Pastorala de Paşti a PS Alexandru Mesian

Scrisoare Pastorală
la Sărbătoarea Învierii Domnului
2012

ALEXANDRU

Din mila lui Dumnezeu
și grație Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop român unit, greco-catolic, al Eparhiei Lugojului

Onoratului cler și iubitului popor credincios
har, binecuvântare și mântuire de la Dumnezeu-Tatăl
și de la Domnul nostru Isus Cristos

„Îngerul a strigat celei de har:
Curată Fecioară bucură-te ! Și iară zic: bucură-te,
că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt
și pe morți i-a ridicat. Popoare, veseliți-vă!”
(Din Catavasiile Învierii)

Cristos a înviat!

Iubiți credincioși,

Ziua Învierii Domnului ne conferă bucuria învingerii binelui asupra răului. Adevărul a învins minciuna. Nevinovăția a învins păcatul. Durerea s-a schimbat în bucurie. Bunătatea a învins răutatea. Învierea a învins moartea.

S-a bucurat diavolul când pe strămoșii noștri i-a înșelat la păcat, crezând că prin păcatul strămoșesc tot neamul omenesc i-a căzut pradă și că nu este o putere mai mare care să-l scoată din ghearele lui. Dar s-a înșelat amar, pentru că Fiul lui Dumnezeu s-a coborât pe pământ anume, ca să zdrobească puterea diavolului.

Bucurie diavolească au avut unii oameni când în Vinerea Mare au răstignit pe Cruce pe Fiul lui Dumnezeu. În nebuneasca lor trufie, aceștia strigau lui Isus cel răstignit: „De ești Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!”. De pe cruce, este adevărat, El nu S-a coborât, dar o minune mai mare decât aceasta s-a întâmplat: a treia zi, Isus a înviat din morți!

Învierea lui Cristos a fost cea mai mare minune. A se naște și a muri este lucru firesc omului, dar a învia cu putere proprie numai singur Dumnezeu a putut să facă. Și nașterea lui Cristos este un mister, încât la nașterea Sa îngerii s-au unit cu păstorii și s-au închinat Lui împreună cu magii veniți din răsărit călăuziți de o stea.

Tot misterioasă a fost și moartea Lui, căci soarele s-a întunecat, pământul s-a cutremurat, mormintele s-a deschis și mai mulți morți au înviat. Acestea văzându-le, sutașul păgân a spus: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost acesta!”.

Învierea lui Cristos este minunea minunilor. Prin Învierea Sa, Isus a dovedit mai presus de orice îndoială că este Dumnezeu adevărat și Domnul cerului și al pământului.

Iubiții mei fii sufletești,

Să vedem ce s-a întâmplat de la moartea lui Isus până la Învierea Sa.

Îndată după moartea Sa pe cruce, Isus Cristos S-a coborât în iad (limb), conform Simbolului Apostolilor. „Isus S-a coborât în părțile cele mai de jos ale pământului. Cel ce S-a coborât acela este care S-a și suit” [1].

În timpul acesta, precum ne învață Sfânta Biserică, sufletul lui Cristos s-a coborât în limb, în locul acela unde au fost reținute toate sufletele drepților care au trăit de la Adam până la Isus Cristos. De la întemeierea lumii până la Cristos nici un suflet nu a putut să intre în împărăția cerească, deoarece prin păcatul strămoșesc ușile raiului s-au închis. Singur Cristos, prin jertfa Sa mântuitoare, a putut să-l reabiliteze pe omul căzut. În vreme ce păcătoșii s-au cufundat în iad, cei drepți au fost reținuți într-un loc numit limb, după cum arată Isus în parabola săracului Lazăr, care a fost primit în sânul lui Avraam [2] unde, ce e drept, nu au suferit nimic, dar nu s-au putut desfăta de vederea fericită a lui Dumnezeu. În acest loc au așteptat venirea și răscumpărarea lui Isus Cristos: Adam și Eva, Avraam, Moise, David și toți drepții, până când S-a coborât Isus la ei să-i elibereze. Tocmai pe aceste suflete sfinte care îl așteptau pe eliberatorul lor în sânul lui Avraam le-a eliberat când S-a coborât în iad.

Isus nu S-a coborât în iad ca să-i scape pe cei osândiți, nici ca să distrugă iadul osândirii, ci ca să elibereze pe cei drepți care L-au precedat. Deci Cristos s-a coborât în străfundurile morții pentru ca „cei morți să audă glasul Fiului lui Dumnezeu și, auzindu-l, să învie” [3].

Isus, „Începătorul vieții” [4], „a surpat prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morții, adică pe diavolul, și a izbăvit pe acei pe care frica morții îi ținea în robie toată viața” [5]. Ce mare bucurie a fost pentru aceștia, când Isus S-a coborât la ei ca un învingător și ca un mântuitor să-i elibereze din robia în care erau ținuți.

Iubiți credincioși,

Întorcându-se sufletul lui Isus iarăși în trup, a treia zi, în zori de zi, mormântul și muntele Golgotei s-au cutremurat și ca un fulger luminos a ieșit Isus Domnul din mormânt. Cutremurul, fulgerarea orbitoarei lumini și apariția lui Cristos i-au înspăimântat pe soldații ce păzeau mormântul. Ei au fugit și au intrat în Ierusalim, vestind celor întâlniți pe cale că a înviat Isus Nazarineanul!

Așa cum citim în Sfânta Evanghelie, printre cei care au fost martori ai Învierii Domnului au fost soldații ce păzeau mormântul. Ei au fost și primii care au dus vestea Învierii în Ierusalim, dar de frică și pentru bani au amuțit. Li s-a interzis să vorbească.

Mormântul gol încă este o mărturie a Învierii Domnului: „Pentru ce-L căutați pe Cel viu între cei morți? Nu este aici, ci a înviat” [6]. În cadrul evenimentelor Paștelui, mormântul gol este primul element întâlnit. Mormântul gol a constituit un semn esențial pentru toți. Descoperirea lui de către ucenici a fost primul pas spre recunoașterea faptului însuși al Învierii. Este cazul femeilor sfinte mai întâi, apoi al lui Petru. „Ucenicul pe care-l iubea Isus” [7] afirmă că, intrând în mormântul gol și descoperind „fâșiile de pânză jos” [8] „a văzut și a crezut” [9]. Aceasta presupune că el a constatat, după starea în care se afla mormântul gol, că lipsa trupului lui Isus nu putea fi o lucrare omenească și că Isus nu revenise pur și simplu la o viață pământească, așa cum se întâmplase cu Lazăr.

Maria Magdalena și femeile sfinte, care veneau să isprăvească îmbălsămarea trupului lui Isus, îngropat în grabă în seara Vinerii Sfinte din cauza venirii sabatului, au fost cele dintâi care L-au întâlnit pe Cel înviat. Așadar, femeile au fost primele mesagere ale Învierii lui Cristos pentru apostolii înșiși [10]. Lor, Isus li Se arată după aceea, întâi lui Petru, pe urmă celor doisprezece. Chemat să întărească credința fraților săi, Petru îl vede deci pe Cel înviat înaintea acestora și mărturia lui face comunitatea să exclame: „A înviat cu adevărat Domnul și S-a arătat lui Simon” [11].

În sfârșit, Învierea lui Cristos – și însuși Cristos înviat – este principiu și izvor al învierii noastre viitoare: „Cristos a înviat din morți, pârga celor adormiți (…) căci precum toți mor în Adam, tot astfel toți vor fi înviați în Cristos” [12]. În așteptarea acestei împliniri, Isus Cel înviat trăiește în inima credincioșilor Săi. În El creștinii „gustă puterile veacului viitor” [13] și viața lor este atrasă de Cristos în sânul vieții dumnezeiești, „ca aceia care trăiesc sî nu mai trăiască pentru sine ci pentru Acela care a murit și a înviat pentru ei” [14].

Bucuria Învierii lui Isus durează neschimbat. Apostolii L-au văzut pe Isus viu și s-au bucurat. Au crezut în El, pentru că L-au văzut și au vorbit cu El. Credința lor strălucitoare a aprins și în inimile întregii omeniri focul credinței celei adevărate. Credința noastră, fraților, e aceeași cu credința apostolilor. Să ne bucurăm și noi împreună cu ei de Învierea lui Cristos. În această credință și bucurie a Învierii Domnului nostru Isus Cristos, se unesc cu ei toți martirii, toți sfinții părinți ai Bisericii, toți sfinții, toate sufletele evlavioase.

Învierea lui Cristos este credința, speranța și bucuria noastră și a lumii întregi. De Învierea lui Cristos se bucură cerul și pământul, îngerii și oamenii, se bucură Mama lui Isus, Prea Curata Fecioară Maria, căci Fiul Ei a înviat!

„Cristos a înviat din morți!”. Dacă El nu ar fi înviat din morți, am fi făpturi nefericite, vrednice de plâns. Toate ar fi zadarnice, până și credința noastră. Dar El a înviat! Mormântul e gol și Isus este între noi, viu și biruitor peste toți.

Înainte de a încheia această scrisoare pastorală, dorim să mulțumim Bunului Dumnezeu pentru că întâmpinăm această sărbătoare a Învierii Domnului, având în fruntea Bisericii noastre Române Unite cu Roma, Greco-Catolică pe Prea Fericirea Sa Lucian, care de curând (la 18 februarie 2012) a fost ridicat la rangul de Cardinal de către Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea.

Să ne unim deci, cu toată inima, cu Domnul și Dumnezeul nostru Isus Cristos. El este Împăratul nostru preamărit, care ne cheamă la mărire. Să-L ascultăm și să-L urmăm, păzind poruncile Lui și ferindu-ne de orice păcat.

Cristos Cel înviat să vă dăruiască sănătate, liniște, pace și bucurie !

Sărbători fericite!

Harul Domnului nostru Isus Cristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Spirit să fie cu voi, cu toți. Amin!

† ALEXANDRU
Episcop de Lugoj

Dată la Reședința Noastră Episcopală din Lugoj la Praznicul Învierii Domnului 2012

Însemnare: Această pastorală se va citi în fiecare biserică parohială la Sfânta Liturghie din prima zi de Paști, iar în filii a doua zi.

[1] Efeseni 4,9-19.
[2] Cf. Luca 16,22-26.
[3] Ioan 5,25.
[4] Faptele Apostolilor 3,15.
[5] Evrei 2, 14-15.
[6] Luca 24,26.
[7] Ioan 20,2.
[8] Ioan 20,6.
[9] Ioan 20,8.
[10] Cf. Luca 24,9-10.
[11] Luca 24,34.
[12] 1 Corinteni 15,20-22.
[13] Evrei 6,5.
[14] 2 Corinteni 5,15.