Predica Papei la sărbătoarea Corpus Christi

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la sărbătoarea Corpus Christi
duminică, 2 iunie 2024

„A luat pâinea, a binecuvântat-o” (Mc 14,22). Este gestul cu care se deschide relatarea instituirii Euharistiei în Evanghelia după Sfântul Marcu. Și noi am putea porni de la acest gest al lui Isus – a binecuvânta pâinea – pentru a reflecta asupra celor trei dimensiuni pe care le celebrăm: mulțumirea, amintirea și prezența.

foto: Vatican Media

Prima: mulțumirea. Cuvântul „Euharistie” înseamnă tocmai „mulțumire”: „a mulțumi” lui Dumnezeu pentru darurile sale, și în acest sens semnul pâinii este important. Este alimentul de fiecare zi, cu care purtăm la altar tot ceea ce suntem și ceea ce avem: viață, opere, succese, precum și eșecuri, cum simbolizează obiceiul frumos din unele culturi de a aduna și a săruta pâinea atunci când cade la pământ: pentru a-și aminti că este prea prețioasă pentru a fi aruncată, chiar și după ce a căzut. Așadar, Euharistia ne învață să binecuvântăm, să primim și să sărutăm, mereu, în aducere de mulțumire, darurile lui Dumnezeu, și asta nu numai în celebrare: și în viață.

De exemplu, neirosind lucrurile și talentele pe care Domnul ni le-a dat. Dar și iertând și ridicând pe cel care greșește și cade din slăbiciune sau din greșeală: pentru că totul este dar și nimic nu poate fi pierdut, pentru că nimeni nu poate rămâne la pământ, și toți trebuie să aibă posibilitatea de a se ridica și de a relua drumul. Și noi putem face asta și în viața zilnică, desfășurând munca noastră cu iubire, cu precizie, cu grijă, cu atenție, ca un dar și o misiune. Și a ajuta mereu pe cel care a căzut: numai o dată în viață se poate privi o persoană de sus în jos: pentru a o ajuta să se ridice. Și aceasta este misiunea noastră.

Pentru a aduce mulțumire am putea desigur să adăugăm atâtea alte lucruri. Sunt atitudini „euharistice” importante, pentru că ne învață să percepem valoarea a ceea ce facem și a ceea ce oferim.

Prima, a aduce mulțumire. A doua: „a binecuvânta pâinea” înseamnă a aminti. Ce anume? Pentru vechiul Israel era vorba de a aminti eliberarea din sclavia din Egipt și începutul exodului spre țara promisă. Pentru noi înseamnă a retrăi Paștele lui Cristos, pătimirea și învierea sa, cu care ne-a eliberat de păcat și de moarte. A aminti viața noastră, a aminti succesele noastre, a aminti greșelile noastre, a aminti acea mână întinsă a Domnului care ne ajută mereu să ne ridicăm, a aminti prezența Domnului în viața noastră.

Există unii care spun că sunt liberi să se gândească numai la ei înșiși, care se bucură de viață și care, cu indiferență și eventual cu prepotență, fac tot ceea ce vor în defavoarea celorlalți. Aceasta nu este libertate: aceasta este o sclavie ascunsă, o sclavie care ne face și mai sclavi.

Libertatea nu se întâlnește în seifurile celor care adună pentru sine, nici pe canapelele celor care se aranjează în mod leneș în neangajare și în individualism: libertatea se întâlnește în cenacol unde, fără niciun motiv decât iubirea, se apleacă în fața fraților pentru a le oferi propria slujire, propria viață, ca „mântuiți”.

Și această prezență a sa ne invită și pe noi să devenim aproapele pentru frați acolo unde iubirea ne cheamă.

Iubiți frați și surori, câtă nevoie este în lumea noastră de această pâine, de mirosul său și de parfumul său, un miros care are recunoștință, care are libertate, are proximitate! Vedem în fiecare zi prea multe străzi, probabil mirosind odinioară a pâine scoasă din cuptor, reduse la grămezi de moloz din cauza războiului, a egoismului și a indiferenței. Este urgent a readuce în lume aroma bună și proaspătă a pâinii iubirii, pentru a continua să sperăm și să reconstruim fără a înceta vreodată ceea ce ura distruge.

Aceasta este și semnificația gestului pe care-l vom face peste puțin timp, cu procesiunea euharistică: pornind de la altar, îl vom purta printre casele din orașul nostru pe Domnul. Nu facem asta pentru a ne expune, și nici pentru a arăta ostentativ credința noastră, ci pentru a-i invita pe toți să participe, în Pâinea Euharistiei, la viața nouă pe care Isus ne-a dăruit-o. Să facem procesiunea cu acest spirit. Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 02.06.2024
Publicarea pe acest sit: 02.06.2024
Etichete: ,

Comentariile sunt închise.