Salutul Papei la întâlnirea cu tinerii pe plaja Copacabana

Salutul Sfântului Părinte Papa Francisc
la întâlnirea cu tinerii pe plaja Copacabana
joi, 25 iulie 2013

Preaiubiți tineri, bună seara!

Înainte de toate vreau să vă mulțumesc pentru mărturia de credință pe care o dați lumii. Mereu am auzit spunându-se că la cariocas nu le plac frigul și ploaia, dar voi arătați că credința voastră este mai puternică decât frigul și decât ploaia. Felicitări! Sunteți niște adevărați eroi!

Văd în voi frumusețea feței tinere a lui Cristos și inima mea se umple de bucurie! Îmi amintesc de prima Zi Mondială a Tineretului la nivel internațional. A fost celebrată în 1987 în Argentina, în orașul meu Buenos Aires. Păstrez vii în amintire aceste cuvinte ale fericitului Ioan Paul al II-lea adresate tinerilor: „Am atâta speranță în voi! Îmi doresc mai ales ca să reînnoiți fidelitatea voastră față de Isus Cristos și față de crucea sa răscumpărătoare” (Discurs adresat tinerilor (11 aprilie 1987): Insegnamenti X/1 [1987], 1261).

Înainte de a continua, aș vrea să amintesc tragicul accident din Guyana franceză pe care l-au avut tinerii care veneau la această Zi. Acolo și-a pierdut viața tânăra Sophie Morinière, și alți tineri au fost răniți.

Vă invit să facem un moment de tăcere și de rugăciune către Dumnezeu, Tatăl nostru, pentru Sophie, pentru răniți și pentru rude.

Anul acesta, Ziua se întoarce, pentru a doua oară, în America Latină. Și voi, tinerilor, ați răspuns așa de mulți la invitația Papei Benedict al XVI-lea, care v-a convocat pentru a o celebra. Îi mulțumim din toată inima! Lui care ne-a convocat astăzi, aici, îi trimitem un salut și aplauze puternice. Voi știți că înainte de a veni în Brazilia am discutat cu el și i-am cerut să mă însoțească în călătorie, cu rugăciunea. Și el mi-a spus: vă însoțesc cu rugăciunea și voi fi aproape la televizor. Astfel, în acest moment, ne privește. Privirea mea se extinde asupra acestei mari mulțimi: sunteți așa de mulți! Veniți din toate continentele! Sunteți adesea departe unii de alții nu numai geografic, ci și din punctul de vedere existențial, cultural, social, uman. Dar astăzi sunteți aici, ba chiar astăzi suntem aici, împreună, uniți pentru a împărtăși credința și bucuria întâlnirii cu Cristos, a faptului de a fi discipolii săi. Săptămâna aceasta, Rio devine centrul Bisericii, inima sa vie și tânără, pentru că voi ați răspuns cu generozitate și curaj la invitația pe care Isus v-a adresat-o pentru a rămâne cu El, pentru a fi prietenii săi.

Trenul acestei Zile Mondiale a Tineretului a venit de departe și a străbătut toată națiunea braziliană urmând etapele proiectului „Bota fé – Pune credință”. Astăzi a sosit la Rio de Janeiro. De pe Corcovado, Cristos Răscumpărătorul ne îmbrățișează și ne binecuvântează. Privind această mare, plaja și pe voi toți, îmi vine în minte momentul în care Isus i-a chemat pe primii discipoli ca să-l urmeze pe malul lacului Tiberiadei. Astăzi Isus ne întreabă iar: Vrei să fii discipolul meu? Vrei să fii prietenul meu? Vrei să fii martor al Evangheliei mele? În inima Anului Credinței aceste întrebări ne invită să reînnoim angajamentul nostru de creștini. Familiile și comunitățile voastre locale v-au transmis marele dar al credinței, Cristos a crescut în voi. Astăzi dorește să vină aici pentru a vă întări în această credință, credința în Cristos viu care locuiește în voi, dar am venit și eu pentru a fi întărit de entuziasmul credinței voastre! Voi știți că în viața unui episcop sunt atâtea probleme care cer să fie rezolvate. Și cu aceste probleme și dificultăți, credința unui episcop se poate întrista. Ce urât este un episcop trist! Ce urât! Pentru ca să nu fie tristă credința mea am venit aici pentru a fi contagiat de entuziasmul vostru al tuturor!

Vă salut pe toți cu afect. Voi aici prezenți, veniți din cele cinci continente și, prin intermediul vostru, îi salut pe toți tinerii din lume, îndeosebi pe cei care doreau să vină la Rio de Janeiro și n-au putut veni. Celor care sunt în legătură prin intermediul radioului, televiziunii și internetului, le spun tuturor: Bine ați venit la această sărbătoare a credinței! În diferite părți ale lumii, chiar în acest moment, atâția tineri s-au adunat pentru a trăi împreună cu noi acest moment: să ne simțim uniți unii cu alții în bucurie, în prietenie, în credință. Și fiți siguri: inima mea vă îmbrățișează pe toți cu afect universal. Pentru că lucrul cel mai important astăzi este această reuniune a voastră și reuniunea tuturor tinerilor care ne urmăresc prin intermediul mijloacelor de comunicare. Cristos Răscumpărătorul, de pe vârful muntelui Corcovado, vă primește și vă îmbrățișează în acest oraș foarte frumos Rio!

Un salut deosebit adresez Președintelui Consiliului Pontifical pentru Laici, iubitul și neobositul cardinal Stanislaw Rylko, și tuturor celor care lucrează cu el. Îi mulțumesc monseniorului Orani João Tempesta, Arhiepiscop de São Sebastião do Rio de Janeiro, pentru cordialitatea cu care m-a primit – și doresc să spun aici că toți cariocas știu să primească bine, știu să ofere o mare primire – și îi mulțumesc pentru marea muncă pentru a realiza această Zi Mondială a Tineretului împreună cu episcopii săi auxiliari și cu diferitele dieceze din această Brazilie imensă. Exprim mulțumirea mea tuturor autorităților naționale, statale și locale și ce tuturor celorlalți care au fost implicați pentru a face să devină realitate acest moment unic de celebrare a unității, a credinței și a fraternității. Mulțumesc fraților Episcopi, preoților, seminariștilor, persoanelor consacrate și credincioșilor laici care îi însoțesc pe tineri, din diferite părți ale planetei noastre, în pelerinajul lor spre Isus. Tuturor și fiecăruia o îmbrățișare afectuoasă în Isus și cu Isus.

Frați și prieteni, bine ați venit la a XXVIII-a Zi Mondială a Tineretului, în acest minunat oraș Rio de Janeiro!