Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului

A XXII-a Zi Mondială a Tineretului
„Așa cum eu v-am iubit, așa să vă iubiți unul pe altul” (In 13,34)
Mesajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului
1 aprilie 2007

Dragi tineri,

Cu ocazia Celei de-a XXII-a Zi Mondială a Tineretului, care va fi celebrată în dieceze în Duminica Floriilor, aș vrea să propun spre meditația voastră cuvintele lui Isus: „Așa cum eu v-am iubit, așa să vă iubiți unul pe altul” (In 13,34).

Este posibilă iubirea?

Fiecare persoană simte dorința de a iubi și de a fi iubită. Și totuși cât de greu este să iubim, câte greșeli și falimente trebuie să se înregistreze în iubire! Chiar există unii care ajung să se îndoiască de faptul că iubirea este posibilă. Însă, dacă lipsuri afective sau dezamăgiri sentimentale pot să ne facă să credem că a iubi este o utopie, un vis irealizabil, trebuie oare să ne resemnăm? Nu! Iubirea este posibilă și scopul acestui mesaj al meu este de a contribui să reanimez în fiecare dintre voi, care sunteți viitorul și speranța omenirii, încrederea în iubirea adevărată, fidelă și puternică; o iubire care dă naștere la pace și bucurie; o iubire care leagă persoanele, făcându-le să se simtă libere în respectul reciproc. Lăsați, așadar, să parcurg împreună cu voi un itinerar, în trei momente, în „descoperirea” iubirii.

Dumnezeu, izvor al iubirii

Primul moment se referă la izvorul iubirii adevărate, care este unic: este Dumnezeu. Acest lucru îl scoate bine în evidență sfântul Ioan afirmând că „Dumnezeu este iubire” (1In 4,8.16); ei bine, el nu vrea să spună doar că Dumnezeu ne iubește, ci că însăși ființa lui Dumnezeu este iubire. Aici suntem în fața celei mai luminoase revelații a izvorului iubirii care este misterul trinitar: în Dumnezeu, unul și întreit, există un schimb veșnic de iubire între persoanele Tatălui și Fiului, și această iubire nu este o energie sau un sentiment, ci o persoană, este Duhul Sfânt.

Crucea lui Cristos revelează pe deplin iubirea lui Dumnezeu

Cum ni se manifestă Dumnezeu-iubire? Aici suntem la al doilea moment al itinerarului nostru. Chiar dacă în creație sunt deja clare semnele iubirii divine, revelarea deplină a misterului intim al lui Dumnezeu a avut loc cu Întruparea, atunci când însuși Dumnezeu s-a făcut om. În Cristos, Dumnezeu adevărat și om adevărat, am cunoscut iubirea în toată însemnătatea sa. De fapt, „adevărata noutate a Noului Testament – am scris în enciclica Deus caritas est – nu se află în idei, ci în însăși figura lui Cristos, care dă conceptelor trup și sânge – un realism nemaiauzit” (nr. 12). Manifestarea iubirii divine este totală și perfectă în cruce, unde, așa cum afirmă sfântul Paul, „Dumnezeu și-a arătat iubirea față de noi prin faptul că, încă pe când eram păcătoși, Cristos a murit pentru noi” (Rom 5,8). Prin urmare, fiecare dintre noi poate să spună fără teama de a greși: „Cristos m-a iubit și s-a dat pe sine însuși pentru mine” (cf. Ef 5,2). Răscumpărată de sângele său, nici o viață umană nu este inutilă sau de puțină valoare, pentru că toți suntem iubiți personal de el cu o iubire pasionată și fidelă, o iubire fără limite. Crucea, nebunie pentru lume, scandal pentru mulți credincioși, este în schimb „înțelepciune a lui Dumnezeu” pentru cei care se lasă atinși până în adâncul ființei lor, „pentru că ceea ce este nebunie a lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii și ceea ce este slăbiciune a lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii” (cf. 1Cor 1,25). Ba mai mult, Răstignitul, care după înviere poartă pentru totdeauna semnele pătimirii sale, scoate în evidență „contrafacerile” și minciunile despre Dumnezeu, care se înveșmântează cu violență, cu răzbunare și cu excludere. Cristos este Mielul lui Dumnezeu, care ia asupra sa păcatul lumii și dezrădăcinează ura din inima omului. Iată adevărata sa „revoluție”: iubirea.

A-l iubi pe aproapele așa cum ne iubește Cristos

Și iată-ne acum la al treilea moment al reflecției noastre. Pe cruce Cristos strigă: „Mi-e sete” (In 19,28): astfel revelează o arzătoare sete de a iubi și de a fi iubit de fiecare dintre noi. Numai dacă ajungem să percepem profunzimea și intensitatea unui atare mister, ne dăm seama de necesitatea și de urgența de a-l iubi la rândul nostru „așa cum” ne-a iubit el. Aceasta presupune angajarea de a ne da, dacă este necesar, chiar propria viață pentru frați susținuți de iubirea față de el. Deja în Vechiul Testament Dumnezeu a spus: „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Lev 19,18), însă noutatea lui Cristos constă în faptul că a iubi așa cum a iubit el înseamnă a-i iubi pe toți, fără deosebiri, chiar și pe dușmani, „până la sfârșit” (cf. In 13,1).

Martori ai iubirii lui Cristos

Acum aș vrea să mă opresc asupra a trei domenii din viața zilnică în care voi, dragi tineri, sunteți chemați în mod deosebit să manifestați iubirea lui Dumnezeu. Primul domeniu este Biserica, ea care este familia noastră spirituală, compusă din toți discipolii lui Cristos. Amintindu-vă de cuvintele sale: „Prin aceasta vor recunoaște toți că sunteți discipolii mei: dacă aveți dragoste unii față de alții” (In 13,35), alimentați, cu entuziasmul vostru și cu dragostea voastră, activitățile parohiilor, ale comunităților, ale mișcărilor ecleziale și ale grupurilor de tineri din care faceți parte. Îngrijiți-vă să căutați binele celuilalt, fideli față de angajamentele luate. Nu ezitați să renunțați cu bucurie la unele distracții ale voastre, acceptați de bunăvoie sacrificiile necesare, mărturisiți iubirea voastră fidelă față de Isus vestind evanghelia sa în special printre cei de vârsta voastră.

Pregătirea pentru viitor

Al doilea domeniu, în care sunteți chemați să exprimați iubirea și să creșteți în ea, este pregătirea voastră pentru viitorul care vă așteaptă. Dacă sunteți logodiți, Dumnezeu are un plan de iubire cu privire la viitorul vostru de cuplu și de familie și deci este esențial ca voi să-l descoperiți cu ajutorul Bisericii, liberi de prejudecata răspândită că creștinismul, cu poruncile și interdicțiile sale, pune piedici bucuriei iubirii și împiedică îndeosebi să se guste pe deplin acea fericire pe care bărbatul și femeia o caută în iubirea lor reciprocă. Iubirea bărbatului și a femeii este la originea familiei umane și perechea formată dintr-un bărbat și dintr-o femeie își are fundamentul său în planul originar al lui Dumnezeu (cf. Gen 2,18-25). A învăța să vă iubiți ca pereche este un drum minunat, care cere totuși o pregătire angajantă. Perioada logodnei, fundamentală pentru a construi perechea, este un timp de așteptare și de pregătire, care trebuie trăită în castitatea gesturilor și a cuvintelor. Acest lucru permite maturizarea în iubire, în grija și în atenția față de celălalt, caracteristici ale iubirii adevărate care nu caută în primul rând propria satisfacție și nici propria bunăstare. În rugăciunea comună cereți de la Domnul să păstreze și să mărească iubirea voastră și să o purifice de orice egoism. Nu ezitați să răspundeți cu generozitate la chemarea Domnului, deoarece căsătoria creștină este o adevărată vocație în Biserică. La fel, dragi tineri și dragi tinere, fiți gata să spuneți „da”, dacă Dumnezeu vă cheamă să-l urmați pe calea preoției ministeriale sau a vieții consacrate. Exemplul vostru va fi de încurajare pentru mulți de vârsta voastră care sunt în căutare fericirii adevărate.

A crește în iubire în fiecare zi

Al treilea domeniu al angajării pe care o comportă iubirea este cel al vieții zilnice cu relațiile sale multiple. Mă refer îndeosebi la familie, la școală, la locul de muncă și la timpul liber. Dragi tineri, cultivați talentele voastre nu numai pentru a obține o poziție socială, ci și pentru a-i ajuta pe alții „să crească”. Dezvoltați capacitățile voastre, nu numai pentru a deveni mai „competitivi” și „productivi”, ci pentru a fi „martori ai iubirii”. Uniți cu formarea profesională efortul de a dobândi cunoștințe religioase utile pentru a vă putea desfășura misiunea voastră în manieră responsabilă. Îndeosebi, vă invit să aprofundați doctrina socială a Bisericii, pentru ca din principiile sale să fie inspirată și luminată acțiunea voastră în lume. Duhul Sfânt să vă facă inventivi în iubire, perseverenți în angajamentele pe care vi le asumați și curajoși în inițiativele voastre, pentru ca să puteți oferi contribuția voastră pentru edificarea „civilizației iubirii”. Orizontul iubirii este cu adevărat nemărginit: este lumea întreagă!

„A îndrăzni iubirea” urmând exemplul sfinților

Dragi tineri, aș vrea să vă invit să „îndrăzniți iubirea”, adică să nu doriți pentru viața voastră nimic mai puțin decât o iubire puternică și frumoasă, capabilă să facă întreaga existență o realizare fericită a dăruirii de voi înșivă lui Dumnezeu și fraților, imitându-l pe cel care prin iubire a învins pentru totdeauna ura și moartea (cf. Ap 5,13). Iubirea este singura forță în măsură să schimbe inima omului și întreaga omenire, făcând profitabile relațiile dintre bărbați și femei, dintre bogați și săraci, dintre culturi și civilizații. Aceste lucru îl mărturisește viața sfinților care, adevărați prieteni ai lui Dumnezeu, sunt canalul și reflexia acestei iubiri originare. Angajați-vă să-i cunoașteți mai bine, încredințați-vă mijlocirii lor, căutați să trăiți asemenea lor. Mă limitez să o citez pe Maica Tereza care, pentru a se grăbi să răspundă strigătului lui Cristos: „Mi-e sete”, strigăt care a marcat-o profund, a început să-i adune pe muribunzii de pe străzile din Calcutta, în India. De atunci, unica dorință a vieții sale a devenit aceea de a stinge setea de iubire a lui Isus nu prin vorbe, ci cu fapte concrete, recunoscându-i chipul desfigurat, însetat de iubire, în chipul celor mai săraci dintre săraci. Fericita Tereza a pus în practică învățătura Domnului: „Ori de câte ori ați făcut acestea unuia dintre aceștia mici care sunt frații mei, mie mi-ați făcut” (cf. Mt 25,40). Și mesajul acestei umile martore a iubirii divine s-a răspândit în întreaga lume.

Secretul iubirii

Fiecăruia dintre noi, dragi prieteni, ne este dat să ajungem chiar la acest grad de iubire, dar numai recurgând la sprijinul indispensabil al harului divin. De fapt, numai ajutorul Domnului ne permite să scăpăm de resemnare în fața enormității misiunii pe care trebuie să o îndeplinim și revarsă în noi curajul de a realiza ceea ce omenește este inimaginabil. Contactul cu Domnul în rugăciune ne menține în umilință, amintindu-ne să suntem „slujitori nefolositori” (cf. Lc 17,10). Mai ales Euharistia este marea școală a iubirii. Atunci când se participă în mod obișnuit și cu evlavie la sfânta Liturghie, atunci când se petrec în compania lui Isus euharistic pauze prelungite de adorație este mai ușor de a înțelege lungimea, lărgimea, înălțimea și adâncimea iubirii sale care depășește orice cunoaștere (cf. Ef 3,17-18). Împărțind pâinea euharistică împreună cu frații din comunitatea eclezială suntem apoi stimulați să traducem „în grabă”, așa cum a făcut Fecioara Maria cu Elisabeta, iubirea lui Cristos în slujirea generoasă față de frați.

Spre întâlnirea de la Sydney

În acest sens este luminător îndemnul apostolului Ioan: „Copii, să nu iubim numai cu vorba sau cu limba, ci cu fapta și adevărul. Prin aceasta vom cunoaște că suntem din adevăr” (1In 3,18-19). Dragi tineri, cu acest spirit vă invit să trăiți Ziua Mondială a Tineretului împreună cu episcopii voștri în fiecare dieceză. Ea va reprezenta o etapă importantă spre întâlnirea de la Sydney, a cărei temă va fi: „Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, veți primi o putere și îmi veți fi martori” (Fap 1,8). Maria, mama lui Cristos și a Bisericii, să vă ajute să faceți să răsune pretutindeni strigătul care a schimbat lumea: „Dumnezeu este iubire!”. Vă însoțesc cu rugăciunea și din inimă vă binecuvântez.

Vatican, 27 ianuarie 2007