Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat refugiaților la tabăra de la Moria
insula Lesbos, Grecia, 16 aprilie 2016
Iubiți frați și surori, astăzi am vrut să fiu cu voi și să vă spun că nu sunteți singuri. În aceste luni și săptămâni, ați pătimit multe suferințe în căutarea voastră după o viață mai bună. Mulți dintre voi s-au simțit constrânși să fugă de situații de conflict și de persecuție, mai ales pentru fiii voștri, pentru cei mici ai voștri. Ați făcut mari sacrificii pentru familiile voastre. Cunoașteți durerea de a fi lăsat în urmă tot ceea ce vă este drag și – ceea ce e poate mai greu – fără să știți ce avea să vă aducă viitorul. Mulți alții, asemenea vouă, se află în tabere de refugiați sau în orașe, așteptând, sperând să-și făurească o viață nouă pe acest continent.
Am venit aici împreună cu frații mei, Patriarhul Bartolomeu și Arhiepiscopul Ieronim, pur și simplu pentru a sta cu voi și pentru a asculta poveștile voastre de viață. Noi am venit pentru a atrage atenția lumii asupra acestei grave crize umanitare și pentru a implora rezolvarea ei. Ca oameni ai credinței, dorim să ne unim glasurile pentru a vorbi în mod deschis în numele vostru. Sperăm ca lumea să devină atentă la aceste situații de tragice nevoi și cu adevărat disperate, și să dea dovadă cu demnitate de umanitatea noastră comună.
Dumnezeu a creat oamenii pentru a forma o singură familie; iar când un frate sau o soră de-a noastră suferă, toți suntem afectați. Toți știm din experiență cât e de ușor pentru unele persoane să ignore suferințele altora și chiar să profite de vulnerabilitatea lor. Dar știm și că aceste crize pot să scoată din noi ce e mai bun. Ați văzut acest lucru în voi înșivă și în poporul grec, care a răspuns cu generozitate la nevoile voastre deși se afla el însuși în mijlocul propriilor dificultăți. Ați văzut acest lucru și în multele persoane, îndeosebi tineri veniți din întreaga Europă și din lume, sosite pentru a vă ajuta. Da, foarte multe mai rămân încă de făcut. Dar îi mulțumim lui Dumnezeu că în suferințele noastre nu ne lasă niciodată singuri. Există mereu cineva care ne poate întinde o mână și ne poate ajuta.
Acesta este mesajul pe care doresc să vi-l las astăzi: nu vă pierdeți speranța! Cel mai mare dar pe care ni-l putem face reciproc este iubirea: o privire milostivă, grija de a ne asculta unul pe altul și de a ne înțelege reciproc, un cuvânt de încurajare, o rugăciune. Vă doresc să puteți împărtăși acest dar unii cu alții. Nouă creștinilor ne place să relatăm episodul Bunului Samaritean, un străin care a văzut un om în nevoie și imediat s-a opri să-l ajute. Pentru noi este o parabolă care se referă la milostivirea lui Dumnezeu, o parabolă care se adresează tuturor. El este milostiv. Este totodată și un apel la a arăta aceeași milostivire față de cei care se află în nevoi. Sper ca toți frații noștri și surorile noastre de pe acest continent, asemenea Bunului Samaritean, să vă poată veni în ajutor în acel spirit de fraternitate, solidaritate și respect față de demnitatea umană, care a marcat îndelungata sa istorie.
Iubiți frați și surori, Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți, în mod special pe copii, pe cei în vârstă și pe cei ce suferă în trup și în spirit. Vă îmbrățișez pe toți cu drag. Invoc, asupra voastră și asupra celor care vă însoțesc, darurile dumnezeiești ale tăriei și păcii.