Predica Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
în sărbătoarea Prezentării Domnului la Templu
și Ziua Mondială a Vieții Consacrate
Vatican, 2 februarie 2012
Iubiți frați și surori,
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului, 40 de zile după nașterea lui Isus, ni-i arată pe Maria și Iosif care, în ascultare față de Legea mozaică, se îndreaptă spre templul din Ierusalim pentru a oferi copilul, întrucât era primul născut, Domnului și a-l răscumpăra printr-un sacrificiu (cf. Lc 2,22-24). Este unul dintre cazurile în care timpul liturgic îl oglindește pe cel istoric, deoarece astăzi se împlinesc exact 40 de zile de la solemnitatea Nașterii Domnului; tema lui Cristos Lumina, care a caracterizat ciclul sărbătorilor Crăciunului și a culminat în solemnitatea Epifaniei, este preluată și extinsă în sărbătoarea de astăzi.
Gestul ritual al părinților lui Isus, ce se înfăptuiește într-un stil de ascundere smerită ce caracterizează Întruparea Fiului lui Dumnezeu, găsește o singură primire din partea bătrânului Simeon și a profetesei Ana. Prin inspirație divină, ei recunosc în acel copil pe Mesia prevestit de profeți. În întâlnirea dintre bătrânul Simeon și Maria, tânără mamă, Vechiul și Noul Testament se unesc într-un mod minunat în aducere de mulțumire pentru darul Luminii, care a strălucit în întuneric și i-a împiedicat stăpânirea: Cristos Domnul, lumină pentru luminarea neamurilor și slava poporului său Israel (cf. Lc 2,32).
În ziua în care Biserica sărbătorește prezentarea lui Isus la templu, se celebrează Ziua Vieții Consacrate. De fapt, episodul evanghelic la care ne referim constituie o imagine semnificativă a dăruirii propriei vieți de către cei care sunt chemați să reprezinte în Biserică și în lume, prin sfaturile evanghelice, trăsăturile caracteristice ale lui Isus, cast, sărac și ascultător, Consacratul Tatălui. În sărbătoarea de astăzi celebrăm, prin urmare, misterul consacrării: consacrare a lui Isus, consacrare a Mariei, consacrare a tuturor celor care săvârșesc urmarea lui Cristos de dragul Împărăției lui Dumnezeu.
Potrivit intuiției Fericitului Ioan Paul al II-lea, care a celebrat-o pentru prima dată în anul 1997, Ziua dedicată vieții consacrate își propune câteva scopuri speciale. Vrea să răspundă, înainte de toate, la exigența de a-l lăuda și a-i mulțumi Domnului pentru darul acestei stări de viață, care aparține sfințeniei Bisericii. Fiecărei persoane consacrate îi este dedicată astăzi rugăciunea întregii Comunități, care aduce mulțumiri lui Dumnezeu Tatăl, dătătorul oricărui bine, pentru darul acestei vocații, și cu credință o invocă din nou. De asemenea, în această ocazie intenționează valorificarea tot mai mult a mărturiei celor care au ales să îl urmeze pe Cristos prin practicarea sfaturilor evanghelice prin promovarea cunoașterii și prețuirii vieții consacrate în Poporul lui Dumnezeu. În sfârșit, Ziua Vieții Consacrate dorește să fie, mai ales pentru voi, iubiți frați și surori care ați îmbrățișat această condiție în Biserică, o ocazie prețioasă de a reînnoi propunerile și de a revigora sentimentele care au inspirat și inspiră dăruirea de voi înșivă Domnului. Acest lucru vrem să îl facem astăzi, acesta este angajamentul pe care ați fost chemați să îl realizați în fiecare zi a vieții voastre.
Cu ocazia celei de a 50-a aniversări de la deschiderea Conciliului al II-lea din Vatican, am proclamat – după cum știți – Anul credinței,care se va deschide în luna octombrie. Toți credincioșii, dar mai ales membrii Institutelor de Viață Consacrată, au primit această inițiativă ca pe un dar, și sper că vor trăi Anul credinței ca timp favorabil pentru reînnoirea interioară, de care se simte mereu nevoia, cu o aprofundare a valorilor esențiale și a exigențelor propriei consacrări. În Anul credinței voi, cei care ați primit chemarea de a-l urma pe Cristos mai îndeaproape prin profesiunea sfaturilor evanghelice, sunteți invitați să aprofundați și mai mult relația cu Dumnezeu. Sfaturile evanghelice, acceptate ca regulă autentică de viață, întăresc credința, speranța și caritatea, care unesc cu Dumnezeu. Această apropiere profundă de Domnul, care trebuie să fie elementul prioritar și caracteristic al existenței voastre, vă va duce la un atașament reînnoit față de El și va avea o influență pozitivă asupra prezenței voastre speciale și formă de apostolat în cadrul Poporului lui Dumnezeu, prin contribuția carismelor voastre, în fidelitate față de Magisteriu, cu scopul de a fi martori ai credinței și ai harului, martori credibili pentru Biserică și pentru lumea de astăzi.
Congregația pentru Institutele de Viață Consacrată și Societățile de Viață Apostolică, prin mijloacele pe care le va considera mai adecvate, va sugera orientări și se va strădui pentru a favoriza ca acest An al credinței să constituie pentru voi toți un an de reînnoire și de fidelitate, astfel încât toți consacrații și consacratele să se angajeze cu entuziasm în noua evanghelizare. În timp ce adresez salutul meu cordial Prefectului Dicasteriului, Monsenior Joao Braz de Aviz – pe care am vrut să îl număr printre Cardinalii ce vor fi creați în Consistoriul următor -, profit cu plăcere de această ocazie pentru a-i mulțumi lui și colaboratorilor săi pentru slujirea prețioasă pe care o aduc Sfântului Scaun și întregii Biserici.
Iubiți frați și surori, mulțumesc și fiecăruia dintre voi, pentru că ați vrut să participați la această Liturgie, care, datorită și prezenței voastre, se remarcă printr-o atmosferă specială de devoțiune și de reculegere. Vă doresc tot binele pentru drumul Familiilor voastre religioase, precum și pentru formarea și apostolatul vostru. Fecioara Maria, ucenica, slujitoarea și mama Domnului, să obțină de la Domnul Isus „celor care au primit darul de a-l urma în viața consacrată să îl poată mărturisi printr-o viață transfigurată, mergând cu bucurie împreună cu toți ceilalți frați și surori spre patria cerească și spre lumina care nu cunoaște apus” (Papa Ioan Paul al II-lea, Exortația apostolică post-sinodală Viața consacrată, 112). Amin.