recunoașterea misterului Fiului lui Dumnezeu făcut om noi vom putea pătrunde în misterul lui Dumnezeu și în misterul omului.

La întrebarea lui Isus răspunde Simon: „Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu” (v. 16). Acest răspund cuprinde toată misiunea lui Petru și rezumă ceea ce va deveni pentru Biserică slujirea petrină, adică să păzească și să proclame adevărul credinței; să apere și să promoveze comuniunea dintre toate Bisericile; să păstreze disciplina Bisericii. Papa Leon a fost și rămâne, în această misiune, un model exemplar, fie în învățăturile sale luminoase, fie în gesturile sale pline de blândețe, de compasiune și de puterea lui Dumnezeu.

Și astăzi, iubiți frați și surori, bucuria noastră este să împărtășim această credință și să răspundem împreună Domnului Isus: „Tu ești pentru noi Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”. Bucuria noastră este și să mergem împotriva curentului și să depășim opinia curentă, care, ca odinioară, nu reușește să vadă în Isus mai mult decât un profet sau un învățător. Bucuria noastră este să recunoaștem în El prezența lui Dumnezeu, Trimisul Tatălui, Fiul venit să devină instrument de mântuire pentru omenire. Această mărturisire de credință pe care Simon Petru a proclamat-o rămâne și pentru noi. Ea nu reprezintă numai fundamentul mântuirii noastre, ci și drumul prin care ea se împlinește și ținta la care tinde.

La rădăcina misterului mântuirii se află, de fapt, voința unui Dumnezeu milostiv, care nu vrea să se oprească în fața neînțelegerii, a păcatului și a mizeriei omului, ci i se dăruiește lui până acolo încât se face om El însuși pentru a întâlni fiecare persoană în condiția sa concretă. Această iubire milostivă a lui Dumnezeu este ceea ce Simon Petru recunoaște pe chipul lui Isus. Același chip pe care noi suntem chemați să-l recunoaștem în formele în care Domnul ne-a asigurat prezența sa în mijlocul nostru: în Cuvântul său, care luminează întunericul minții noastre și al inimii noastre; în Sacramentele sale, care ne renasc la viață nouă din orice moarte a noastră; în comuniunea fraternă, pe care Duhul Sfânt o generează între discipolii săi; în iubirea fără margini, care devine slujire generoasă și grijulie față de toți; în cel sărac, care ne amintește că Isus a voit ca revelarea sa supremă a Lui însuși și a Tatălui să aibă imaginea răstignitului umilit.

Acest adevăr al credinței este adevăr care scandalizează, pentru că el cere să credem în Isus, care, deși era Dumnezeu, s-a golit, s-a înjosit la condiția de slujitor, până la moartea pe cruce și pentru aceasta Dumnezeu l-a făcut Domn al universului (cf. Fil 2,6-11). Este adevărul care și astăzi scandalizează pe cel care nu tolerează misterul lui Dumnezeu imprimat pe chipul lui Cristos. Este adevărul peste care nu putem să trecem și pe care nu-l putem îmbrățișa fără ca să intrăm, cum spunem sfântul Paul, în misterul lui Isus Cristos, și fără să ne însușim însăși atitudinile sale (cf. Fil 2,5). Numai pornind de la Inima lui Cristos putem înțelege, mărturisi și trăi adevărul său.

În realitate, comuniunea dintre divin și uman, realizată pe deplin în Isus, este ținta noastră, punctul de sosire al istoriei umane conform planului Tatălui. Este fericirea întâlnirii dintre slăbiciunea noastre și măreția sa, dintre micimea noastră și milostivirea sa care va umple orice limită a noastră. Însă această țintă nu este numai orizontul care luminează drumul nostru, ci este ceea ce ne atrage cu forța sa suavă; este ceea ce se începe să se preguste și să se trăiască aici și se construiește zi după zi cu tot binele pe care-l semănăm în jurul nostru. Acestea sunt semințele care contribuie la crearea unei umanități noi, reînnoite, în care nimeni nu este lăsat la margine sau rebutat; în care cel care slujește este cel mai mare; în care cei mici și cei săraci sunt primiți și ajutați.

Dumnezeu și omul nu sunt două extreme ale unei opoziții: ei se caută din totdeauna, pentru că Dumnezeu recunoaște în om propria imagine și omul se recunoaște numai privindu-l pe Dumnezeu. Aceasta este adevărata înțelepciune, pe care Cartea lui Ben Sirah o semnalează drept caracteristică a celui care aderă la urmarea Domnului. Este înțelepciunea sfântului Leon cel Mare, rod al convergenței diferitelor elemente: cuvânt, înțelegere, rugăciune, învățătură, amintire. Însă sfântul Leon ne amintește și că nu poate să existe adevărată înțelepciune decât în legătura cu Cristos și în slujirea față de Biserică. Acesta este drumul pe care întâlnim umanitatea și putem s-o întâlnim cu spiritul samariteanului milostiv. Nu degeaba umanismul, pentru care Firenze a fost martor în momentele sale cele mai creative, a avut mereu chipul carității. Fie ca această moștenire să fie rodnică a unui nou umanism pentru acest oraș și pentru întreaga Italie.

***

Aș vrea să vă mulțumesc pentru această primire călduroasă, în timpul întregii zile. Să-i mulțumesc domnului cardinal arhiepiscop; să le mulțumesc cardinalilor și episcopilor din Conferința Episcopală Italiană, cu președintele său. Tot ceea ce ați făcut astăzi pentru mine, este o mărturie. O mulțumire pentru fiecare dintre voi.

Dar în special aș vrea să spun un mulțumesc deținuților, care au făcut acest altar, unde a venit Isus astăzi. Mulțumesc pentru că ați făcut asta pentru Isus.

Și vouă tuturor, multe mulțumiri. Și vă rog, vă cer să vă rugați pentru mine.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 10.11.2015
Publicarea pe acest sit: 10.11.2015
Etichete: ,

Lasă un răspuns