Discursul Papei la întâlnirea cu autoritățile armene

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu autoritățile armene
și cu membrii corpului diplomatic
Palatul Președințial, Erevan,
vineri, 24 iunie 2016

Domnule președinte,
Stimate autorități,
Stimați membri ai corpului diplomatic
Domnilor și doamnelor,

Este pentru mine motiv de mare bucurie să pot fi aici, să ating solul acestui pământ armean atât de drag, să vizitez un popor cu vechi și bogate tradiții, care a mărturisit cu curaj credința sa, care a suferit mult, dar care s-a renăscut mereu.

„Cerul nostru turcoaz, apele limpezi, lacul de lumină, soarele de vară și de iarnă, crivățul, […] piatra mileniilor, […] cărțile sculptate, devenite rugăciune” (Elise Ciarenz, Ode Armeniei). Acestea sunt câteva imagini puternice pe care un ilustru poet al vostru ni le oferă pentru a ne lumina cu privire la profunzimea istoriei și cu privire la frumusețea naturii Armeniei. Ele cuprind în puține expresii ecoul și densitatea experienței glorioase și dramatice a unui popor și iubirea mistuitoare față de patria sa.

Vă sunt foarte recunoscător, domnule președinte, pentru expresiile gentile de bun-venit pe care mi le-ați adresat în numele guvernului și al locuitorilor Armeniei și pentru că mi-ați oferit posibilitatea, grație invitației dumneavoastră respectuoase, să întorc vizita făcută de dumneavoastră anul trecut în Vatican, când ați luat parte la celebrarea solemnă din bazilica „Sfântul Petru”, împreună cu Sanctitățile Lor Karekin al II-lea, patriarh suprem și catholicos al tuturor armenilor, și Arama I, catholicos al Marii Case din Cilicia, și Preafericirea Sa Nerses Bedros al XIX-lea, patriarh de Cilicia al armenilor, recent decedat. Cu acea ocazie s-a comemorat centenarul lui Metz Yeghérn, „Marele Rău”, care a lovit poporul vostru și a cauzat moartea unei enorme mulțimi de persoane. Acea tragedie, acel genocid, a inaugurat din păcate lista tristă a uriașelor catastrofe din secolul trecut, făcute posibile de aberante motivații rasiale, ideologice sau religioase, care au întunecat mintea călăilor până acolo încât și-au pus în intenție să elimine popoare întregi. Este atât de trist că – atât în aceasta cât și în celelalte – marile puteri priveau în altă parte.

Aduc onoare poporului armean, care, luminat de lumina Evangheliei, și în momentele cele mai tragice ale istoriei sale, a găsit mereu în Cruce și în Învierea lui Cristos forța pentru a se ridica și a relua drumul cu demnitate. Asta revelează cât de profunde sunt rădăcinile credinței creștine și ce comoară infinită de mângâiere și de speranță cuprinde ea. Având în fața ochilor noștri rezultatele nefaste la care au condus în secolul trecut ura, prejudecata și dorința neînfrânată de dominare, doresc cu putere ca omenirea să știe să tragă din acele experiențe tragice învățătura de a acționa cu responsabilitate și înțelepciune pentru a preveni pericolele de a recădea în aceste orori. De aceea, să se multiplice, din partea tuturor, eforturile pentru ca în controversele internaționale să prevaleze mereu dialogul, căutarea constantă și genuină a păcii, colaborarea între state și angajarea asiduă a organismelor internaționale, cu scopul de a construi un climat de încredere propice pentru ajungerea la acorduri durabile, care să privească la viitor.

Biserica catolică dorește să colaboreze activ cu toți cei care au la inimă destinele civilizației și respectarea drepturilor persoanei umane, pentru a face să prevaleze în lume valorile spirituale, demascându-i pe cei care îi ciopârțesc semnificația și frumusețea. În această privință, este de importanță vitală ca toți cei care declară credința lor în Dumnezeu să-și unească forțele lor pentru a-l izola pe oricine care se folosește de religie pentru a duce înainte proiecte de război, de samavolnicie și de persecuție violentă, instrumentalizând și manipulând Sfântul Nume al lui Dumnezeu.

Astăzi, îndeosebi creștinii, ca în timpul primilor martiri și poate mai mult, sunt în unele locuri discriminați și persecutați numai datorită faptului de a mărturisi credința lor, în timp ce prea multe conflicte în diferite zone ale lumii încă nu găsesc soluții pozitive, provocând doliu, distrugeri și migrații forțate a unor întregi populații. De aceea este indispensabil ca responsabilii destinelor națiunilor să întreprindă cu curaj și fără întârzieri inițiative menite să pună capăt acestor suferințe, făcând din căutarea păcii, a apărării și a primirii celor care sunt țintă a agresiunilor și persecuțiilor, din promovarea dreptății și a unei dezvoltări sustenabile obiectivele lor primare. Poporul armean a experimentat aceste situații personal; cunoaște suferința și durerea, cunoaște persecuția; păstrează în amintirea sa nu numai rănile trecutului, ci și spiritul care i-a permis, de fiecare dată, să reînceapă din nou. În acest sens, eu îl încurajez să facă să nu lipsească prețioasa sa contribuție la comunitatea internațională.

Anul acesta este a 25 aniversare a independenței Armeniei. Este o circumstanță fericită pentru care să ne bucurăm și ocazia pentru a comemora rezultatele obținute și pentru a se propune noi ținte spre care să se tindă. Sărbătorile pentru această aniversare fericită vor fi cu atât mai semnificative dacă vor deveni pentru toți armenii, în patrie și în diasporă, un moment special în care să-și adune și să-și coordoneze energiile, cu scopul de a favoriza o dezvoltare civilă și socială a țării, egală și inclusivă. Este vorba de a verifica în mod constant ca să nu dispară niciodată imperativele morale de dreptate egală pentru toți și de solidaritate cu toți cei slabi și mai puțin norocoși (cf. Ioan Paul al II-lea, Discurs de rămas-bun din Armenia, 27 septembrie 2001: Insegnamenti XXIV, 2 [2001], 489). Istoria țării voastre merge în același pas cu identitatea sa creștină, păstrată în decursul secolelor. Această identitate creștină, departe de a împiedica laicitatea sănătoasă a statului, mai degrabă o cere și o alimentează, favorizând cetățenia părtașă a tuturor membrilor societății, libertatea religioasă și respectarea minorităților. Coeziunea tuturor armenilor și angajarea mărită pentru a găsi drumuri utile ca să se depășească tensiunile cu unele țări vecine, vor face mai zveltă realizarea acestor obiective importante, inaugurând pentru Armenia o epocă de adevărată renaștere.

Biserica catolică, la rândul său, deși este prezentă în țară cu resurse umane limitate, este bucuroasă să poată oferi contribuția sa la creșterea societății, îndeosebi în acțiunea sa îndreptată spre cei mai slabi și cei mai săraci, în domeniile sanitar și educativ, și în cel specific al carității, cum dau mărturie opera desfășurată de acum de douăzeci și cinci de ani de spitalul „Redemptoris Mater” la Ashotsk, activitatea institutului educativ la Erevan, inițiativele lui Caritas Armenia și operele gestionate de congregațiile călugărești.

Dumnezeu să binecuvânteze și să ocrotească Armenia, țară luminată de credința, de curajul martirilor, de speranța mai puternică decât orice durere.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 24.06.2016
Publicarea pe acest sit: 24.06.2016
Etichete: , ,

Comments are closed