Mesajul Urbi et Orbi – Crăciun

Mesajul Urbi et Orbi
al Sfântului Părinte Papa Leon al XIV-lea
25 decembrie 2025

Dragi frați și surori,

„Să ne bucurăm cu toții în Domnul, căci Mântuitorul nostru s-a născut în lume. Astăzi a coborât din cer la noi pacea adevărată.” (Antifona de Intrare la Liturghia de Ajunul Crăciunului). Așa cântă liturghia în Ajunul Crăciunului și așa răsună în Biserică anunțul din Betleem: Pruncul născut din Fecioara Maria este Cristos Domnul, trimis de Tatăl ca să ne mântuiască de păcat și din moarte. El este pacea noastră, Cel care a învins ura și dușmănia cu iubirea milostivă a lui Dumnezeu. Din acest motiv, „Nașterea Domnului este Nașterea păcii” (Sfântul Leon cel Mare, Predica 26).

foto: Vatican Media

Isus s-a născut într-un grajd, pentru că nu era loc pentru El în adăpost. De îndată ce s-a născut, mama lui, Maria „l-a înfășat în scutece și l-a așezat într-o iesle” (cf. L 2:7). Fiul lui Dumnezeu, prin care au fost create toate, nu este primit, iar leagănul său este o iesle săracă pentru animale.

Cuvântul veșnic al Tatălui, pe care cerurile nu-l pot cuprinde, a ales să vină în lume în acest fel. Din iubire a voit să se nască dintr-o femeie, pentru a împărtăși umanitatea noastră; din iubire a acceptat sărăcia și respingerea și s-a identificat cu cei care sunt marginalizați și excluși.

În nașterea lui Isus, se profilează deja alegerea fundamentală care va călăuzi întreaga viață a Fiului lui Dumnezeu, până la moartea lui pe cruce: alegerea de a nu ne cere să purtăm povara păcatului, ci de a o purta El în locul nostru, de a se împovăra cu ea. Doar El putea face asta. Dar, în același timp, a arătat ceea ce numai noi putem face, și anume să ne asumăm fiecare partea noastră de responsabilitate. Da, pentru că Dumnezeu, care ne-a creat fără de noi, nu ne poate mântui fără de noi (cf. Sfântul Augustin, Predica 169, 11, 13), adică fără voința noastră liberă de a iubi. Cel care nu iubește nu se mântuiește, e pierdut. Și cine nu-și iubește fratele pe care îl vede, nu-l poate iubi pe Dumnezeu pe care nu-l vede (cf. 1In 4:20).

Surori și frați, iată calea păcii: responsabilitatea. Dacă fiecare dintre noi – la toate nivelurile – în loc să-i acuze pe alții, și-ar recunoaște mai întâi propriile lipsuri și i-ar cere iertare lui Dumnezeu, și în același timp s-ar pune în locul celor care suferă, ar arăta solidaritate cu cei mai slabi și mai oprimați, atunci lumea s-ar schimba.

Isus Cristos este pacea noastră, în primul rând, pentru că ne eliberează de păcat și apoi pentru că ne arată calea de urmat pentru a depăși conflictele, toate conflictele, de la cele interpersonale la cele internaționale. Fără o inimă liberă de păcat, o inimă iertată, nu poți deveni un om – bărbat și femeie – al păcii și constructor al păcii. De aceea Isus s-a născut în Betleem și a murit pe cruce: ca să ne elibereze de păcat. El este Mântuitorul. Cu harul Său, fiecare dintre noi poate și trebuie să-și aducă propria contribuție pentru a respinge ura, violența, opoziția și a practica dialogul, pacea și reconcilierea.

În această zi de sărbătoare, aș dori să transmit o salutare călduroasă și părintească tuturor creștinilor, în special celor care trăiesc în Orientul Mijlociu, pe care i-am întâlnit recent în prima mea Călătorie Apostolică. Le-am ascultat temerile și cunosc bine sentimentul lor de neputință în fața dinamicilor de putere care îi depășesc. Copilul care se naște astăzi la Betleem este același Isus care spune: „Să aveți pace în mine. În lume aveți necazuri, dar aveți curaj: eu am învins lumea!” (In 16:33).

Să cerem de la El dreptatea, pacea și stabilitatea pentru Liban, Palestina, Israel și Siria, având încredere în aceste cuvinte divine: „Lucrarea justiției va fi pacea și rodul dreptății va fi pentru totdeauna liniștea și siguranța.” (Is 32:17).

Principelui păcii îi încredințăm întregul continent european, rugându-l să continue să-i inspire un simț comunitar și de colaborare, fidel rădăcinilor sale creștine și istoriei sale, solidar și primitor cu cel aflat în nevoi. Să ne rugăm într-un mod special pentru martirizatul popor ucrainean: ca să înceteze vuietul armelor și ca părțile implicate, susținute de angajamentul comunității internaționale, să găsească curajul de a dialoga într-un mod sincer, direct și respectuos.

De la Copilul din Betleem implorăm pace și mângâiere pentru victimele tuturor războaielor care au loc în lume, în special pentru cele uitate; și pentru cei care suferă din cauza nedreptății, instabilității politice, persecuției religioase și terorismului. Îi amintesc într-un mod special frații și surorile din Sudan, Sudanul de Sud, Mali, Burkina Faso și Republica Democrată Congo.

În aceste ultime zile ale Jubileului Speranței, să ne rugăm lui Dumnezeu făcut om pentru dragul popor din Haiti, ca să înceteze toate formele de violență din țară și să poată progresa pe calea păcii și reconcilierii.

Fie ca Pruncul Isus să-i inspire pe cei din America Latină care au responsabilități politice, pentru ca, în fața numeroaselor provocări, să se acorde spațiu dialogului pentru binele comun și nu excluderilor ideologice și partizane.

Îi cerem Prințului Păcii să lumineze Myanmarul cu lumina unui viitor al reconcilierii: să redea speranța generațiilor tinere, să călăuzească întregul popor birman pe căile păcii și să-i însoțească pe cei care trăiesc fără casă, siguranță sau încredere în viitor.

Îi cerem ca să restabilească vechea prietenie dintre Thailanda și Cambodgia și ca părțile implicate să continue să lucreze pentru reconciliere și pace.

Să-i încredințăm, de asemenea, popoarele din Asia de Sud și Oceania, greu încercate de recentele și devastatoarele calamități naturale care au afectat grav populații întregi. În fața acestor încercări, invit pe toată lumea să reînnoiască cu convingere angajamentul nostru comun de a-i ajuta pe cei care suferă.

Dragi frați și surori,

în bezna nopții, „a venit în lume lumina cea adevărată, lumina care luminează fiecare om” (In 1:9), dar „ai săi nu l-au primit” (In 1:11). Să nu ne lăsăm învinși de indiferență față de cel care suferă, pentru că Dumnezeu nu este indiferent la necazurile noastre.

Făcându-se om, Isus își asumă fragilitatea noastră, se identifică cu fiecare dintre noi: cu cel care nu mai are nimic și a pierdut totul, asemenea locuitorilor din Gaza; cu cel aflat în pragul foametei și al sărăciei, asemenea poporului yemenit; cu cel nevoit să fugă din pământul său pentru a căuta un viitor în altă parte, asemenea atâtor refugiați și migranți care traversează Mediterană sau străbat Continentul american; cu cel care nu mai are de muncă și cu cel care caută muncă, asemenea atâtor tineri care se chinuie să găsească un loc de muncă; cu cel exploatat, asemenea atâtor muncitori prost plătiți; cu cel care se află în închisoare și trăiește adesea în condiții inumane.

La inima lui Dumnezeu ajunge invocarea păcii care se înalță din fiecare țară, după cum scrie un poet:

„Nu pacea unui armistițiu,
nici măcar viziunea lupului și a mielului,
ci mai degrabă
ca în inimă, atunci când emoția se stinge
și poți vorbi doar despre o mare oboseală.
[…]
Fie ca să vină
Asemenea florilor sălbatice,
pe neașteptate, pentru că are nevoie de ele câmpia:
pace sălbatică.”[1]

În această zi sfântă, să ne deschidem inimile către frații și surorile noastre care se află în nevoie și în suferință. Procedând astfel, o deschidem Pruncului Isus, care cu brațele deschise ne primește și ne descoperă dumnezeirea Sa: „Dar, tuturor celor care L-au primit, le-a dat puterea să devină copii ai lui Dumnezeu” (In 1:12).

Peste câteva zile se va încheia Anul Jubiliar. Porțile Sfinte vor fi închise, dar Cristos, speranța noastră, rămâne mereu cu noi! El este Poarta mereu deschisă care ne introduce în viața divină. Este Vestea bună a acestei zile: Copilul care s-a născut este Dumnezeu făcut om; El nu vine să osândească, ci să mântuiască; apariția lui nu este una trecătoare, El vine să rămână și să se dăruiască pe Sine. În El fiecare rană se vindecă și fiecare inimă își află odihna și pacea. „Nașterea Domnului este Nașterea păcii.”

Tuturor vă doresc din inimă un senin și sfânt Crăciun!

Notă:
[1] Y. Amichai, “Wildpeace”, în Poezia lui Yehuda Amichai, Farrar, Straus și Giroux, 2015.