Predica Papei în sărbătoarea Prezentării Domnului la Templu

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
în sărbătoarea Prezentării Domnului la Templu
și Ziua Mondială a Vieții Consacrate
Vatican, 2 februarie 2014

Sărbătoarea Prezentării lui Isus la Templu este numită și sărbătoarea întâlnirii: în liturgie, la început, se spune că Isus merge să întâlnească poporul său, este întâlnirea dintre Isus și poporul său; când Maria și Iosif l-au adus pe copilul lor la templul din Ierusalim, a avut loc prima întâlnire dintre Isus și poporul său, reprezentat de cei doi bătrâni Simeon și Ana.

Aceea a fost și o întâlnire în cadrul istoriei poporului, o întâlnire între tineri și bătrâni: tinerii erau Maria și Iosif, cu nou-născutul lor; și bătrânii erau Simeon și Ana, două personaje care frecventau mereu templul.

Să observăm ce anume ne spune evanghelistul Luca despre ei, cum îi descrie. Despre sfânta Fecioară Maria și sfântul Iosif repetă de patru ori că voiau să facă ceea ce era prescris de Legea Domnului (cf. Lc 2,22.23.24.27). Se observă, aproape se percepe că părinții lui Isus au bucuria de a respecta preceptele lui Dumnezeu, da, bucuria de a umbla în Legea Domnului! Sunt doi tineri căsătoriți, tocmai au avut copilul lor și sunt cu toții însuflețiți de dorința de a împlini ceea ce este prescris. Acesta nu este un fapt exterior, nu este pentru a se simți în ordine, nu! Este o dorință puternică, profundă, plină de bucurie. Este ceea ce spune psalmul: „Pe calea învățăturilor tale este bucuria mea… Legea ta este bucuria inimii mele” (119,14.17).

Și ce anume spune sfântul Luca despre bătrâni? Subliniază de mai multe ori că erau conduși de Duhul Sfânt. Despre Simeon afirmă că era un om drept și evlavios, care aștepta mângâierea lui Israel și că „Duhul Sfânt era asupra lui” (2,25); spune că „Duhul Sfânt îi prevestise” că înainte de a muri îl va vedea pe Cristos, pe Mesia (v. 26); și, în sfârșit, că a mers la templu „mișcat de Duhul Sfânt” (v. 27). Apoi despre Ana spune că era o „profetesă” (v. 36), adică inspirată de Dumnezeu; și că stătea mereu în templu „slujind lui Dumnezeu în posturi și rugăciuni” (v. 37). Așadar, acești doi bătrâni sunt plini de viață! Sunt plini de viață pentru că sunt însuflețiți de Duhul Sfânt, docili față de acțiunea sa, sensibili la chemările sale…

Și iată întâlnirea dintre sfânta familie și acești doi reprezentanți ai poporului sfânt al lui Dumnezeu. În centru este Isus. El este cel care mișcă totul, care atrage și pe unii și pe alții la templu, care este casa Tatălui său.

Este o întâlnire între tinerii plini de bucurie în respectarea Legii Domnului și bătrânii plini de bucurie pentru acțiunea Duhului Sfânt. Este o întâlnire singulară între respectare și profeție, în care tinerii sunt cei care respectă Legea și bătrânii sunt profetici! În realitate, dacă reflectăm bine, respectarea Legii este însuflețită de același Duh Sfânt, iar profeția se mișcă pe drumul trasat de Lege. Cine este plină de Duhul Sfânt mai mult decât Maria? Cine este docilă față de acțiunea sa mai mult decât ea?

În lumina acestei scene evanghelice privim la viața consacrată ca la o întâlnire cu Cristos: el e cel care vine la noi, adus de Maria și Iosif, și noi suntem cei care mergem spre el, conduși de Duhul Sfânt. Însă în centru este el. El mișcă totul, el ne atrage la templu, la Biserică, unde putem să-l întâlnim, să-l recunoaștem, să-l primim, să-l îmbrățișăm.

Isus ne vine în întâmpinare în Biserică prin carisma proprie a unui Institut: este frumos să ne gândim astfel la vocația noastră! Întâlnirea noastră cu Cristos a luat forma sa în Biserică prin carisma unui martor al său, a unei martore a sa. Acest lucru ne uimește mereu și ne face să aducem mulțumire.

Și în viața consacrată se trăiește întâlnirea dintre tineri și bătrâni, dintre respectarea Legii și profeție. Să nu le vedem ca două realități opuse! Mai degrabă să lăsăm ca Duhul Sfânt să le însuflețească pe amândouă, și semnul acestui lucru este bucuria: bucuria de a respecta, de a merge într-o regulă de viață; și bucuria de a fi conduși de Duhul Sfânt, niciodată rigizi, niciodată închiși, mereu deschiși la glasul lui Dumnezeu care vorbește, care deschide, care conduce, care ne invită să mergem spre orizont.

Face bine bătrânilor să comunice tinerilor înțelepciunea; și face bine tinerilor să adune acest patrimoniu de experiență și de înțelepciune și să-l ducă înainte, nu pentru a-l păstra într-un plic, ci pentru a-l duce înainte înfruntând provocările pe care viața ni le prezintă, a-l duce înainte pentru binele respectivelor familii călugărești și al întregii Biserici.

Harul acestui mister, misterul întâlnirii, să ne lumineze și să ne întărească în drumul nostru. Amin.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 02.02.2014
Publicarea pe acest sit: 02.02.2014
Etichete: ,

Lasă un răspuns