Mesaj cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavului

Mesajul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
pentru a XV-a Zi Mondială a Bolnavului
11 februarie 2007

Dragi frați și surori,

La 11 februarie 2007, zi în care Biserica celebrează comemorarea liturgică a Sfintei Fecioare Maria de Lourdes, se va desfășura la Seoul, în Coreea, Cea de-a XV-a Zi Mondială a Bolnavului. Un anumit număr de întâlniri, conferințe, adunări pastorale și celebrări liturgice va avea loc cu reprezentanții Bisericii în Coreea, cu personalul sanitar, bolnavii și familiile lor. Încă o dată, Biserica privește la cei care suferă și își îndreaptă atenția spre bolnavii incurabili, dintre care mulți mor din cauza bolilor în fază terminală. Ei sunt prezenți în toate continentele, îndeosebi în locuri în care sărăcia și dificultățile provoacă lipsuri și dureri imense. Conștient de aceste suferințe, voi fi prezent în mod spiritual la Ziua Mondială a Bolnavului, unit cu cei care se vor întâlni pentru a discuta despre plaga bolilor incurabile în lumea noastră și vor încuraja eforturile comunităților creștine în mărturia iubirii și a milostivirii Domnului.

Faptul de a fi bolnavi aduce cu sine în mod inevitabil un moment de criză și o confruntare serioasă cu propria situație personală. Progresele în științele medicale oferă adesea instrumentele necesare pentru a înfrunta această provocare, cel puțin în privința aspectelor sale fizice. Oricum, viața umană are limitele sale intrinsece și, mai devreme sau mai târziu, se termină cu moartea. Aceasta este o experiență la care este chemată orice ființă umană și pentru care trebuie să fie pregătită. În pofida progreselor științei, nu se poate găsi o îngrijire pentru fiecare boală și deci în spitale, în ospicii și în casele din toată lumea ne lovim de suferința numeroșilor noștri frați și a numeroaselor noastre surori incurabili și adesea în fază terminală. În afară de aceasta, multe milioane de persoane în lume trăiesc încă în condiții insalubre și nu au acces la resurse medicale foarte necesare, adesea de tip fundamental, cu rezultatul că numărul de ființe umane considerate „incurabile” a crescut mult.

Biserica dorește să-i susțină pe bolnavii incurabili și pe cei în fază terminală îndemnând la politici sociale drepte care să poată contribui la eliminarea cauzelor multor boli și cerând cu urgență asistență mai bună pentru cei care mor și pentru cei care nu pot conta pe nici o îngrijire medicală. Este necesar de promovat politici în măsură să creeze condiții în care ființele umane să poată suporta și boli incurabile și să înfrunte moartea într-o manieră demnă. În acest sens, este necesar de subliniat încă o dată necesitatea de mai multe centre pentru îngrijirile paliative care să ofere o asistență integrală, dând bolnavilor ajutorul uman și însoțirea spirituală de care au nevoie.

Acesta este un drept care aparține oricărei ființe umane și pe care cu toții trebuie să ne angajăm ca să-l apărăm.

Doresc să încurajez eforturile celor care lucrează zilnic pentru a garanta ca bolnavii incurabili și cei care se află în fază terminală, împreună cu propriile familii, să primească o asistență adecvată și iubitoare.

Biserica, urmând exemplul samariteanului milostiv, a arătat mereu grijă deosebită față de cei infirmi. Prin intermediul fiecărui membru al său și prin instituțiile sale, continuă să stea alături de suferinzi și de muribunzi, căutând să ocrotească demnitatea lor în aceste momente semnificative ale existenței umane. Mulți dintre acești indivizi, personal sanitar, agenți pastorali și voluntari, și instituții din toată lumea, slujesc în mod neobosit pe bolnavi, în spitale și în unitățile pentru îngrijirile paliative, în străzile citadine, în cadrul proiectelor de asistență domiciliară și în parohii.

Acum mă adresez vouă, dragi frați și surori care suferiți de boli incurabile și care sunteți în faza terminală. Vă încurajez să contemplați suferințele lui Cristos răstignit și, în unire cu el, să vă îndreptați către Tatăl cu încredere totală în faptul că toată viața, și a voastră în mod deosebit, este în mâinile sale. Să știți că suferințele voastre, unite cu cele ale lui Cristos, se vor dovedi rodnice pentru necesitățile Bisericii și ale lumii. Îi cer Domnului să întărească credința voastră în iubirea sa, îndeosebi în timpul acestor încercări pe care le înfruntați. Sper ca, oriunde vă aflați, să găsiți mereu încurajarea și forța spirituală necesare ca să hrănească credința voastră și ca să vă conducă mai aproape de Tatăl vieții. Prin intermediul preoților și al colaboratorilor săi pastorali, Biserica dorește să vă asiste și să stea alături de voi, ajutându-vă în ceasul necesității și deci făcând prezentă milostivirea iubitoare a lui Cristos față de cel care suferă.

În sfârșit, cer comunităților ecleziale din toată lumea, și îndeosebi celor care se dedică slujirii bolnavilor, să continue, cu ajutorul Mariei, Salus infirmorum, să dea o mărturie eficace a grijii iubitoare a lui Dumnezeu, Tatăl nostru. Fie ca sfânta Fecioară, mama noastră, să mângâie pe cei care sunt bolnavi și să-i susțină pe cei care și-au dedicat viața, ca niște samariteni milostivi, ca să îngrijească rănile fizice și spirituale ale celor suferinzi. Unit cu voi în gând și în rugăciune, împart din inimă binecuvântarea mea apostolică drept garanție de forță și de pace în Domnul.

Vatican, 8 decembrie 2006.

Benedict al XVI-lea