Familia – 22. Sărbătoarea
miercuri, 12 august 2015
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Astăzi deschidem un mic parcurs de reflecție după trei dimensiuni care ritmează, ca să spunem așa, ritmul vieții familiale: sărbătoarea, munca, rugăciunea. Începem cu sărbătoare. Astăzi vom vorbi deci despre sărbătoare. Și spunem imediat că sărbătoarea este o invenție a lui Dumnezeu. Amintim încheierea relatării creației, în Cartea Genezei, pe care am ascultat-o: „Și a împlinit Dumnezeu în ziua a șaptea lucrarea pe care o făcuse. Și s-a odihnit în ziua a șaptea de la toată lucrarea pe care o făcuse. Și Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ea s-a odihnit de la toată lucrarea pe care a creat-o atunci când a făcut-o” (2,2-3). Dumnezeu însuși ne învață importanța la a dedica un timp de contemplație și de bucurie pentru ceea ce în muncă a fost bine făcut. Vorbesc despre muncă, desigur, nu numai în sensul meseriei și al profesiei, ci în sensul mai amplu: fiecare acțiune cu care noi, bărbați și femei, putem colabora la opera creatoare a lui Dumnezeu.
Așadar sărbătoarea nu este lenea de a sta în fotoliu, sau beția unei evadări nechibzuite, nu! Sărbătoarea este înainte de toate o privire iubitoare și recunoscătoare cu privire la munca bine făcută; sărbătorim o muncă. Și voi, noii căsătoriți, sărbătoriți munca unui frumos timp de logodnă: și acest lucru este frumos! Este timpul pentru a-i privi pe copii, sau pe nepoți, care cresc și să ne gândim: ce frumos! Este timpul pentru a privi casa noastră, prietenii pe care îi găzduim, comunitatea care ne înconjoară și să ne gândim: ce lucru bun! Dumnezeu a făcut așa când a creat lumea. Și încontinuu face așa, pentru că Dumnezeu creează mereu, chiar și în acest moment!
Se poate întâmpla ca o sărbătoare să ajungă în circumstanțe dificile sau dureroase și se celebrează eventual „cu un nod în gât”. Și totuși, și în aceste cazuri, îi cerem lui Dumnezeu forța de a nu o zădărnici complet. Voi, mame și tați, știți bine aceasta: de câte ori, din iubire față de copii, sunteți capabili să nu luați în seama neplăcerile pentru a lăsa ca ei să trăiască bine sărbătoarea, să guste sensul bun al vieții! Există atâta iubire în aceasta! Și în domeniul muncii, uneori – fără a renunța la îndatoriri! – noi știm să „infiltrăm” vreo ocazie de sărbătoare: o zi de naștere, o căsătorie, o nouă naștere, precum și o plecare sau o nouă sosire… este important. Este important să facem sărbătoare. Sunt momente de familiaritate în angrenajul mașinii productive: ne face bine!
Adevăratul timp al sărbătorii suspendă munca profesională și este sacru, pentru că amintește bărbatului și femeii că sunt făcuți după chipul lui Dumnezeu, care nu este sclav al muncii, ci Stăpân, așadar și noi nu trebuie să fim niciodată sclavi ai muncii, ci „stăpâni”. Există o poruncă pentru aceasta, o poruncă ce îi interesează pe toți, fără excepție! Și în schimb știm că există milioane de bărbați și femei și chiar copii sclavi ai muncii! În acest timp există sclavi, sunt exploatați, sclavi ai muncii și acest lucru este împotriva lui Dumnezeu și împotriva demnității persoanei umane! Obsesia profitului economic și eficientismul tehnicii pun în pericol ritmurile umane ale vieții, pentru că viața are ritmurile ei umane. Timpul odihnei, mai ales cea duminicală, este destinat nouă pentru ca să ne putem bucura de ceea ce nu se produce și nu se consumă, nu se cumpără și nu se vinde. Și în schimb vedem că ideologia profitului și a consumului vrea să mănânce și sărbătoarea: și ea uneori este redusă la o „afacere”, la un mod pentru a face bani și pentru a-i cheltui. Dar pentru aceasta muncim? Lăcomia de a consuma, care comportă risipa, este un virus urât care, printre altele, ne face să ne simțim la sfârșit mai obosiți decât înainte. Dăunează muncii adevărate, consumă viața. Ritmurile neregulate ale sărbătorii fac victime, adesea tinere.
În fine, timpul sărbătorii este sacru pentru că Dumnezeu îl locuiește într-un mod special. Euharistia duminicală aduce la sărbătoare tot harul lui Isus Cristos: prezența Sa, iubirea Sa, jertfa Sa, faptul de a deveni comunitate, faptul de a fi împreună cu noi… Și astfel fiecare realitate primește sensul ei deplin: munca, familia, bucuriile și trudele de fiecare zi, chiar suferința și moartea; totul este transfigurat de harul lui Cristos.
Familia este înzestrată cu o competență extraordinară pentru a înțelege, a orienta și a susține valoarea autentică a timpului sărbătorii. Ce frumoase sunt sărbătorile în familie, sunt foarte frumoase! Și îndeosebi duminica. Desigur, nu este o întâmplare dacă sărbătorile în care există loc pentru toată familia sunt cele care sunt cele mai reușite! Însăși viața familială, privită cu ochii credinței, ne apare mai bună decât trudele care ne costă. Ne apare ca o capodoperă de simplitate, frumoasă tocmai pentru că nu e artificială, prefăcută, ci capabilă să încorporeze în sine toate aspectele vieții adevărate. Ne apare ca un lucru „foarte bun”, așa cum a spus Dumnezeu la sfârșitul creării bărbatului și femeii (cf. Gen 1,31). Așadar, sărbătoarea este un cadou prețios al lui Dumnezeu; un cadou prețios pe care Dumnezeu l-a oferit familiei umane: să nu îl ruinăm!
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 12.08.2015
Publicarea pe acest sit: 12.08.2015
Etichete: Audiențe generale, Papa F, Serie Familia