Pastorala de Paşti a PS Ioan Şişeştean

IOAN
prin harul lui Dumnezeu și grație Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
episcop român unit greco-catolic al Eparhiei de Maramureș

Iubitului nostru cler și popor: bucurie, pace și ajutor de la Dumnezeu, iar de la Noi arhierești binecuvântări și creștineasca salutare „Cristos a înviat”!

„Ziua învierii, să ne luminăm, popoare! Paștile Domnului, Paștile! Că din moarte la viață și de pe pământ la cer, Cristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruință” (Catavasii, cântarea I)

Iubiți frați întru Cristos,

Adevărată cântare de biruință este imnul și salutarea sfintelor Paști. Biruința lui Cristos asupra morții, sfărâmarea încuietorilor cele veșnice care-i țineau pe cei legați în iad, salvarea lui Adam și a drepților celor de dinaintea Întrupării lui Isus. Biruința crucii asupra suferinței, deschiderea porților raiului pentru tâlharul pocăit, și pentru toți care ne ridicăm din moartea provocată de păcat, la practicarea virtuților, care ne vor încununa fruntea în eternitatea fericită. Acolo unde, prin Jertfa și Învierea Sa, „Cristos ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruință” și trăim întru lumina sfintelor Paști.

Dar pentru a ajunge acolo, trebuie să înțelegem și să trăim adevăratul mesaj al Paștilor, mesajul Iubirii care S-a jertfit pe Sine pentru noi: La Înviere nu se ajunge decât prin Cruce, la fericire numai prin acceptarea suferinței!

Iubiți frați întru Cristos,

Nu există înviere fără moarte. Învierea lui Cristos din Duminica Paștilor, a fost precedată de Vinerea Mare, de crucea, patima și moartea Sa. Fiul Omului, cel „împodobit cu frumusețe mai mult decât fiii oamenilor” (Psalm 44,3), devine „Omul Durerilor, omul în fața căruia să-ți acoperi fața” (Isaia 53,3). Această frumusețe dumnezeiască, infinită prin natura Sa, devine omul durerilor. Pe Cristos Cel înafara oricărui păcat L-a trimis Dumnezeu-Tatăl să-Și asume chipul omului păcătos și să Se aducă pe Sine jertfă pentru păcatele tuturor. Așa învăța Sf. Apostol Pavel când scria Corintelor (I Cor 5,21): „De dragul nostru L-a făcut El păcat pe Cel ce n-a cunoscut păcatul, pentru ca-ntru El să devenim noi dreptate lui Dumnezeu”. El, iubirea, adevărul, sfințenia, dreptatea, nevinovăția – devine pentru noi păcatul, necurăția, minciuna, orgoliul… Isus Cristos răstignit pe Cruce cuprinde în Sine toate durerile și mizeriile omenirii, toate nedreptățile și lipsurile zilelor noastre, toate disensiunile dintre oameni și națiuni, dintre culturi și convingeri religioase. El moare pentru mântuirea tuturor. Moartea Sa de bunăvoie pe lemnul Crucii este singura salvare a omului și a omenirii, pentru că este singura și sigura dătătoare de viață pentru toți cei ce-L primesc și cred în numele Lui . Acestora Cristos Domnul, și numai El, le asigură eliberarea din robia păcatului, a patimilor și a morții veșnice. El, Cristos Domnul, ne dă adevărata libertate. El, prin jertfa de pe Cruce ne înfiază, ne face părtași ai împărăției Sale, ca fii ai lui Dumnezeu prin har. Așa scria Sf. Apostol Pavel creștinilor din Roma antică: „Suntem fii ai lui Dumnezeu. Iar dacă suntem fii, suntem și moștenitori – moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Cristos”(8,16-17).

Iubiți frați întru Cristos,

În zilele noastre, constatăm cu întristare că moartea lui Cristos, aducătoare de libertate, este atât de greu și rău înțeleasă și, drept consecință, roadele ei atât de ușor zădărnicite. Căci:

– în numele libertății greșit înțeleasă se violează cele mai sfinte precepte morale, principii naturale privind omul, familia și societatea;

– în numele acestei libertăți se promulgă legi împotriva dreptului la viață, pentru practicarea avortului;

– împotriva familiei, prin legiferarea divorțului, cu urmările lui nefaste: familii dezorganizate, înrobite de patimi, copii lipsiți de protecția și căldura maternă, copii ajunși în stradă, cu premise pentru delicvență;

– în unele țări din Comunitatea Europeană se promulgă legi în favoarea homosexualității, contrară legii firii, după care Dumnezeu a creat bărbat și femeie, și a binecuvântat unirea bărbatului cu femeia lui în vederea nașterii de fii;

– în numele dreptului la libera exprimare, se aduc grave atingeri bunului simț, grave jigniri adresate celor care nu împărtășesc aceleași convingeri.

Toate acestea se întâmplă celor care nu cunosc adevăratul mesaj al Iubirii care S-a jertfit pe Sine pentru noi, deși mesajul Învierii Lui este atât de clar: Pe urmele Crucificatului înviat, avem libertatea și puterea să jertfim instinctele și patimile dezordonate; pentru înviere să ne ducem cu demnitate greul vieții noastre de fiecare zi; pentru înviere să omorâm în mădularele noastre omul cel vechi al păcatului și să trăim după învățătura și pilda vieții lui Cristos, căci așa vom și învia cu El întru mărire. Acceptând crucea suferințelor și morții noastre, după modelul divin, Cristos ne va face părtași chipului învierii Sale.

Așadar, în fața Celui răstignit să ne alăturăm femeilor îndurerate, având-o ca mamă pe Mama Durerilor și să contemplăm nemărginita iubire a lui Dumnezeu față de noi. Să pătrundem adânc, după cât ne este cu putință, în misterul răscumpărării, împărtășindu-ne din roadele morții Sale.

Iubiți frați întru Cristos,

După înviere Isus se arată ucenicilor Săi, împărtășindu-le pacea Sa și transformându-i în martori neînfricați ai învierii Sale. Bucuria de a-L vedea pe Domnul înviat i-a marcat atât de profund, încât această stare sufletească a pus stăpânire pe întreaga lor ființă și pentru întreaga lor viață, toți mărturisindu-L chiar cu prețul vieții lor. Dacă în Ghetsimani și pe Golgota, în patima și moartea Sa, ucenicii L-au părăsit și s-au lepădat de El, după învierea din morți nimeni și nimic nu-i va mai putea despărți de Învățătorul lor iubit ! Așa le va scrie mai târziu, Sf. Pavel, celor din Roma (8,35-39): „Cine ne va despărți de iubirea lui Cristos?: Oare necazul? sau strâmtorarea? sau prigoana? sau foametea? sau golătatea? sau primejdia? sau sabia?!.. Precum este scris [în proorocia lui Zaharia 2,8]: De dragul Tău suntem omorâți toată ziua, socotiți am fost ca niște oi de-njunghiere. Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela Care ne-a iubit. Fiindcă sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălțimea, nici adâncul și nici o altă făptură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu cea întru Isus Cristos, Domnul nostru„.

Iubiți fii ai învierii,

Suferința nu-i ceva rău; este un dar prin care ne unim cu Cristos. Voi, care nu L-ați văzut pe Cristos, toți sunteți martorii învierii, prin prezența voastră aici. Salutul pascal „Cristos a înviat”, „Adevărat c-a înviat” este dovada mărturiei voastre, adică prin aceasta vă faceți părtași martorilor învierii Lui. În virtutea acestei bucurii pascale, să-L mărturisim cu bucurie.

Iubiți frați întru Cristos,

In ziua sfintelor Paști, Biserica se bucură de învierea sufletească a fiilor săi. Și mare este bucuria acestei mame sfinte, care își vede copiii smulgându-se din mormântul păcatelor și reînviind prin vrednicii și merite călăuzitoare spre Paștile cele veșnice.

Cu părintească iubire față de toți creștinii din Eparhia Greco-Catolică de Maramureș, dorim să sporească tot mai mult numărul fiilor vii sufletește ai Bisericii noastre. Pentru aceasta o rugăm pe Preacurata Fecioară Maria, Mama lui Isus și Mama noastră, să ne ajute a pricepe adevăratul mesaj al Paștilor și să fie puternică și neîncetată Mijlocitoare între noi și Fiul său Cel înviat și preamărit.

Cu aceste gânduri, Vă doresc tuturor sărbători sfinte și luminate, adresându-vă din toată inima salutul de biruință și de bucurie al sfintelor Paști: „Cristos a înviat!”

Al vostru rugător către Cel Înviat din morți și către Maria, Preacurata Fecioară de Dumnezeu Născătoare,

+ IOAN
Episcop de Maramureș

Pastorală dată în reședința Noastră
din Baia Mare, la Sărbătoarea Învierii,
23 aprilie 2006, în al doisprezecelea
an al episcopatului Nostru