Pastorala de Paşti a ÎPS Aurel Percă

Mesaj cu ocazia Paștilor 2021
al ÎPS Aurel Percă,
Arhiepiscop Mitropolit de București

Preaiubitului și credinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhidieceza de București,

Cristos a înviat! Adevărat a înviat! Aleluia!

 În Mesajul său din anul trecut, Urbi et Orbi, din ziua de Paște, Papa Francisc, în plină pandemie și cu un Paște celebrat în biserici fără credincioși, spunea:

„Astăzi răsună în toată lumea vestirea Bisericii: «Isus Cristos a înviat!» – «Adevărat a înviat!»”

Ca o flacără nouă, această veste bună s-a aprins noaptea: în noaptea unei lumi în luptă deja cu provocări epocale și acum oprimată de pandemie, care pune la grea încercare marea noastră familie umană. În această noapte a răsunat glasul Bisericii: «Cristos, speranța mea, a înviat!» (Secvența pascală).

Este o altă «contaminare», care se transmite de la inimă la inimă – pentru că fiecare inimă umană așteaptă această veste bună. Este contaminarea speranței: «Cristos, speranța mea, a înviat!» Nu este vorba de o formulă magică, ce face să dispară problemele. Nu, învierea lui Cristos nu este acest lucru. Este în schimb victoria iubirii asupra rădăcinii răului, o victorie care nu «trece peste» suferință și moarte, ci le străbate deschizând un drum în abis, transformând răul în bine: marcă exclusivă a puterii lui Dumnezeu.

Cel Înviat este Cel Răstignit, nu un altul. În trupul său glorios poartă rănile de neșters: răni devenite locuri de speranță. Spre el ne îndreptăm privirea noastră pentru ca să vindece rănile omenirii chinuite. (…)

Pentru mulți este un Paște de singurătate, trăit în mijlocul doliului și al atâtor greutăți pe care pandemia le provoacă, de la suferințele fizice la problemele economice.”

La un an de zile, sărbătorim din nou Învierea Domnului, și dacă nu este sub semnul total al fricii, care a cuprins omenirea anul trecut, vom avea parte de un Paște cu unele restricții, impuse de starea de alertă, care ne vor face nostalgici după celebrările solemne de altădată. Pentru că nu vom putea „da drumul” la toate manifestările exterioare de bucurie…

Însă pentru noi creștinii, mesajul central și esențial al Paștelui rămâne neschimbat și, indiferent de restricțiile de care vom avea parte, va răsuna aceeași veste: „Cristos a înviat! Adevărat a înviat!”

Aceasta este vestea care a schimbat direcția istoriei umane, aceasta este vestea care face și astăzi diferența între ceea ce a fost înainte și ceea ce a fost după Învierea lui Isus. Aceasta este vestea care poate alimenta speranța fiecărui om. Și a noastră.

Aceasta este vestea pe care vreau să o reînnoiesc tuturor în numele Bisericii și de a o face să răsune în inimile dumneavoastră, precum și în toate comunitățile Arhidiecezei noastre.

Aceasta este și vestea pe care v-o încredințez, ca să o să puteți comunica tuturor în zilele Paștelui, în casele dumneavoastră și tuturor oamenilor de bunăvoință: Domnul a înviat, El a înviat cu adevărat!

„Nu vă temeți! Știu că-l căutați pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat după cum a zis. Veniți și vedeți locul unde a zăcut. Mergeți în grabă și spuneți discipolilor lui: «A înviat din morți»” (Mt 28, 5-7).

Cu aceste cuvinte, Îngerul Domnului liniștește femeile care au mers să viziteze mormântul în care a fost așezat trupul lui Isus. Aceste cuvinte ne liniștesc și pe noi astăzi. Singurele cuvinte care, dacă sunt acceptate, luminează calea incertă și întunecată a acestui moment pe care îl traversăm de un an de zile din cauza pandemiei de coronavirus.

Deși timpul pe care îl traversăm este încă dominat de nesiguranță, oboseală și frică, deși preocuparea față de sănătatea noastră pare să nu ne dea răgaz, Învierea Domnului – Paștele Domnului – ne amintește că moartea nu este ultimul cuvânt, că speranța nu poate muri; Viața nu poate fi învinsă de moarte! Aceasta este tocmai puterea și frumusețea mesajului de Paște! Pentru că „moartea și viața s-au înfruntat în mod minunat. Stăpânul vieții a murit, dar acum este viu și domnește” (Secvența pascală).

Cristos a înviat! Acesta este mesajul central, decisiv și fundamental pe care Biserica este chemată să-l aducă fraților săi: pentru că „dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră și zadarnică este credința voastră”(1Cor 15,14). Aceasta este singura veste care merită să fie ascultată pentru a trăi viața din plin, pentru a spera cu siguranță, pentru a iubi cu adevărat. Aceasta este singura „Veste bună” care generează atâtea „vești bune”: acea veste că „El nu este aici, a înviat și merge înaintea ta în Galileea” și care poate genera în toți bucurie și speranță!

„Haec est dies quam fecit Dominus, exultemus et laetemur in ea!”

 Liturgia pascală cântă și repetă cu bucurie în Timpul pascal acest verset al psalmistului: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim în ea!” (Ps 117, 24).

Mi se pare deosebit de frumos și emoționant acest strigăt de bucurie pe care îl lansează Biserica în Noaptea sfântă a Paștelui și care se va întinde pe întreaga perioadă a Timpului pascal! Ca și cum ar voi să ne spună că numai El, Domnul, putea construi o asemenea zi, și nu numai, dar că este unica zi adevărată: toate celelalte zile sunt adevărate, au o consistență a lor, numai dacă se împărtășesc din această zi.

Paștele este cu adevărat ziua cea mai lungă, dar și cea mai mare și cea mai luminoasă dintre toate zilele istoriei.

Dacă am fi întrebați care zi este cea mai importantă dintre toate zilele, răspunsul cel mai exact ar trebui să fie în mod necesar: astăzi, „această zi pe care a făcut-o Domnul!”

Paștele este cea mai lungă zi din calendar, pentru că îmbrățișează toate zilele și toate veacurile veacurilor!

Paștele este ziua cea mai mare, pentru că înregistrează cea mai puternică explozie de viață care poate exista! Dacă creația a fost trecerea de la „a nu fi” la „a fi”, învierea marchează trecerea de la moarte la viață, de la „a nu mai fi” la „a fi pentru totdeauna”.

Paștele este ziua cea mai fericită, pentru că nu a fost făcută de mână de om: este ziua făcută de Domnul, pentru a face sărbătoare Fiului său și pentru a face sărbătoare nouă tuturor fiilor săi!

Paștele este ziua cea mai „norocoasă”, pentru că drumul nostru a realizat marea inversare de direcție: de acum înainte, orice altă zi care se va adăuga la cartea noastră de identitate nu este o altă zi de viață în minus, dar o zi în plus, care ne apropie de scopul „sabatului fără de apus”.

Sfântul Augustin a scris că Paștele nu se celebrează ca un aniversar, dar ca un mister: misterul este „ziua vieții noi”, a vieții victorioase asupra morții, ziua care inaugurează viața fără de sfârșit!  Zilele noastre fără mesajul Paștelui sunt lipsite de sens, ar fi numai o aparență de zi și o iluzie.

Învierea lui Cristos este temelia pe care se bazează măreția omului, a oricărei persoane. Sfântul Grigore Nazianzenul are în această privință cuvinte minunate: „Să aprindem o lumină în această zi de sărbătoare. Să ne îmbrățișăm unii pe alții (…) Ieri eram răstignit cu Cristos, astăzi sunt glorificat împreună cu el; ieri muream cu el, astăzi suntem amândoi însuflețiți; ieri eram înmormântați împreună cu Cristos, astăzi eu și el înviem.”

Și mai departe, voind să explice aceste cuvinte, el afirmă: „Să restituim imaginii (omul – imaginea lui Dumnezeu) ceea ce i se cuvine, să recunoaștem demnitatea care ne este înscrisă în ființa noastră, să dăm cinste arhetipului (modelului), să ne străduim să înțelegem importanța misterului și să-l înțelegem în numele acelui Cristos care a murit și a înviat” (Despre Paște, 1,4-5).

„Regina caeli, laetare, alleluia”! – Bucură-te, Regină a cerului, Aleluia!

Nu o putem uita pe Sfânta Fecioară: ea a stat lângă Crucea Fiului Răstignit, dar Ea s-a bucurat cu siguranță de revederea Fiului Înviat: „Bucură-te, Regină a cerului! Aleluia!”

Frumoasa și străvechea antifonă, pe care o vom recita pe parcursul Timpului pascal, în întregime intercalată cu un „aleluia” de bucurie, ne transpune foarte bine bucuria Maicii Domnului pentru Învierea Fiului ei divin și, împreună cu ea și în ea, bucuria Bisericii și a noastră a tuturor.

Evangheliile nu ne vorbesc despre o apariție specială a lui Isus înviat Mamei sale: acest mister inefabil al bucuriei rămâne sub vălul unei tăceri mistice. Cu toate acestea, este sigur că ea, prima răscumpărată, așa cum a fost într-un mod special aproape de Crucea Fiului său (In 19,25), la fel a avut parte de o bucurie privilegiată a Celui Înviat, de așa natură încât să provoace o bucurie foarte intensă, unică printre cele ale tuturor celorlalte creaturi răscumpărate de Sângele lui Cristos. Maria ne este călăuză în cunoașterea tainelor Domnului: și așa cum în ea și cu ea înțelegem semnificația Crucii, tot așa în ea și cu ea ajungem să înțelegem sensul Învierii, gustând bucuria care emană din ea.

De fapt, Maria, dintre toate creaturile, a crezut încă de la început în tot ceea ce Cuvântul, care s-a întrupat în ea, a săvârșit în lume, pentru mântuirea lumii. Într-o ascensiune de exaltare întemeiată pe credință, bucuria ei a trecut de la cea din „Magnificat”, o bucurie plină de speranță, la cea foarte curată, fără nicio umbră de declin, pentru victoria Fiului ei asupra păcatului și a morții, „bucuria Învierii”!

Preasfânta Fecioară Maria „a cooperat într-un mod cu totul deosebit la opera Mântuitorului, prin ascultare, credință, speranță și iubire aprinsă, pentru a reda sufletelor viața supranaturală” (Lumen Gentium, 61). Și acum,„în iubirea ei maternă, are grijă de frații Fiului său care sunt încă pe cale și amenințați de primejdii și strâmtorări, până ce vor fi duși în patria fericită” (Ibid., 62).

Biserica ne învață să o invocăm pe Maria drept „pricina bucuriei noastre” (causa nostrae laetitiae). Să ne rugăm în Timpul pascal, ritmând zilele cu „Laetare”, „Bucură-te, Regină a cerului”, intercalate de repetatele „aleluia”. Cu Maria și în Maria vrem să descoperim mai mult și să gustăm bucuria Învierii.

Până la sărbătoarea Rusaliilor, Maria a fost împreună cu apostolii în Cenacol, în  așteptarea coborârii Duhului Sfânt. Ea, care a participat la Paștele Fiului ei, în bucuria Învierii sale, și ca Femeia cea nouă, care a trăit Misterul pascal ca nimeni altul lângă Omul nou Cristos, ea este imagine și model al Bisericii în rugăciune comună, în așteptarea Rusaliilor. Astfel Timpul pascal devine și un timp special al Mariei.

Fecioara Maria, Mama lui Isus cel înviat, exemplu al Bisericii și model al speranței, să ne învețe calea fidelității pentru a împărtăși ca ea gloria învierii.

Cucernici părinți preoți, dragi persoane consacrate, iubiți frați și surori în Cristos,

La sărbătoarea Paștelui Dumnezeu reînnoiește Legământul de iubire cu noi în Învierea Fiului său, cerând-ne să mergem pe calea indicată de El, o cale ce duce la acea viață care este mai puternică decât moartea. Dorim cu toții să ne întâlnim la această sărbătoare a Paștelui cu sufletele reînnoite, pentru a fi capabili să devenim martori plini de bucurie ai vieții celei noi, care este darul lui Isus Răstignit și Înviat!

Vă rog să-mi permiteți să intru în casele dumneavoastră și să vă spun împreună cu Preasfințitul Episcop auxiliar Cornel și Înalt Preasfințitul Arhiepiscop emerit Ioan:

Pace vouă!

Sărbători fericite tuturor!

Sărbători fericite și binecuvântate tuturor comunităților și caselor călugărești!

Pace și speranță tuturor familiilor!

Speranță și bucurie pentru toți tinerii și copiii!

Bucurie și speranță pentru cei care sunt încercați de durere, pentru cei care se simt marginalizați sau abandonați și pentru cei din spitale sau cei care se află pe patul de suferință, în spatele gratiilor din închisori sau sunt singuri în casele lor!

Pace și binecuvântare tuturor celor care și-au pus speranța în Cristos și participă activ la viața Bisericii!

Binecuvântarea mea pascală să vă aducă tuturor un zâmbet pe buze, bucurie și speranță în inimi!

Tuturor vă doresc Sărbători fericite! Cristos a înviat! Aleluia!

Cu binecuvântarea mea arhierească și de păstor,

† Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit de București