Mesajul Papei adresat participanților la conferința „A înfrunta disparităţile globale în materie de sănătate”

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat participanților la A XXXII-a
Conferință Internațională despre tema
„A înfrunta disparitățile globale în materie de sănătate”
Vatican, 18 noiembrie 2017

Veneratului frate
cardinal Peter Kodwo Appiah Turkson
prefect al Dicasterului pentru Slujirea și Dezvoltarea Umană Integrală

Doresc să transmit salutul meu cordial participanților la A XXXII-a Conferință Internațională despre tema A înfrunta disparitățile globale în materie de sănătate. Mulțumesc din inimă celor care au colaborat pentru eveniment, îndeosebi Dicasterului pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale și Confederației Internaționale a Instituțiilor Sanitare Catolice.

În Conferința de anul trecut, în fața câtorva date pozitive referitoare la așteptarea de viață medie și la lupta împotriva bolilor la nivel global, a rezultat clar marea diferență dintre țările bogate și țările sărace la accesul la îngrijirile și la tratamentele sanitare. Astfel s-a decis să se înfrunte concret tema disparităților și a factorilor sociali, economici, ambientali și culturali care le alimentează. Biserica nu poate să nu se intereseze de aceasta, având conștiința că misiunea sa, orientată spre slujirea ființei umane, creată după imaginea lui Dumnezeu, este ținută să se ocupe și de îngrijirea demnității sale și de drepturile sale inalienabile.

În noua Cartă a Lucrătorilor Sanitari este scris în această privință că „dreptul fundamental la ocrotirea sănătății este legat cu valoarea dreptății, conform căreia nu există diferențe de popoare și națiuni, ținând cont de situațiile obiective de viață și de dezvoltare a lor, urmărind binele comun, care este în același timp binele tuturor și al fiecăruia” (nr. 141). Biserica sugerează că armonizarea dreptului la ocrotirea sănătății și a dreptului la justiție să fie asigurată de o distribuire egală a structurilor sanitare și a resurselor financiare, conform principiilor de solidaritate și de subsidiaritate. Așa cum amintește Carta, „și responsabilii activităților sanitare trebuie să se lase provocați în mod puternic și singular, conștienți că «în timp ce săracii din lume bat încă la porțile bogăției, lumea bogată riscă să nu mai audă acele bătăi la poarta sa, din cauza unei conștiințe de acum incapabile să recunoască umanul»” (nr. 91; Benedict al XVI-lea, Scrisoarea enciclică Caritas in veritate, 75).

Aflu cu satisfacție că la Conferință s-a elaborat un proiect pentru a înfrunta concret aceste provocări: instituirea unei platforme operative de împărtășire și colaborare între instituțiile sanitare catolice prezente în diferitele contexte geografice și sociale. Încurajez cu bucurie actorii din acest proiect să persevereze în angajare, cu ajutorul lui Dumnezeu. La asta sunt chemați înainte de toate lucrătorii sanitari și asociațiile lor profesionale, ținuți să devină promotori ai unei sensibilizări tot mai mari la instituții, la entitățile asistențiale și la industria sanitară, pentru ca toți să poată beneficia realmente de dreptul la ocrotirea sănătății. Desigur, el nu depinde numai de asistența sanitară, ci și de factori economici, sociali, culturali și decizionali complecși. De aceea „necesitatea de a rezolva cauzele structurale ale sărăciei nu poate să aștepte, nu numai pentru o exigență pragmatică de a obține rezultate și de a pune în ordine societatea, ci și pentru a o vindeca de o boală care o face fragilă și nedemnă și care va putea s-o ducă doar la noi crize. Planurile asistențiale, care fac față câtorva urgențe, ar trebui să se considere numai ca răspunsuri provizorii. Atât timp cât nu se vor rezolva în mod radical problemele săracilor, renunțând la autonomia absolută a piețelor și a speculației financiare și atacând cauzele structurale ale inegalității, nu se vor rezolva problemele lumii și în definitiv nicio problemă. Inegalitatea este rădăcina relelor sociale” (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 202).

Aș vrea să mă opresc și asupra unui aspect de care nu se poate face abstracție, mai ales pentru cel care-l slujește pe Domnul dedicându-se sănătății fraților. Dacă aspectul de organizare este fundamental pentru a presta îngrijirile datorate și a oferi cea mai bună atenție ființei umane, este necesar și să nu lipsească niciodată, în lucrătorii sanitari, dimensiunile ascultării, însoțirii și sprijinirii persoanei. Isus, în parabola bunului samaritean, ne oferă atitudinile prin care să concretizăm îngrijirea față de aproapele nostru marcat de suferință. Înainte de toate samariteanul „vede”, își dă seama și „i se face milă” față de omul despuiat și rănit. Nu este o milă sinonimă numai cu necazul sau neplăcerea, este ceva mai mult: indică predispoziția de a intra în problemă, să ne punem în situația celuilalt. Chiar dacă omul nu poate egala mila lui Dumnezeu, care intră în inima omului și locuind în el îl regenerează, totuși poate s-o imite „apropiindu-se”, „pansând rănile”, „ocupându-se de el”, „îngrijindu-se” (cf. Lc 10,33-34). O organizație sanitară eficientă și în măsură să înfrunte disparitățile nu poate uita izvorul său primar: compasiunea medicului, infirmierului, lucrătorului, voluntarului, a tuturor celor care pe această cale pot să sustragă durerea de la singurătate și de la angoasă.

Compasiunea este o cale privilegiată și pentru a edifica dreptatea, pentru că, punându-ne în situația celuilalt, nu numai că ne permite să le întâlnim trudele, dificultățile și fricile, dar și să descoperim, în cadrul fragilității care caracterizează fiecare ființă umană, prețiozitatea și valoarea sa unică, într-un cuvânt: demnitatea. Pentru că demnitatea umană este fundamentul dreptății, în timp ce descoperirea valorii inestimabile a fiecărui om este forța care ne face să depășim cu entuziasm și abnegație disparitățile.

În sfârșit, doresc să mă adresez reprezentanților câtorva firme farmaceutice care au fost convocate aici la Roma pentru a înfrunta problema accesului la terapiile antiretrovirale la vârstă pediatrică. Există un pasaj din Noua Cartă pentru Lucrătorii Sanitari pe care aș vrea să v-o încredințez: „Dacă nu se poate nega că cunoașterea științifică și cercetarea firmelor de medicamente au legi proprii de care trebuie să țină cont, cum ar fi, de exemplu, ocrotirea proprietății intelectuale și un profit egal ca sprijin pentru inovație, acestea trebuie să găsească o compunere adecvată cu dreptul la accesul la terapiile esențiale și/sau necesar mai ales din țările mai puțin dezvoltate și asta mai ales în cazul așa-numitelor boli rare și neîngrijite, la care se adaugă conceptul de medicamente orfane. Strategiile sanitare, menite urmăririi dreptății și binelui comun, trebuie să fie sustenabile economic și etic. De fapt, în timp ce trebuie salvgardate sustenabilitatea fie a cercetării, fie a sistemelor sanitare ar trebui în același timp să se facă disponibile medicamente esențiale în cantități adecvate, în forme farmaceutice de care să se poată folosi și de calitate garantată, însoțite de o informație corectă și cu prețuri accesibile pentru indivizi și pentru comunități” (nr. 92).

Vă mulțumesc pentru angajarea generoasă cu care exercitați misiunea voastră prețioasă! Vă dau binecuvântarea apostolică și vă cer să vă amintiți de mine în rugăciune.