Discursul Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea
la sosirea în Slovacia, pe aeroportul din Bratislava
joi, 11 septembrie 2003
Domnule Președinte al Republicii,
distinse autorități,
venerabili frați în Episcopat,
iubiți frați și surori!
1. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a permis să pun astăzi, pentru a treia oară, piciorul pe iubitul pământ slovac. Vin ca pelerin al Evangheliei pentru a aduce urări de pace și de speranță tuturor. Salutul meu plin de recunoștință se îndreaptă spre dumneavoastră, domnule Președinte al Republicii. Vă mulțumesc pentru cuvintele nobile cu care, în numele tuturor oamenilor din această țară, mi-ați urat bun venit. Împreună cu dumneavoastră salut și autoritățile civile și militare, recunoscător pentru angajarea lor generoasă în organizarea acestei călătorii apostolice.
Îi îmbrățișez cu afecțiune pe frații mei episcopi, împreună cu Președintele Conferinței Episcopale, PS. Frantisek Tondra, Episcop de Spis, și cu venerabilul Cardinal Ján Chryzostom Korec, Episcop de Nitra. În sfârșit, adresez cordiale salutări în Domnul tuturor oamenilor care trăiesc, lucrează și speră pe acest pământ al Slovaciei, și invoc asupra fiecăruia și a tuturor binecuvântări speciale de la Dumnezeu cel Preaînalt.
2. Istoria civilă și religioasă a Slovaciei a fost scrisă și cu contribuția mărturisitorilor eroici și dinamici ai Evangheliei. Doresc să le aduc lor tuturor un omagiu plin de recunoștință. Mă gândesc desigur la slăviții frați din Thesalonic, Sfinții Ciril și Metodiu, apostoli ai popoarelor slave. Îmi amintesc desigur și de toți aceia care l-au slujit cu generozitate pe Dumnezeu și pe discipolii lor, bărbați și femei, care au făcut să se distingă aceste regiuni prin virtuțile lor. Acestora le adăugăm acum pe Episcopul Vasil’ Hopko și pe Sora Zdenka Schelingová. Duminica viitoare voi avea bucuria de a-i înscrie printre Fericiți. Toți au lăsat în urma lor un seceriș bogat în roade de bine în moștenirea culturală slovacă. Istoria acestui pământ poate fi văzută într-adevăr ca istorie a fidelității față de Cristos și față de Biserica sa.
3. În viitorul apropiat țara voastră va deveni membru deplin al Comunității Europene. Preaiubiților, aduceți construcției noii identități a Europei contribuția bogatei voastre tradiții creștine! Nu vă mulțumiți doar cu căutarea avantajelor economice. De fapt, o mare bogăție poate genera și o mare sărăcie. Numai construind, nu fără sacrificii și dificultăți, o societate care să respecte viața omului în toate dimensiunile sale, care promovează familia ca loc al iubirii reciproce și de creștere a persoanei, care caută binele comun și este atentă la nevoile celor mai slabi, va avea garanții pentru un viitor bazat pe temelii solide și bogat în roade pentru toți.
4. În zilele care vin pelerinajul meu mă va conduce în Diecezele de Bratislava-Trnava, Banská Bystrica și Rozňava. Dar dorința mea în acest moment este de a-i îmbrățișa – măcar spiritual – pe toții fiii și fiicele Slovaciei, împreună cu reprezentanții minorităților naționale și ai altor religii. Mi-ar place să pot întâlni și să pot vorbi cu toți și cu fiecare dintre voi, să vizitez fiecare familie, să străbat frumoasa voastră țară, și să întâlnesc toate comunitățile ecleziale ale acestei iubite națiuni. Să știți, preaiubiților, că Papa se gândește la fiecare dintre voi și se roagă pentru voi toți.
Dumnezeu să binecuvânteze Slovacia și să vă dea tuturor pace, prosperitate și armonie, bazată pe fraternitate și înțelegere reciprocă.
Traducător: Cristina Grigore
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 11.09.2003
Publicarea pe acest sit: 11.09.2003
Etichete: Papa IP2, Slovacia, Discursuri, Călătorii