Predica Papei la Liturghia celebrată la Sanctuarul din Șumuleu Ciuc

Predica Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia celebrată la Sanctuarul din Șumuleu Ciuc
sâmbătă, 1 iunie 2019

Cu bucurie și recunoscător lui Dumnezeu, mă aflu astăzi aici, împreună cu voi, dragi frați și surori, în acest îndrăgit sanctuar marian, bogat în istorie și credință, unde, ca fii, venim s-o întâlnim pe Mama noastră și să ne recunoaștem ca frați. Sanctuarele, locuri aproape „sacramentale” ale unei Biserici – spital de campanie, păstrează memoria poporului credincios care, în mijlocul necazurilor sale, nu obosește în a căuta izvorul de apă vie din care să-și împrospăteze speranța. Sunt locuri de sărbătoare și de celebrare, de lacrimi și de implorare. Venim la picioarele Mamei, fără prea multe cuvinte, să ne lăsăm priviți de ea și pentru ca ea, cu privirea ei, să ne conducă la Acela care este „Calea, Adevărul și Viața” (In 14,6).

Nu am venit aici la întâmplare, suntem pelerini. Aici, în fiecare an, în sâmbăta Rusaliilor, voi veniți în pelerinaj pentru a îndeplini legământul înaintașilor voștri și pentru a întări credința în Dumnezeu și devoțiunea față de Preacurata Fecioară Maria, reprezentată de monumentala statuie de lemn. Acest pelerinaj anual aparține moștenirii Transilvaniei, dar aduce cinstire tradițiilor românești și ungurești deopotrivă, participă la el și credincioși de alte confesiuni și este simbolul dialogului, al unității și al fraternității. Este o chemare de a recupera mărturiile de credință devenite viață și mărturiile de viață devenite speranță. A peregrina înseamnă a fi conștienți că venim, ca popor, în casa noastră. Un popor a cărui bogăție stă în miile sale de chipuri, de culturi, de limbi și de tradiții, sfântul popor credincios al lui Dumnezeu, care, împreună cu Maria, este pelerin, cântând milostivirea Domnului. Dacă în Cana Galileei Maria a mijlocit la Isus să facă prima minune, în fiecare sanctuar ea veghează și mijlocește, nu numai în fața Fiului său, dar și în fața fiecăruia dintre noi, pentru a nu lăsa să ni se fure fraternitatea de vocile și rănile trecutului, care alimentează diviziunea și fragmentarea. Evenimentele complexe și triste din trecut nu trebuie uitate sau negate, dar nici nu pot constitui un obstacol sau un argument pentru a împiedica o mult râvnită conviețuire fraternă.

A peregrina înseamnă a ne simți chemați și îndemnați să mergem împreună, cerând de la Domnul harul de a transforma vechile și actualele resentimente și neîncrederea în noi oportunități de comuniune, înseamnă a ne desprinde din siguranța și confortul în care trăim în căutarea unui pământ nou, pe care Domnul vrea să ni-l dăruiască. A peregrina înseamnă provocarea de a descoperi și de a transmite spiritul de a trăi împreună, de a nu ne fi teamă să ne amestecăm, de a ne întâlni și de a ne ajuta. A peregrina înseamnă a participa la acea maree puțin haotică care se poate transforma într-o adevărată experiență de fraternitate, o caravană mereu solidară pentru a construi istoria (cf. Exortația apostolică Evangelii gaudium, 87). A peregrina înseamnă a privi nu atât la ceea ce ar fi putut fi (și n-a fost), ci mai degrabă la tot ceea ce ne așteaptă și nu mai putem amâna. Înseamnă a crede în Domnul care vine și care este în mijlocul nostru, promovând și încurajând solidaritatea, fraternitatea, dorința de bine, de adevăr și de dreptate (cf. ibid., 71). A peregrina este angajarea de a lupta pentru ca aceia care au rămas în urmă ieri să devină protagoniștii de mâine, și pentru ca protagoniștii de astăzi să nu fie lăsați în urmă mâine. Pentru a face aceasta, frați și surori, este nevoie de o muncă de artizan, de a țese împreună viitorul. Iată de ce suntem aici pentru a spune împreună: Mamă, învață-ne să construim împreună viitorul!

Faptul de a fi pelerin la acest sanctuar ne determină să ne îndreptăm privirea spre Maria și spre misterul alegerii lui Dumnezeu. Ea, o fată din Nazaret, o mică localitate din Galileea, la periferia Imperiului roman, precum și la periferia Israelului, prin „da”-ul ei, a avut puterea să înceapă revoluția gingășiei (cf. ibid., 88). Este misterul alegerilor pe care le face Dumnezeu, care își coboară privirea asupra celor slabi pentru a-i umili pe cei puternici. El ne îndeamnă și ne încurajează și pe noi să spunem „da”, ca și ea, ca Maria, pentru a păși pe calea împăcării. Fraților și surorilor, să nu uităm: Domnul nu-l dezamăgește pe cei care riscă! Să mergem, și să mergem împreună, să riscăm, făcând astfel încât Evanghelia să devină acea substanță care să impregneze totul și să le dea popoarelor noastre bucuria mântuirii, în unitate și în fraternitate.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 01.06.2019
Publicarea pe acest sit: 01.06.2019
Etichete: , ,

Documente pe teme asemănătoare:

Comentariile sunt închise.