Salutul adresat de Cardinalui Ratzinger

Salutul E.S. Card. Joseph Ratzinger,
Decanul Colegiului Cardinalilor

Preafericite Părinte,

exact acum 25 de ani, la această oră, Cardinalii reuniți în Capela Sixtină vă alegeau ca Succesor al Sfântului Petru, și ați spus „da”-ul dumneavoastră harului și poverii unei asemenea misiuni. Acum 25 de ani, proto-diaconul Sacrului Colegiu, Cardinalul Pericle Felici, anunța în mod solemn mulțimea care aștepta în Piața Sfântul Petru: „Habemus Papam”. Acum 25 de ani, de la Balconul Binecuvântărilor, ați rostit pentru întâia oară binecuvântarea Urbi et Orbi și ați cucerit imediat, cu un discurs de neuitat, inimile romanilor, ca și inimile atâtor persoane care vă urmăreau și vă ascultau în lumea întreagă. Atunci ați spus că veniți dintr-o țară îndepărtată. Dar am simțit imediat că credința în Isus Cristos care rezulta din cuvintele dumneavoastră și din întreaga dumneavoastră persoană depășea toate distanțele; că în credință eram cu toții apropiați unii de ceilalți. Ne-ați făcut să experimentăm încă din primul moment această putere a lui Cristos care doboară granițele și aduce pace și bucurie.

În acești 25 de ani, în calitate de Vicar al lui Isus Cristos în succesiunea apostolică, ați umblat neobosit în lume, nu numai pentru a duce oamenilor, dincolo de orice graniță geografică, Evanghelia iubirii lui Dumnezeu care s-a făcut trup în Isus Cristos; ați traversat și continentele spiritului, adesea îndepărtate unul de celălalt și contrapuse, pentru a-i face apropiați pe cei străini, prieteni pe cei îndepărtați, și pentru a face loc în lume păcii lui Cristos (cf. Ef 2, 17). V-ați adresat celor tineri și celor bătrâni, celor bogați și celor săraci, celor puternici și celor umili, și ați demonstrat mereu – urmând exemplul lui Isus Cristos – o iubire particulară față de cei săraci și nevoiași, ducând tuturor o scânteie din adevărul și iubirea lui Dumnezeu.

Ați vestit voința lui Dumnezeu fără teamă, chiar și acolo unde ea este în contrast cu ceea ce gândesc și vor oamenii. Asemenea apostolului Paul, puteți spune că nu ați căutat niciodată să măguliți prin cuvinte, că nu ați căutat niciodată slavă din partea oamenilor, ci că v-ați îngrijit de fiii dumneavoastră ca o mamă. Asemenea lui Paul, și dumneavoastră i-ați îndrăgit pe oameni și ați dorit să le împărtășiți nu doar Evanghelia, ci și însăși viața dumneavoastră (cf. 1Tes 2,5-8). Ați luat asupra dumneavoastră critici și ofense, suscitând însă recunoștință și iubire și făcând să se prăbușească zidurile urii și ale înstrăinării. Putem constata astăzi cum v-ați pus cu toată ființa în slujba Evangheliei și v-ați lăsat consumat (2Cor 12,15). În viața dumneavoastră cuvântul cruce nu este doar un cuvânt. V-ați lăsat rănit de ea în suflet și în trup. Tot asemenea lui Paul, suportați suferința pentru a completa în viața dumneavoastră pământească, pentru trupul lui Cristos care este Biserica, ceea ce lipsește încă pătimirilor lui Cristos (Col 1,24).

Sfinte Părinte, astăzi întreaga Biserică vă mulțumește pentru slujirea pe care ați depus-o în 25 de ani, vă mulțumesc și atâtea surori și atâția frați necatolici, oameni de bunăvoință de alte religii și convingeri. Dorim să vă încredințăm prin rugăciunea noastră bunătății nesecate a Domnului nostru, care v-a chemat și călăuzit de-a lungul întregului dumneavoastră drum. Îl rugăm să vă facă să simțiți și acum lumina prezenței sale. Vă salutăm cu cuvintele vechi ale rugăciunii Bisericii: „Dominus conservet te et vivificet te et beatum te faciat in terra!”.

Aceasta este o beatitudo care depinde – o știm bine – și de fidelitatea noastră a tuturor față de persoana și față de misiunea dumneavoastră ca Succesor al lui Petru. Profităm cu bucurie de această ocazie pentru a vă confirma din nou voința noastră de a persevera „cum Petro et sub Petro” în slujirea lui Cristos și a Bisericii.

Cu aceste sentimente, vă spunem din adâncul inimii:

Felicitări, Sfinte Părinte!