Mesajul adresat de Colegiul Cardinalilor Sfântului Părinte

Mesajul adresat de Colegiul Cardinalilor Sfântului Părinte
la aniversarea a 25 de ani de pontificat
Vatican, 18 octombrie 2003

Sfinte Părinte!

Colegiul Cardinalilor s-a reunit pentru a-i mulțumi Domnului și dumneavoastră pentru cei 25 de ani de muncă rodnică în calitate de Succesor al Sfântului Petru, pe care în aceste zile se cuvine să îi amintim. În această perioadă de timp, barca Bisericii a navigat adesea împotriva curentului și pe mare agitată. Marea istoriei este agitată de contrastele dintre bogați și săraci, dintre popoare și culturi, dintre posibilitățile deschise de capacitățile omului și pericolul autodistrugerii omului tocmai datorită acestor posibilități. Uneori cerul pare acoperit de nori groși care îl ascund pe Dumnezeu privirii oamenilor și pun în discuție credința. Experimentăm mai mult ca oricând faptul că istoria lumii – conform interpretării lăsată nouă de Augustin – este o luptă între două forme de iubire: iubirea față de sine până la disprețuirea lui Dumnezeu, și iubirea față de Dumnezeu până la disponibilitatea de a se sacrifica pe sine pentru Dumnezeu și pentru aproapele. Și în ciuda faptului că semnele aroganței omului, ale îndepărtării sale de Dumnezeu, se fac simțite și perceptibile mai mult decât dovezile de iubire, vedem, slavă Domnului, chiar astăzi, că în istorie lumina lui Dumnezeu nu s-a stins: marele număr de sfinți și fericiți pe care dumneavoastră, Sfinte Părinte, i-ați ridicat la cinstea altarelor, este un semn elocvent: în numărul lor mare putem recunoaște cu bucurie prezența lui Dumnezeu în istorie, reflectarea iubirii Sale în chipurile oamenilor binecuvântați de Dumnezeu.

În această perioadă de timp, Sanctitatea Voastră, mângâiat în mod constant de prezența iubitoare a Maicii lui Isus, ne-ați călăuzit cu bucuria credinței, cu curajul neînfricat al speranței și cu entuziasmul iubirii. Ați făcut în așa fel încât să putem vedea lumina lui Dumnezeu în ciuda tuturor norilor și să nu prevaleze slăbiciunea credinței noastre care ne face prea ușor să exclamăm: „Doamne, salvează-ne! Pierim!” (Mt 8,25). Vă mulțumim astăzi din inimă pentru acest lucru. Ca pelerin al Evangheliei, dumneavoastră, asemenea apostolilor, ați pornit la drum și ați traversat continentele pentru a duce mesajul lui Cristos, mesajul Împărăției lui Dumnezeu, mesajul iertării, al iubirii și al păcii. Neobosit opportune et importune, ați vestit Evanghelia și, în lumina ei, ați amintit toate valorile fundamentale umane: respectarea demnității omului, apărarea vieții, promovarea dreptății și a păcii. Ați mers, mai ales, în întâmpinarea tinerilor, molipsindu-i cu focul credinței dumneavoastră, cu iubirea dumneavoastră față de Cristos și cu disponibilitatea dumneavoastră de a vă dedica lui trup și suflet. V-ați ocupat de cei bolnavi și suferinzi și ați lansat lumii un apel insistent pentru ca bunurile pământului să fie împărțite în mod egal, iar cei săraci să aibă parte de dreptate și iubire. Ați înțeles porunca unității pe care a dat-o Domnul discipolilor săi ca o poruncă adresată dumneavoastră personal, într-atât încât ați făcut tot posibilul pentru ca cei care cred în Cristos să fie una, pentru ca în miracolul unității, pe care oamenii nu o pot crea, să se recunoască puterea binevoitoare a lui Dumnezeu însuși. Ați mers în întâmpinarea oamenilor de alte religii pentru a trezi în toți dorința de pace și disponibilitatea de a deveni instrument de pace. Astfel, ați devenit pentru întreaga omenire, dincolo de toate barierele și de toate diviziunile, un mare mesager al păcii. Nu ați încetat niciodată să faceți apel la conștiința celor puternici și să îi mângâiați pe cei care sunt victime ale lipsei păcii în această lume. Astfel, ați ascultat de Domnul care le-a promis alor săi: „Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă” (In 14,27). Tocmai prin faptul că ați mers în întâmpinarea celorlalți, nu ați oferit niciodată prilej de îndoială asupra faptului că Cristos este Dumnezeu făcut trup, Fiul unic și Mântuitorul tuturor. Pentru dumneavoastră, vestirea lui Cristos nu înseamnă a impune nimănui ceva străin, ci a le transmite tuturor acel lucru după care în adâncul sufletului toți nădăjduim: iubirea veșnică pe care o așteaptă în taină inima fiecărui om.

„Mântuitorul omului este centrul universului și al istoriei”: aceste cuvinte cu care începe prima dumneavoastră Enciclică au fost ca un sunet de trompetă, care a invitat la o nouă pornire religioasă, concentrând totul în Cristos.

Sfinte Părinte, Colegiul Cardinalilor, la încheierea acestei întâlniri, în care a amintit numai câteva aspecte din cei 25 de ani ai Pontificatului dumneavoastră care s-au scurs până acum, dorește să afirme din nou în mod unanim atașamentul filial față de persoana dumneavoastră și adeziunea fidelă și totală la înaltul dumneavoastră Magisteriu de păstor al Bisericii universale.

„Bucuria Domnului este puterea voastră” spuse preotul Esdra poporului lui Israel într-un moment dificil (Neem. 8,10). Dumneavoastră, Sfinte Părinte, ați reaprins în noi această bucurie a Domnului. Vă suntem recunoscători pentru aceasta. Domnul să vă dea mereu bucuria sa.