Mesajul Papei adresat președintelui Consiliului Pontifical pentru Laici

Mesajul Sfântul Părinte Papa Francisc
adresat președintelui
Consiliului Pontifical pentru Laici
cu ocazia celei de-a 50-a aniversări
a decretului „Apostolicam actuositatem”
joi, 12 noiembrie 2015

Veneratului frate cardinal Stanisław Ryłko, președinte al Consiliului Pontifical pentru Laici

Adresez salutul meu cordial dumneavoastră, domnule cardinal, și tuturor participanților la Ziua de studiu organizată de Consiliul Pontifical pentru Laici, în colaborare cu Universitatea Pontificală a Sfintei Cruci, cu tema Vocația și misiunea laicilor. La cincizeci de ani de la decretul „Apostolicam actuositatem”.

Întâlnirea voastră se situează în cadrul celei de-a 50 aniversări a încheierii Conciliului al II-lea din Vatican, eveniment extraordinar de har, care, așa cum a afirmat fericitul Paul al VI-lea, a avut „caracterul unui act de iubire; al unui mare și triplu act de iubire: față de Dumnezeu, față de Biserică, față de omenire” (Alocuțiune la începutul celei de-a Patra Sesiuni, 14 septembrie 1965: Insegnamenti, III [1965], 475). Această reînnoită atitudine de iubire care îi inspira pe părinții conciliari a dus, printre multiplele sale roade, și la un nou mod de a privi la vocația și la misiunea laicilor în Biserică și în lume, care a găsit expresia magnifică înainte de toate în cele două mari constituții conciliare Lumen gentium și Gaudium et spes. Aceste documente de bază ale Conciliului îi consideră pe credincioșii laici în cadrul unei viziuni de ansamblu despre poporul lui Dumnezeu, la care ei aparțin împreună cu membrii ordinului sacru și cu călugării, și în care sunt părtași, în modul lor propriu, de funcția sacerdotală, profetică și regească a lui Cristos însuși. Așadar, Conciliul nu privește la laici ca și cum ar fi membri de „gradul al doilea”, în slujba ierarhiei și simpli executanți ai ordinelor date de sus, ci ca discipoli ai lui Cristos care, în virtutea Botezului lor și a inserării lor naturale „în lume”, sunt chemați să însuflețească orice mediu, orice activitate, orice relație umană conform spiritului Evangheliei (cf. LG, 31), aducând lumina, speranța, caritatea primite de la Cristos în acele locuri care, altminteri, ar rămâne străine de acțiunea lui Dumnezeu și abandonate mizeriei condiției umane (cf. GS, 37). Nimeni nu poate mai bine ca ei să desfășoare misiunea esențială de „a înscrie legea divină în viața cetății pământești” (ibid., 43).

Pe fondul amplu al acestei doctrine conciliare se inserează decretul Apostolicam actuositatem, care tratează mai îndeaproape despre natura și despre domeniile apostolatului laicilor. Acest document a amintit cu putere că „vocația creștină este prin natura sa și vocație la apostolat” (nr. 2), motiv pentru care vestirea Evangheliei nu este rezervată câtorva „profesioniști ai misiunii”, ci ar trebui să fie dorința profundă a tuturor credincioșilor laici, chemați, în virtutea Botezului lor, nu numai la însuflețirea creștină a realităților vremelnice, ci și la operele de evanghelizare explicită, de vestire și de sfințire a oamenilor (cf. ibid.).

Se poate spune că toată această învățătură conciliară a făcut să crească în Biserică formarea laicilor, care a adus deja atâtea roade până acum. Însă Conciliul al II-lea din Vatican, ca orice Conciliu, interpelează fiecare generație de păstori și de laici, pentru că este un dar inestimabil al Duhului Sfânt care trebuie primit cu recunoștință și cu simț de responsabilitate: tot ceea ce ne-a fost dăruit de Duhul Sfânt și transmis de sfânta Maică Biserică trebuie înțeles, asimilat și coborât în realitate mereu din nou! A pune în aplicare Conciliul, a-l aduce în viața zilnică a fiecărei comunități creștine: aceasta era neliniștea pastorală care l-a însuflețit mereu pe sfântul Ioan Paul al II-lea, ca episcop și ca Papă. În timpul Marelui Jubileu al anului 2000, el a spus: „O nouă perioadă se deschide în fața ochilor noștri: este timpul aprofundării învățăturilor conciliare, timpul recoltării a ceea ce părinții conciliari au semănat și generația din acești ani a îngrijit și a așteptat. Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican a fost o adevărată profeție pentru viața Bisericii; va continua să fie astfel pentru mulți ani din cel de-al treilea mileniu abia început” (Discurs la Întâlnirea internațională despre aplicarea Conciliului al II-lea din Vatican, 27 februarie 2000: Insegnamenti, XXIII, 1 [2000], 278).

Îl rog pe Domnul, prin mijlocirea Sfintei Fecioare, pentru ca întâlnirea voastră să fie stimulent pentru toți – păstori și credincioși laici – ca să aibă în inimă aceeași neliniște de a trăi și de a pune în aplicare Conciliul și a aduce lumii lumina lui Cristos. Vă cer, vă rog, să vă rugați pentru mine și cu afect vă binecuvântez.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 12.11.2015
Publicarea pe acest sit: 12.11.2015
Etichete:

Lasă un răspuns