Predica Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
la Liturghia in Cena Domini
Bazilica San Pietro, 8 aprilie 2004
1. „I-a iubit până la sfârșit” (Io 13,1). Înainte de a celebra ultimele Paști cu discipolii săi, Isus le-a spălat picioarele. Cu acest gest pe care de regulă îl făceau servitorii, El dorește să imprime în mințile Apostolilor sensul la ceea ce urma să se întâmple peste puțin timp. De fapt, patima și moartea constituie slujirea fundamentală de iubire cu care Fiul lui Dumnezeu a eliberat omenirea de păcat. În același timp, patima și moartea lui Cristos dezvăluie semnificația profundă a noii porunci date de El Apostolilor: „Așa cum eu v-am iubit, așa să vă iubiți unul pe altul” (Io 13,34).
2. „Faceți aceasta întru amintirea mea” (1 Cor 11,24.25) – a spus de două ori, împărțind pâinea devenită Trupul său și vinul devenit Sângele său. „Căci v-am dat exemplu ca și voi să faceți așa cum v-am făcut eu” (Io 13,15) – le recomandase cu puțin timp înainte, după ce le-a spălat Apostolilor picioarele. Creștinii trebuie, așadar, să acționeze „întru amintirea” Maestrului lor în îndeplinirea reciprocă a slujirii în caritate: „spălați-vă picioarele unii altora”. În particular, ei știu că trebuie să îl amintească pe Isus repetând „memorialul” Cinei cu pâinea și vinul consacrate de ministrul sacru care repetă asupra acestora cuvintele pronunțate atunci de Cristos. Acest lucru l-a făcut comunitatea creștină încă din începuturi, după cum o atestă Paul: „Căci ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din potirul acesta, vestiți moartea Domnului până când va veni” (1 Cor 11,26).
3. Memorial în sens deplin este deci Euharistia: Pâinea și Vinul, prin acțiunea Spiritului Sfânt, devin în mod real Trupul și Sângele lui Cristos, care se dau pentru a fi hrană omului de-a lungul pelerinajului său pământesc. În întruparea Cuvântului în pântecele Mariei și în prezența sa în Euharistie stă aceeași logică a iubirii. Este agapa, caritatea, iubirea în cel mai frumos și pur sens. Isus le-a cerut cu insistență discipolilor să rămână în această iubire a sa (Io 15,9). Pentru a rămâne fideli acestei solicitări, pentru a rămâne în El ca mlădițele unite în vie, pentru a iubi cum a iubit El, este necesar să ne hrănim cu Trupul și cu Sângele său. Spunându-le Apostolilor: „Faceți aceasta întru amintirea mea”, Domnul a legat Biserica de memorialul viu al Paștilor sale. Fiind Preotul unic al Noii Alianțe, a dorit să aibă nevoie de oameni care, consacrați de Duhul Sfânt, să acționeze în comuniune intimă cu Persoana sa distribuind hrana vieții.
4. Pentru aceasta, în timp ce privim spre Cristos care instituie Euharistia, conștientizăm încă o dată importanța preoților în Biserică și a legăturii cu sacramentul Euharistiei. În Scrisoarea pe care le-am adresat-o preoților, pentru această zi sfântă, am dorit să repet că Sacramentul altarului este dar și mister, ambele ieșite din Inima lui Cristos în timpul Ultimei Cine. Doar o Biserică îndrăgostită de Euharistie generează, la rândul ei, numeroase vocații sfinte la preoție. Și o face prin intermediul rugăciunii și prin mărturia sfințeniei, oferită în mod special noilor generații.
5. La școala Mariei, „femeia euharistică”, să îl adorăm pe Isus prezent cu adevărat în semnele umile ale pâinii și vinului. Să îl rugăm să nu înceteze să cheme la slujirea altarului preoți după inima sa. Să îi cerem Domnului să nu îi lipsească Poporului lui Dumnezeu Pâinea care îl susține de-a lungul pelerinajului pământesc. Sfânta Fecioară să ne ajute să redescoperim cu uimire că întreaga viață creștină este legată de misterul credinței, pe care îl celebrăm solemn în această seară.