Mesajul Papei adresat membrilor Ordinului Militar Suveran de Malta

Mesajul Sfântului Părinte Papa Leon al XIV-lea
adresat membrilor Ordinului Militar Suveran de Malta
cu ocazia celebrării solemnității Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul
marți, 24 iunie 2025

Sunt deosebit de bucuros să vă adresez acest mesaj cu ocazia celebrării solemnității Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, protector al ordinului vostru călugăresc, care îi poartă numele.

Biserica vă mulțumește pentru tot binele pe care îl faceți acolo unde este nevoie de iubire, uneori în situații foarte dificile. Vă mulțumește și pentru angajarea de reînnoire pe care o duceți înainte de câțiva ani, pentru o mai mare fidelitate față de evanghelie, în strânsă și cordială colaborare cu cardinalul patron, reconfirmat de mine în funcția sa. Continuați în această direcție!

Putem spune că Sfântul Ioan Botezătorul, încă înainte de nașterea sa, a îndeplinit misiunea primită de la Dumnezeu de a fi vestitor al lui Isus. A făcut asta cu austeritate radicală în timpul întregii sale vieți. Ideea sa despre Mesia la început era încă prea legată de aceea a unui judecător riguros (cf. Mt 3,7-12). Isus îl ajută să schimbe perspectiva, să se convertească, înainte de toate atunci când i se prezintă cerând să fie botezat, amestecat cu umilință printre atâția penitenți (cf. Mt 3,13-17). După această manifestare, Ioan îl indică pe Isus ca Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (cf. In 1,29.36). Urmând invitația sa, doi dintre discipolii săi devin discipoli ai lui Isus (cf. In 1,37). Iar Botezătorul, dându-și viața în afirmarea adevărului, va deveni un martor al lui Isus, care este Adevărul.

Sfântul Ioan Botezătorul, protectorul vostru ceresc, trebuie să lumineze viața voastră și misiunea pe care sunteți chemați să o îndepliniți în Biserică prin acțiunea Duhului Sfânt.

Scopul ordinului vostru este tuitio fidei și obsequium pauperum. Două aspecte ale unei singure carisme: credința care este propagată și ocrotită în dăruirea iubitoare față de săraci, față de marginalizați, față de toți cei care au nevoie de sprijinul, de ajutorul altora. Să nu se limiteze la a ajuta necesitățile săracilor, ci să le vestiți iubirea lui Dumnezeu prin cuvinte și mărturie. Dacă acest lucru ar lipsi, ordinul ar pierde propriul caracter religios și s-ar reduce la a fi o organizație cu scop filantropic.

Iubirea pe care fiecare dintre noi trebuie să o ofere altora este aceea care se pune la nivelul celor care o primesc, așa cum a făcut Isus, care s-a pus la nivelul nostru, în solidaritate cu cei disprețuiți, cu cei cărora le este luată viața, pentru că este considerată fără valoare (cf. Lc 10,29-37). De aceea, Isus poate primi un răspuns de iubire de la noi, pentru că în această coborâre a sa ne comunică iubirea sa, pe care noi i-o putem întoarce cu recunoștință. Așa este cu săracul. Dacă îl iubim punându-ne la nivelul său, iubirea pe care i-o comunicăm se întoarce la noi în recunoștința sa, făcută nu din umilire, ci din bucurie.

Aceasta este tuitio fidei, pentru că, făcând aceasta, voi transmiteți concret credința în Dumnezeu iubire, oferind experiența apropierii sale.

Pentru a proteja și a păstra credința, apostolul Paul ne arată cum să ne echipăm: să îmbrăcăm armura lui Dumnezeu pentru a rezista curselor diavolului; să ne încingem mijlocul cu adevărul; să îmbrăcăm platoșa dreptății; să luăm scutul credinței, cu care să stingem săgețile aprinse ale Celui Rău; să luăm coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu (cf. Ef 6,11-18).

Desigur, pentru numeroasele fapte de bine lăudabile pe care ordinul vostru le face în diferite părți ale lumii, aveți nevoie de atâtea mijloace, inclusiv economice, și de atâtea medieri. Dar trebuie să fim întotdeauna atenți să considerăm mijloacele doar ca atare, funcționale pentru atingerea scopului.

Totuși, pentru a atinge un scop bun, mijloacele trebuie să fie bune; dar în acest domeniu ispita se poate prezenta cu ușurință sub masca binelui, ca iluzie de a putea atinge scopurile bune pe care cineva și le propune cu mijloace care s-ar putea dovedi după aceea că nu sunt conforme cu voința lui Dumnezeu. Chiar și Isus a fost ispitit în aceasta, când Cel Rău „i-a arătat toate împărățiile lumii și gloria lor” (Mt 4,8) și i-a promis că i le va da, dacă îl va adora. Însă atunci Isus nu ar mai fi fost Slujitorul suferind al lui Dumnezeu, care în umilință se dezbracă de orice putere lumească pentru a cuceri, cu iubire, iubirea omului. Isus reafirmă, și în această ispită deosebit de subtilă, supremația lui Dumnezeu și nu se vinde puterii acestei lumi. Dacă ar fi consimțit ispitei, Isus ar fi adoptat mijloace ilicite și nu ar fi obținut scopul stabilit de Tatăl pentru misiunea sa. Ordinul de Malta, de-a lungul istoriei, a asumat mijloace diferite în funcție de contingențe, care trebuie evaluate însă în validitatea lor actuală pentru a obține scopul tuitio fidei și obsequium pauperum.

De-a lungul secolelor, ordinul a asumat o relevanță tot mai mare în cadrul internațional, un tip foarte particular de suveranitate, cu prerogative în acest domeniu care trebuie să fie în mod necesar funcționale pentru scopul tuitio fidei și obsequium pauperum. Dacă aceste prerogative ar fi folosite de voi lăsându-vă atrași în mondenitate, poate fără să vă dați seama, tocmai din cauza iluziei pe care o comportă mondenitatea, ați risca să acționați pierzând din vedere scopul. Trebuie să ne însușim încontinuu ceea ce este învățat de Isus, care nu i-a cerut Tatălui să ne scoată din lume, pentru că ne trimite în lume, dar că noi nu suntem din lume, după cum el nu este din lume; și i-a cerut Tatălui să ne protejeze de Cel Rău (cf. In 17,14-16.18).

Duhul dezvăluie înșelăciunile Celui Rău, așa că suntem chemați să discernem încontinuu dacă ne conduce Duhul sau Cel Rău sau, în orice caz, interesul nostru.

Sunteți angajați într-un drum de reînnoire. Reînnoirea nu poate fi pur și simplu instituțională, normativă: trebuie să fie înainte de toate interioară, spirituală, pentru că aceasta dă sens schimbărilor normelor. V-ați reînnoit dreptul vostru propriu, Carta Constituțională și Codul Melitense. Acest lucru era necesar, deoarece trebuiau clarificate diferite lucruri, în special natura unui ordin religios, dată și garantată de membrii Primului Grup, dar a cărui forță carismatică este împărtășită și de al Doilea și de al Treilea Grup cu o gradualitate diferită.

Ați finalizat și lucrarea de „Comentariu” la ambele texte normative. O lucrare mai utilă ca niciodată pentru a facilita, pe lângă înțelegerea literală a normelor, și pe cea a fundamentului lor spiritual și teologic, de importanță primordială pentru o interpretare și aplicare corectă în Duh. Cu siguranță, drumul de reînnoire nu este încheiat, dimpotrivă este întotdeauna la începuturi, pentru că el cere convertirea inimii, misiune a întregii vieți pentru fiecare dintre noi. Știm cât de obositoare este convertirea inimii. În special membrii Primului Grup sunt chemați să se angajeze în acest sens pentru a învinge orice ispită de secularizare, adică a unei vieți neanimate de acea radicalitate evanghelică proprie unui ordin religios. Dacă Primul Grup nu parcurge acest drum de convertire, care, deși dificil și solicitant, este susținut de harul Duhului Celui Înviat, nu se poate spera că al Doilea și al Treilea Grup îl vor parcurge, după condiția lor.

Totuși, convertirea este întotdeauna încurajată de o experiență semnificativă care atinge inima noastră. Acțiunea voastră în favoarea Stăpânilor Bolnavi, cum vă place să spuneți, și a săracilor de orice tip, meritorie înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor, este ceea ce susține convertirea voastră. Acțiunea caritativă și apostolică este rod și manifestare a unei spiritualități, cea care încă de la începuturi v-a fost transmisă de Fericitul Gerard și pe care sunteți chemați să o întrupați în lumea de astăzi într-o autenticitate evanghelică tot mai mare, rodul unei purificări continue.

Cu mare bucurie am aflat că există aspiranți care au cerut să înceapă experiența noviciatului și a unui noviciat rezidențial, care este o noutate după o lungă perioadă de dizolvare a vieții comunitare. Acesta este motiv de mare speranță, dar este și o provocare pentru întregul ordin și mai ales pentru formatori. Formarea este un aspect fundamental pentru toate institutele de viață consacrată și este deosebit de angajantă datorită complexității trăirii candidaților în timpul prezent. Aceasta cere mai mult ca niciodată o formare specifică a formatorilor, fără de care munca formativă ar rămâne aproximativă și ineficace, așa cum s-ar întâmpla dacă itinerarul său și conținutul său nu ar fi bine conturate. Formarea nu privește numai Primul Grup, ci, cu modalități diferite, și al Doilea și al Treilea Grup. Ea va trebui să aibă ca scop, ca element fundamental, rugăciunea: liturgică și personală, hrănită de singurătate și tăcere, dimensiuni necesare cu cât cineva se dedică mai mult activității de slujire față de aproapele, pentru ca aceasta să fie mărturie a iubirii lui Dumnezeu, care se face prezent.

De asemenea, este motiv de mare speranță faptul că unii membri cu voturi vor să înceapă o experiență de viață comunitară. Încurajez din inimă această dorință, deoarece viața comunitară forjează concret la caritatea reciprocă și la respectarea autentică a celor trei sfaturi evanghelice. Chiar dacă această intenție va întâmpina unele dificultăți în realizarea sa, acestea se vor putea depăși cu ajutorul Duhului, grație căruia speranța nu înșală (cf. Rom 5,5).

Fecioara din Philermos, Sfântul Ioan Botezătorul și Fericitul Gerard să mijlocească pentru împlinirea tuturor sentimentelor și dorințelor voastre cele mai nobile, în timp ce vă trimit din inimă Binecuvântarea Apostolică, pe care o extind la cei dragi ai voștri și la toți cei pe care îi întâlniți în slujirea voastră.